P.C.R. ar fi împlinit 88 de ani...

  Anul acesta, la 8 mai, Partidul Comunist ar fi împlinit 88 de ani. Dacă s-ar mai fi aflat la putere, PCR şi-ar fi serbat vîrsta senectuţii cu mai mult sau mai puţin fast. Dar el nu mai este la putere de 20 de ani. Şi nu este nici în opoziţie. Prin ucazul din 22 decembrie 1989, dl. Iliescu l-a desfiinţat pur şi simplu. Era una din primele crime îndreptate împotriva democraţiei. Thomas Paine, cel ce fusese atît de preocupat de drepturile omului, a murit în mizerie în SUA. Ceea ce nu-i împiedică pe actualii politicieni americani să manipuleze întreaga planetă cu aşa-zisele drepturi ale omului, care nu au nimic de a face cu Paine. Este posibil să se întîmple astfel de mari conspiraţii pentru că se pune semnul egalităţii între capitalism şi democraţie. Democraţia socialistă avea limitele sale, dar era expresia voinţei majorităţii societăţii. Democraţia burgheză are şi ea limitele sale şi, mai ales, ea este expresia dictaturii minorităţii din societate asupra majorităţii ei. Demonizarea ideilor comuniste este o şmecherie ieftină. