Simbolul "Steaua"

Principala caracteristica a stelelor este aceea de astri luminosi. Stelele reprezentate pe bolta unui templu subliniaza semnificatia celesta. Caracterul celest le desemneaza ca simboluri spirituale, luminoase. Ele sunt invingatoarele intunericului inconstient patrunzand in noaptea vesniciei!

Steaua cea mai stralucitoare, cea mai scanteitoare este cea in cinci colturi, simbol central al Universului in expansiune, simbolul total al luminii. Asezata intre pamant si cer, aceasta il reprezinta pe om, omul regenerat, radiind precum lumina in mijlocul tenebrelor lumii. Steaua pentagonala este deci, ca si numarul cinci, simbol al perfectiunii, al omului in stare anatomo-fizica (cu membre desfacute, apare sub forma de stea cu cele doua brate, bustul ca centru adapost al inimii, capul  simbol al spiritului, si cele 2 picioare.

Steaua in cinci colturi reprezinta armonia pentagonala a pitagoreenii care si-au pus amprenta asupra arhitecturii terranogotice, fiind plasata in centrul simbolismului hermetic.

Ea mai este insa si semnificatie a centrului si a echilibrului, insotire a principiului ceresc cu cel pamantesc  fiind la jumatatea celor noua planete ale sistemului solar care au o miscare perpetua de rotatie si de revolutie in jurul celei mai mari stele  Soarele-  din galaxia noastra. Soarele, ca stea primordiala in sistemul nostru solar ... intre microcosmos si macrocomos, intre omul individual si omul universal.

Steaua este lumea in formare, centrul originar al unui Univers, fiind strans legata de cerul de care depinde si, ca sa straluceasca cu propria-i lumina, omul trebuie sa se integreze in marile ritmuri cosmice si sa se armonizeze cu ele. Stelele, in general, simbolizeaza creatia inca neterminata, dar pe cale de a se indeplini. Ele indica o miscare de formare a lumii sau a binelui, o intoarcere la izvoarele luminii, la centurile de energie pamantesti sau ceresti.

Adela  DOVLETE