|
Vocea Stângii
|
Scris de Constantin ROTARU
|
|
Marţi, 13 Iulie 2010 05:44 |
|
Constantin Rotaru: In capitalism sunt avantaje enorme
pentru cei care n-au nici o retinere in a fura
Preşedintele noului Partid Comunist Român, Constantin Rotaru, intră tare în politica românească, dorind să evidenţieze lacunele tuturor regimurilor perindate la putere şi să promoveze idealurile partidului dispărut în 1989, dar resuscitat „in folosul populaţiei”, în 2010. Liderul comunist spune despre Emil Boc că este neputincios, despre Traian Băsescu,că este un neica-nimeni înfundat în noroaie, subliniind că românii au avut timp 20 de ani ca să-şi înveţe lecţia despre aşa-zişii capitalişti însetaţi doar de putere şi avere. Dându-se exemplu, preşedintele PCR recunoaşte însă că a fi comunist nu înseamnă neapărat să fii sărac şi că oricine poate face avere muncind cinstit.
Impact Real: Când aţi decis să faceţi anunţul schimbării titulaturii PAS în PCR?
C.R.: Hotărârea am luat-o sâmbătă, în 3 iulie 2010, însă discuţii în acest sens există de cel puţin trei ani în cadrul Partidului Alianţa Socialistă. Schimbarea titulaturii era o dorinţă mai veche a membrilor de partid. După 20 de ani, aproape toată lumea vede că neoliberalismul şi capitalismul post-decembrist sunt falimentare. Această concluzie şi dorinţa membrilor au fost practic motivele principale care au dus la hotărârea de a schimba numele partidului în Partidul Comunist Român.
|
|
Scris de Dumitru STANCIU
|
|
Sâmbătă, 05 Iunie 2010 06:31 |
|
DEMONETIZAREA TERMENILOR, CONCEPTELOR ŞI SIMBOLURILOR
Arma ideologică numărul unu a anticomuniştilor împotriva „roşiilor” a fost, în toate timpurile, demonetizarea termenilor, conceptelor şi simbolurilor comuniste în scopul creierii unor reacţii adverse puternice din partea populaţiei uşor de manipulat şi în scopul intimidării „combatanţilor” aflaţi faţă în faţă cu ceea ce ar părea ridicol . Ceea ce vreau eu să analizez aici este atât de sensibil, atât de labil încât pentru a fi înţeles, de cei de care aş dori în mod deosebit să fiu înţeles, îmi impune să fiu simplu în exprimare, să fiu direct şi, poate, necruţător, să spun adică lucrurilor pe nume chiar dacă asta place sau chiar dacă nu place.
Înaintea lui decembrie 1989, la facultate, eram apelat cu „normalul”, pe atunci, domnule profesor Stanciu. După lovitura de stat din decembrie 1989, o parte din „colegii” mei, apreciabilă din păcate, au găsit de cuviinţă să mă „jignească” spunându-mi tovarăşul profesor Stanciu. A trebuit, în faţa unei mulţimi de studenţi, să atrag atenţia, clar şi răspicat, unui asemenea „capitalist”, „răspopit” dintr-un fost vajnic comunist, că eu am fost, am rămas şi voi fi întotdeauna un TOVARĂŞ. Aşa sunt eu! Poate de aceea am fost întotdeauna căutat de oamenii cu probleme din facultate. Cine nu crede să se intereseze. Din păcate, mai sunt căutat de unii şi astăzi dar nu le mai pot rezolva problemele. Uneori, iritat şi maliţios, îi întreb de ce nu sunt mulţumiţi de ceea ce „au vrut” şi au ? Mi se răspunde întotdeauna, fără tăgadă, nu noi am vrut. Eu ştiu lucrul acesta, dar la ce-mi mai foloseşte ? Cineva a fost înşelat groteşte în 1989 şi acum se uită năucit în cele patru zări după „statul de drept” promis, pentru că ceea ce i-au dăruit băsescienii postdecembrişti „nu bate” în nici un fel cu promisiunea. Despre poporul român este vorba. Eu îl mai cred popor român şi nu o populaţie fără identitate. Despre poporul român care, din păcate pentru mine ( pentru el nu pot să mă pronunţ ), încă mai repudiază elitist termenul tovarăş orbecăind printre „tomberoanele” societăţii de consum construită pe economia de piaţă (aşa i se spune acum căci sună mai atractiv decât neomenosul capitalism care cu ochii injectaţi de goana după profit devorează tot ceea ce mai era omenesc în noi: solidaritatea umană, responsabilitatea socială etc.) şi speră că va ajunge şi el, măcar un pic, EBA sau, poate, Elena Udrea, nepricepând că pentru el au fost rezervate crizele cu curbele de sacrificiu, şomajul, foamea, mizeria şi, de ce nu ?, o viaţă de câine ( dar nu de rasă ). Vedeţi, nu se poate plânge că nu s-a ales cu nimic.
