CIRCARUL BĂSESCU

  Nu s-a încheiat încă pacea în războiul cu arbitrii din fotbal şi în zare apar tancurile unor noi bătălii televizate. De data aceasta, în sfîrşit, este vorba de vreo 7-8 miniştri şi alte vreo 60 de persoane sus-puse. Acum una din două: ori serviciile acelea speciale, care leagă şi dezleagă totul în lume şi la Bucureşti, nu şi-au făcut treaba, ori şi-au făcut-o, dar destinatarul dosarelor nu a ţinut seama de informaţiile primite. Dacă securitatea de tip nou are ultimul cuvînt în promovarea sau descalificarea demnitarilor, am presupune că atunci cînd cineva este vizat să fie numit ministru, de exemplu, dosarul respectivei persoane să fie deja alcătuit şi cunoscut. Dacă nu se întîmplă aşa, înseamnă că serviciile nu merită să mai fie remunerate din banul public. Cum adică, dl. prezident nu ştia că 7 sau 8 miniştri din guvernul alcătuit în urmă cu vreo 5 luni au bube în cap, ori măcar umflături care le anunţau? Şi dacă era informat, de ce dl. prezident nu l-a tras de mînecă pe dl. Boc? Dom’le, putea să îi spună mai marele, nu te încurca, dom’le, cu numirea lui Cutărescu, fiindcă acesta are (sau va avea) probleme cu zornăitul cătuşelor.

CRIZA ÎN RETROSPECTIVA ISTORIEI

          Abordări dintre cele mai diverse ale crizei care ar fi doar de ordin financiar, o realitate ce ne afectează pe toţi atât la nivel de comunitate cât mai ales de individ, au fost deja vânturate şi continuă să fie răspândite în societatea noastră ca şi aiurea. Unele cu o prea vădită intenţie, în opinia noastră, de a narcotiza un segment sau altul al conştiinţelor sociale individuale sau de grup; altele pur şi simplu ca fructe ale mimării actului de cunoaştere economică; în sfârşit nu se duce lipsă de preocupări atente şi asidue pentru ca puncte de vedere raţionale, ştiinţifice în adevăratul sens al cuvântului, să fie estompate sau doar ignorate dacă nu chiar combătute de pe poziţiile unei ideologii hiperdominante în societatea românească postdecembristă. Şi toate acestea în pofida logicii simple a capitalismului care are ca punct de sprijin esenţial producţia de bunuri, valoarea de întrebuinţare fiind suportul plus-valorii ce trebuie să-i revină posesorului de capital pentru care se impune ca valoarea să fie realizată, marfa să fie vândută. În caz contrar procesul de acumulare se blochează ceea ce înseamnă inevitabil declanşarea unei crize.

ŢARA A FOST SCOASĂ LA MEZAT

  Guvernarea Băsescu-Boc-Geoană trăieşte din şi pentru biruri. Aud că o să plătim haraciuri noi ca să purtăm ceas la jiletcă. O să plătim pentru fumul de la ţigară. Pentru numărul de la bocanci. Pentru cerul înstelat. Pentru cerul înnorat. Dări şi iarăşi dări. Guvernarea nu are bani. De unde parale dacă nu produce nimic Guvernul? El cheltuie banii, nu-i cîştigă. Şi nici nu dă semne că ar fi preocupat de o asemenea problemă din moment ce ni se pregăteşte chemarea la referendum. Astfel încît boborul să ceară să i se pună noi şi ciudate poveri, cum ar fi, bunăoară, impozitul pe zborul rîndunicii. Nu există alternative? Sigur că există: întîi de toate introducerea impozitului progresiv de la o anumită cifră de afaceri în sus. Şi, legat de acesta, neimpozitarea profitului reinvestit. În al doilea rînd, rechemaţi trupele care acţionează peste hotare, participînd, pe banii poporului, la războaie de agresiune, războaie imperialiste, de pe urma cărora nu avem nimic de cîştigat! În al treilea rînd, daţi-l afară pe guvernatorul BNR şi puneţi acolo un om preocupat de banii Ţării şi nu de propria-i îmbogăţire. A lui şi a camarilei sale din interior şi din exterior.

TU CU CINE VOTEZI?

