INSURECŢIA PLEBEILOR

O incursiune in geografia sociala a multimilor electorale specifice Romaniei de astazi poate fi nu numai instructiva dar si plina de surprize. Obisnuiti sa interpretam reactia electoratului prin identificarea aspiratiilor sociale si politice specifice unor grupuri sau clase sociale bine definite, dezamagirea produsa de un astfel de demers va fi naucitoare .

Peisajul socio-uman al acestor multimi este divers, originea lor socio-profesionala este eterogena, ele nu formeaza o clasa  sociala distincta, nu au aceleasi aspiratii, nu consuma aceleasi produse culturale, nu adera la aceleasi idealuri si, totusi, ele actioneaza asemanator si solidar in fata urnelor.

Aceste multimi heteromorfe, in forma, dar si in spirit se compun si isi extrag convingerile comune  dintr-un instinct al supravietuirii si al adaptarii la noile realitati economice, sociale si politice specifice unei Romanii captivata de mirajul globalizarii si sedusa de gandul luciferic al imbogatirii personale prin orice mijloace. Pierdute pe terasament sau abandonate la marginea magistralei capitaliste pe care alearga ca o naluca sageata albastra a integrarii europene, aceste multimi traiesc cu iluzia ca trenul social al bunastarii v-a opri in halta lor si vor reusi sa circule pe magistrala, chiar cu riscul calatorului clandestin. Dar sa personalizam aceste multimi individualizand sociotipurile care le compun.  Aflam aici lucratorii salariali din sectorul productiv, ceea ce s-ar putea numi clasa muncitoare. Slab salarizati, amenintati de somaj, manipulati de lideri sindicali corupti sau lipsiti de organizare sindicala, dependenti de mizeria salariului minim pe economie, acestia traiesc frisoanele abandonului social, teama disponibilizarilor si a lipsurilor materiale necesare unui trai decent. Dezorientati, nesolidari, lipsiti de protectie politica, ei isi consuma destinele injurand puterea, politicienii si statul care raman insensibili la necesitatile lor umane si sociale. Acuzati ca sunt lenesi sau neproductivi, ei accepta scuzele patronilor care justifica proasta salarizare prin sistemul fiscal sufocant. Paradoxal, salariatii se revolta impotriva statului in care vad un simplu perceptor de taxe, un expoliator si un exploatator lacom si nu le trece prin cap sa protesteze impotriva celor care se imbogatesc din munca muncitorilor, patronii. Trecem acum la micii afaceristi care actioneaza la limita legilor sau in afara lor. Comercianti marunti, chioscari de trotuar sau bazar, buticari, tarabagii, pietari, birtasi, clienti ai marilor angrosisti, toti acestia formeaza universul fermentativ al capitalului comercial speculatoriu. Aceasta  levura a comertului dereglementat absoarbe resursele din buzunarele consumatorilor si le transforma in substanta nutritiva pentru esentele tari ale marelui capital. Acest grup social traieste, insa, intr-un mediu septic, care induce virusi marei coruptii. Sufocati de presiunea organelor de control supradimensionate, multiplicate aberant si corupte in buna masura, acesti mici patroni recurg la specula, evaziune fiscala si mituirea organelor de control pentru a putea rezista. Pentru ei, cei care controleaza reprezinta un stat corupt si pus pe capatuirea personala a celor care il reprezinta. Implicit apare aversiunea fata de stat si puterea care guverneaza, dar toti accepta cardasia cu reprezentantii puterii pentru a-si spori veniturile. Sa continuam cu angajatii de lux ai societatilor comerciale, financiare, bancare, ai agentiilor publicitare, imobiliare sau de turism etc. Finantisti, economisti, analisti, consultanti, sefi de servicii, experti la care se mai adauga plevusca colaboratorilor comerciali, toti acestia sunt bine platiti si se afla aproape de sacul cu bani al marelui capital si spera sa se infrupte cat mai mult. Ei sunt independenti si indiferenti fata de stat si fata de mersul societatii. Ei sunt invingatorii si raman impasibili la framantarile sociale prin care trece tara. Pe ei capitalismul stie sa-i premieze. Pentru ei, cei care protesteaza sunt cetateni de speta a doua, neadaptati si incapabili sa-si asume destinul. Mai mult, ei sunt convinsi ca trebuie sa plateasca pentru acestia si lucrul acesta ii determina sa-i dispretuiasca. Plonjam acum in lumea functionarilor publici. Uitati prin birouri sau in spatele ghiseelor ei suporta acuzele cetatenilor revoltati de atatea obligatii, taxe si impozite. Agresati, stresati, introdusi in sistem prin concurs, prin nepotisme sau protectie politica, prost salarizati, dar multumiti ca sunt la adapostul fortelor concasoare ale pietei muncii, ei privesc cu invidie la comisioanele pe care le primesc sefii mai mari sau mai mici, ajunsi pe fotoliile administrative in virtutea promovarii pe principiul clanului politic dominant in comunitate. sefii lor vin slabi si pleaca obezi. Cand se instaleaza pe functie vin dintr-un apartament modest, cand pleaca din functie se duc intr-o vila in al carei garaj se afla o masina scumpa, in timp ce functionarii raman vesnici soldati in regimentul de manutanta impotmolit in reforma administrativa fara sfarsit. Nu le mai ramane decat adaptarea dupa cum bate vantul puterii, putere pe care o dispretuiesc pentru ca sunt obligati sa o slujeasca. Regasim in aceste multimi compozite si armata salariatilor bugetari: dascali, cadre medicale, impreuna cu angajatii din sistem. Salarizati umilitor, ignorati de puterea administrativa si politica, ei se simt victime ale unei puteri corupte si incompetente. Adversitatea lor se indreapta catre stat in general si catre putere in special.

Prof. Ion MIU, Piteşti