|
|
Scris de Constantin ROTARU
|
|
Miercuri, 21 Aprilie 2010 11:15 |
|
APRILIE 1964
DECLARATIA DE INDEPENDENTA POLITICA
A ROMANIEI FATA DE MOSCOVA
Orice popor care doreşte să aibă un viitor respectabil are dreptul şi obligaţia să-şi cunoască şi să-şi respecte istoria. Din păcate, poporul roman trece printr-o perioadă mai mult decât nefastă, o perioadă în care istoria lui suferă o grosolană mistificare. Falsul, omisiunea şi prezentarea tendenţioasă sunt cele mai evidente caracteristici ale modului cum este prezentată istoria neamului nostru.
Partidul Alianţa Socialistă face apel la toţi românii de bună credinţă să respingă actuala tendinţă de falsificare a istoriei şi să ia atitudine faţă de cei care, manifestându-şi o poziţie anticomunistă şi anticeauşistă, desfăşoară o intensă activitate antinaţională şi antiromânească.
Poporul român are nevoie, mai mult ca oricând, să-şi cunoască adevărata istorie. Numai aşa vom avea dreptul să ne exprimăm asupra trecutului nostru mai îndepărtat sau mai apropiat, putem învăţa din experienţa înaintaşilor noştri şi faptele istorice care au avut loc de-a lungul timpului pot alimenta spiritul de mândrie şi demnitate al fiecăruia dintre noi şi a poporului roman în totalitatea lui.
Acesta este motivul pentru care am retipărit “Declaraţia cu privire la poziţia
|
|
Scris de Leonard PENCEA
|
|
Marţi, 16 Martie 2010 13:31 |
|
SOCIETATEA CAPITALISTA
În lumea capitalistă, libertatea este privelegiul unei minorităţi şi chiar pentru aceasta este vorba despre un privelegiu îndoielnic.Autonomia economicului in capitalism este dezumanizare la fel cum este autonomia gândirii în scepticism. În capitalism, obiectul muncii nu aparţine celui ce l-a produs. Omul produce obiecte străine pentru oameni străini, iar pe măsura intensificarii diviziunii muncii omul este redus atât fizic cât şi spiritual la un automat prestator de activitate abstractă. În această conjunctură, omul se vinde pe sine pentru a exista fizic, îsi vinde demnitatea sa umană şi devine o marfă ca oricare alta. În capitalism,
|
|
Scris de Andrei BRAŞOVEANUL
|
|
Miercuri, 10 Februarie 2010 15:18 |
|
Braşovul, palida amintire a unui oraş industrial
Vremurile când pe porţile uzinelor Roman, Tractorul şi Rulmentul intrau şi ieşeau zeci de mii de oameni sunt de mult apuse. Ca ţi în cazul altor uzine de la nivel national, cei trei mamuţi ai industriei braşovene au fost reduşi la tăcere treptat după decembrie 1989 de către oameni politici direct interesaţi de înfăptuirea acestor dezastre, deoarece singura lor preocupare a fost şi este buzunarul propriu.
Braşovul poate arăta estetic bine pe dinafară, dar pe dinauntru este găunos şi putred ca un măr în care şi-au făcut loc omizile.
Starea de fapt, despre care nimeni nu are curajul să vorbească este mai mult decat îngrijorătoare. Referindu-ne strict la cei trei mamuţi – Roman, Tractorul, Rulmentul – este logic că închiderea acestora a îngroşat numărul şomerilor din Braşov. Iar oamenii nu au primit decât alternative false. Sectorul privat este tot mai şubred şi insuficient pentru a acapara numărul de oameni ramaşi fără un loc de muncă.
|
|
Scris de Constantin Rotaru
|
|
Luni, 16 Noiembrie 2009 13:23 |
|
Romanii regreta comunismul si executia sotilor Ceausescu
"Un studiu al opiniei publice executat de Marsh Copsey + Associates si Biroul de Cercetari Sociale a incercat sa masoare atitudinile romanilor la 20 de ani dupa ce spusele lui Reagan s-au implinit in mod atat de miraculos.
Insa majoritatea celor chestionati cred ca astazi lucrurile merg mai rau decat sub vechiul sistem", asa arata concluziile sondajului BCS remis miercuri Ziare.com.
Mai mult de 60% dintre respondenti spun ca politicienii sunt mai corupti azi decat erau inainte de 1989 si 58,4% cred ca ordinea publica era mai bine servita de regimul Ceausescu.
Insa cel mai surprinzator, probabil, 55,8% din cei intervievati cred ca dictatura comunista avea mai mult respect pentru omul de rand decat sistemul politic
actual.
|
|
Scris de Paul Cătălin BALAURE
|
|
Duminică, 01 Noiembrie 2009 06:12 |
|
VISUL UNUI PREŞEDINTE
Această povestire este o ficţiune. Orice asemănare cu situaţii sau persoane reale este pur întâmplătoare.
În ţara numită ARMONIA, se apropiau alegerile prezidenţiale. Preşedintele în exerciţiu, Abăsiţei Traian, se confrunta cu probleme economice şi sociale grave generate de criza planetară ce lovise nemilos şi ţara sa. Colac peste pupăză, se mai trezise şi cu o criză de guvern şi o criză politică pe care, culmea, el însuşi le provocase, făcând anumite mişcări politice care, sperase dânsul, să-l ajute în dura campanie electrorală ce urma, dar a căror consecinţe nu le anticipase suficient de corect. Ce se întâmplase de fapt?
La alegerile parlamentare de la sfârşitul anului precedent, Partidul Libertăţii şi Democraţiei (PLD), partid ce-l propulsase pe Abăsiţei Traian în funcţia de preşedinte al ţării, obţinuse un număr egal de voturi cu principalul său adversar politic, Partidul Democraţiei şi Solidarităţii (PDS). Fusese o luptă electorală crâncenă, în care cele două partide se înjuraseră zdravăn şi reciproc şi-şi aduseseră unul altuia cele mai grave acuzaţii de corupţie, de blocare a reformei statului sau, invers, de promovare a unei false reforme făcute nu în interesul cetăţeanului, ci numai al propriei clientele politice. Cum rezultatul de la urne nu putea fi modificat pe moment şi cum criza economică mondială impunea formarea unui guvern care să aibă o largă susţinere parlamentară, preşedintele Abăsiţei a decis, desigur în interesul naţional al ARMONIEI, că era vremea unei reconcilieri istorice între cele două partide şi a format o coaliţie de guvernare PLD-PDS.