            Bună şi indiscretă întrebare, nu-i aşa?!

            Din timp în timp „democraţia” de tip occidental oferă românilor „şansa” „panaramelor” electorale, momentul în care, în ciuda foamei, păduchilor, râiei, tuberculozei  şi altor forme de mizerie umană, băieţii „dăştepţi” dar, de obicei ,  neşcoliţi, cei cu iniţiativă politică, apar -  în maşinile lor 4X4, cu geamuri fumurii şi cu „pipiţe” blonde la volan – şi solicită românilor votul lor. Aşa este în „democraţia” capitalistă, cea de tip occidental.

            Grizonaţi şi bine îmbrăcaţi, râgâind discret de prea-plinul din burdihanele răsfrânte peste brăcinare, băieţii politici, căci despre ei este vorba, cei care se erijează în vajnici „luptători” de stânga, anunţă „prostimea” că lor, băieţilor în cauză, „le pasă de locurile ei, ale prostimii, de muncă”. I-auzi !!! Să vezi şi să nu crezi!

CORUPŢIA ŞI DEMOCRAŢIA

Se spune că România e coruptă, că e o problemă ... că nu putem intra cu adevărat în UE din cauza ... corupţiei.

Dar nici în Occident nu e altfel !!! 

Corupţia e un fenomen generalizat în epoca "democraţiei”, parte componentă a ei. Interesul, vorba lui Caragiale, e cel ce generează şi favorizează corupţia. Şi proprietatea privată ! Şi economia de piaţă ! Cu cât interesul e mai mare, cu atât şi tentaţia unor câştiguri obţinute ilicit, prin intermediul corupţiei, e evident mai mare. Şi mai generalizat la scara întregii societăţi.

Ne amintim cu plăcere de miniştri demişi prin alte ţări, de scandaluri financiare de răsună lume întreagă, dar ne mirăm de corupţia din România.

Să nu care cumva să credeţi că fenomenul corupţiei în marea societate democratică va fi eradicat ! Poate redus, limitat, o anume perioadă de timp ...

CRIMELE DEMOCRAŢIEI     

E foarte frumos să spui că eşti împotriva violenţei …

Se tot vorbeşte de “închisorile “comuniste” – de parcă ar exista o ţară în lumea largă în care să nu fie închisori. Că, cică, comunismul a ucis nu ştiu câţi oameni – cum spunea Bill Clinton. În aceste cifre se includ, desigur, şi cei ce au luptat pentru independenţă naţională, pentru libertate şi o viaţă mai bună în Cuba, Vietnam, Angola, Mozambic, Peru, Nicaragua, Irak şi atâtea altele. E “vina” socialismului că popoarele din aceste ţări n-au fost lăsate să-şi facă propria soartă  aşa cum o doresc.!

            “Democraţia” e … altfel. E “umană”, e “paşnică”…

            Dar asta numai în aparenţă ! De ochii lumii şi pentru cei ce nu-şi fac timp pentru o analiză mai atentă.

            În cele ce urmează vom vedea că lucrurile nu stau deloc aşa şi “democraţia” – adică capitalismul, prin însăşi esenţa sa, ucide oameni, indirect dacă vreţi, oameni care, în alte condiţii  sociale ar fi putut trăi mult şi  bine. Şi în capitalism mor oameni: 1. prin scăderea nivelului de trai; 2. prin lipsa asigurărilor de sănătate, a degradării stării de sănătate generală; 3. Prin consumul de droguri; 4. prin creşterea criminalităţii; 5. a sinuciderilor; 6. prin prostituţie şi traficul cu carne vie; 7. prin creşterea numărului armelor de foc aflate legal/ilegal în posesia persoanelor particulare; 8. prin lupta forţelor de ordine – jandarmeria îndeosebi – împotriva manifestanţilor, a greviştilor, a protestatarilor de orice fel; 9. prin intervenţia armată în alte ţări, în care n-avem nimic de câştigat pentru noi înşine, ci doar pentru interese străine …

            Pentru exemplificare ne vom referi doar la România, în condiţiile în care, desigur, situaţia este similară nu doar pentru ţările foste socialiste, ci pentru TOATE ţările care au îmbrăţişat sistemul capitalist.