FEBRUARIE 33

Nu aveam inca sapte  ani dar voiam sa merg la scoala. Ca sa scape de mine, parintii, intr-o zi, m-au dichisit cu o camasuta noua, pantalonasi scurti, sosete albe cu dungi si niste amarati si scofalciti pantofiori. Apoi, tata m-a luat de mana si mi-a zis: 

- Hai la scoala, flacaule! Sa vedem daca te primeste.

Mama a sarit cu gura:

Sa zici saru`mana, "nebunule", si ai grija sa nu spargi ceva, sa nu sari pe geam, sa nu te bati cu baietii, sa fii cuminte, ma !

Va dati seama ce copil cuminte eram. Un model de neimitat. Zburdalnic.

Scoala cea mai apropiata era, dupa cum spunea tata, la o palma de loc. Adica la peste cinci kilometri de casa. Dar am ajuns. Tata a strigat pe domnul Sava, directorul, deh. Domnul director a iesit din casa. Casa era in curtea scolii. La prima vedere, domnul, parea un batran uracios, posac. O data cu el, a iesit din casa si o domnisoara blonda, frumoasa, curata, cu margele la gat.

- Ei, ai venit Gheorghe ? Zise domnul.

Asta insemna ca smecherul de tata vorbise cu domnul mai inainte.

A urmat interogatoriul: Ce stii ? De ce vrei sa vii la scoala ? M-am rusinat si m-am balbait. In cele din urma a zis: E prea mic, Gheorghe. Atunci a sarit blonda : Ce poezii stii? Am raspuns pe nerasuflate: "Noi vrem pamant", "El Zorab", "Steaua". Si m-a pus sa spun "Noi vrem pamant". Bravo , baietica, a zis blonda. Primeste-l tata. Am inteles ca era fiica invatatorului.

- Bine, sa vii maine la scoala ! Sa-i cumperi sort si funda, Gheorghe !

Asa am devenit scolar. Mult mai tarziu am inteles ca acest om, care parea un leopard, avea inima de gazela.

Totul a mers normal pana am ajuns in clasa a III-a, cand m-am apropiat de scoala m-a surprins multimea de jandarmi cu arma la banduliera, vardisti, comisari, ofiteri si barbati in civil cu pistoale in mana alergau de colo-colo. Sunau sirenele, bateau clopotele, circulatie oprita, lume panicata.

La scoala, care era langa atelierele C.F.R., domnul Sava directiona niste muncitori spre o iesire dosnica. Noi, in clasa, cu ochii pe geamuri. A venit domnul si ne-am asezat in banci. Am inceput lectia dar domnul era numai ochi si urechi. Ne vorbea dar privea afara. La un moment dat a dat buzna in clasa tatal unui coleg care, in fuga, i-a spus : "Mircea spune-i mamei ca traiesc". Domnul l-a scos din clasa sa, l-a urcat cu o scara in pod de unde s-a urcat pe acoperisul scolii si de acolo a sarit pe cladirea vecina si si-a pierdut urma. Auzeam impuscaturi, vaiete, injuraturi.

In clasa a patruns, fara sa bata la usa, un ofiter si doi jandarmi. S-au uitat printre banci, la hainele din cuier si l-au intrebat pe domnul: "Unde sunt?". Ca si cand nu stia nimic a intrebat: Cine?

- Comunistii astia, mama lor ! La care domnul a intrebat si el : Ce, nu sunt in ateliere? Va intreb inca odata: Cine a fost pe aici? In acel moment, un coleg, Marghidan, care era renumit fiindca stia sa cante la banjo, a zis: Ion, dom`ofiter am vazut pe vardist si un civil cu pistol in mana, care legitima un om. Ofiterul a facut un semn a lehamite si a plecat cu jandarmii.  Domnul era tot o transpiratie. S-a asternut o tacere lunga dupa care domnul a zis: Brava, baieti ! Azi nu mai facem lectii, duceti-va acasa !

Cand am ajuns acasa, toata lumea suparata. A fost arestat si unchiul Costica.

Dupa cateva zile, tata mi-a zis : Ma, cand iesi de la scoala sa ma astepti la poarta pana sosesc ! A venit, i-am zis saru`mana, tata. Si am plecat cu el fara sa zica nici un cuvant. Ne-am urcat in tramvaiul cu cai, am coborat la gara si am luat-o pe jos pe niste strazi. Tata s-a oprit si mi-a zis : Flacaule, vezi oamenii aia la poarta ? Acolo sunt arestati cei de la ateliere. Acolo e si cumnatul. Te duci tu singur si spui ca vrei sa vorbesti cu el si sa-i dau pachetul acesta de tigari. Cand nu te aude nimeni ii spui : De la  AJUTORUL ROSU! 

La poarta m-au intrebat: "Ce vrei, ma ?" Vreau sa-i dau tigari lui unchiul Costica. Galonatul cu arma la picior m-a intrebat din nou: Costica si mai cum ? I-am raspuns: Unchiul Costica. Alt nume nu mai stiam. Galonatul s-a uitat in pachetul de tigari sa nu fie si o scrisoare, a chemat un militar si l-a adus pe unchiul Costica. Sa nu-l cunosc. Era plin de sange, vanat si parca nu mai auzea asa bine. I-am dat tigarile, i-am spus parola, s-a uitat la mine si a zis : Brava !

In saptamanile urmatoare numai noi copii am dus pachete arestatilor. Am dat tigari la santinele, ca bacsis.

Prof.  Aureliu-Stefan MOCANU