Ne plouă cu pomeni şi parastase
Şi ne târâm ca peştele-n noroi.
Ne fierbe-acum patriotismu-n oase !
Pe derbedei îi declarăm eroi.
Pe Dumnezeu nu îl mai ţinem minte
Şi am uitat ce-nseamnă lucrul sfânt.
Precum şacalii profanăm morminte
Şi întronăm durerea pe pământ.
Am uitat că există primăvara
Şi duhul rău s-a instalat în noi.
Azi îndobitociţi purtăm povara
Ce ne conduce sigur în nevoi.
Gunoaiele cu lenea şi prostia
S-au instalat iluştri dregători.
Astăzi „prosperă” toată România
Şi-şi savurează cupa cu erori.
Fiind forţaţi ca să trăim în ceaţă
Fără busolă şi chiar fără legi
Suntem asiguraţi că asta-i viaţă
Şi-apoi constrânşi să-i reprimim pe regi.
„Nimicul” ne este acum deviza.
Nimic onoare, caracter nimic.
Pentru nimic ne zbatem să luăm viza
Să părăsim prezentul inamic.
Ne plouă cu pomeni şi parastase.
Avem de ispăşit un greu blestem.
Este cald încă sângele pe coase
Şi nu s-a stins sinistrul recviem.
Prof. Dr. Ing. Dumitru STANCIU