|
|
Scris de VIOREL ŞTIRBU
|
|
Joi, 28 Mai 2009 16:11 |
CIRCARUL BĂSESCU Nu s-a încheiat încă pacea în războiul cu arbitrii din fotbal şi în zare apar tancurile unor noi bătălii televizate. De data aceasta, în sfîrşit, este vorba de vreo 7-8 miniştri şi alte vreo 60 de persoane sus-puse. Acum una din două: ori serviciile acelea speciale, care leagă şi dezleagă totul în lume şi la Bucureşti, nu şi-au făcut treaba, ori şi-au făcut-o, dar destinatarul dosarelor nu a ţinut seama de informaţiile primite. Dacă securitatea de tip nou are ultimul cuvînt în promovarea sau descalificarea demnitarilor, am presupune că atunci cînd cineva este vizat să fie numit ministru, de exemplu, dosarul respectivei persoane să fie deja alcătuit şi cunoscut. Dacă nu se întîmplă aşa, înseamnă că serviciile nu merită să mai fie remunerate din banul public. Cum adică, dl. prezident nu ştia că 7 sau 8 miniştri din guvernul alcătuit în urmă cu vreo 5 luni au bube în cap, ori măcar umflături care le anunţau? Şi dacă era informat, de ce dl. prezident nu l-a tras de mînecă pe dl. Boc? Dom’le, putea să îi spună mai marele, nu te încurca, dom’le, cu numirea lui Cutărescu, fiindcă acesta are (sau va avea) probleme cu zornăitul cătuşelor.
|
|
Scris de Conf. univ. dr. Marin BADEA
|
|
Joi, 28 Mai 2009 16:10 |
|
CRIZA ÎN RETROSPECTIVA ISTORIEI
Abordări dintre cele mai diverse ale crizei care ar fi doar de ordin financiar, o realitate ce ne afectează pe toţi atât la nivel de comunitate cât mai ales de individ, au fost deja vânturate şi continuă să fie răspândite în societatea noastră ca şi aiurea. Unele cu o prea vădită intenţie, în opinia noastră, de a narcotiza un segment sau altul al conştiinţelor sociale individuale sau de grup; altele pur şi simplu ca fructe ale mimării actului de cunoaştere economică; în sfârşit nu se duce lipsă de preocupări atente şi asidue pentru ca puncte de vedere raţionale, ştiinţifice în adevăratul sens al cuvântului, să fie estompate sau doar ignorate dacă nu chiar combătute de pe poziţiile unei ideologii hiperdominante în societatea românească postdecembristă. Şi toate acestea în pofida logicii simple a capitalismului care are ca punct de sprijin esenţial producţia de bunuri, valoarea de întrebuinţare fiind suportul plus-valorii ce trebuie să-i revină posesorului de capital pentru care se impune ca valoarea să fie realizată, marfa să fie vândută. În caz contrar procesul de acumulare se blochează ceea ce înseamnă inevitabil declanşarea unei crize.
|
|
Scris de VIOREL ŞTIRBU
|
|
Joi, 28 Mai 2009 16:07 |
ŢARA A FOST SCOASĂ LA MEZAT Guvernarea Băsescu-Boc-Geoană trăieşte din şi pentru biruri. Aud că o să plătim haraciuri noi ca să purtăm ceas la jiletcă. O să plătim pentru fumul de la ţigară. Pentru numărul de la bocanci. Pentru cerul înstelat. Pentru cerul înnorat. Dări şi iarăşi dări. Guvernarea nu are bani. De unde parale dacă nu produce nimic Guvernul? El cheltuie banii, nu-i cîştigă. Şi nici nu dă semne că ar fi preocupat de o asemenea problemă din moment ce ni se pregăteşte chemarea la referendum. Astfel încît boborul să ceară să i se pună noi şi ciudate poveri, cum ar fi, bunăoară, impozitul pe zborul rîndunicii. Nu există alternative? Sigur că există: întîi de toate introducerea impozitului progresiv de la o anumită cifră de afaceri în sus. Şi, legat de acesta, neimpozitarea profitului reinvestit. În al doilea rînd, rechemaţi trupele care acţionează peste hotare, participînd, pe banii poporului, la războaie de agresiune, războaie imperialiste, de pe urma cărora nu avem nimic de cîştigat! În al treilea rînd, daţi-l afară pe guvernatorul BNR şi puneţi acolo un om preocupat de banii Ţării şi nu de propria-i îmbogăţire. A lui şi a camarilei sale din interior şi din exterior.
|
|
|
|
|
|
Pagina 1 din 3 |
|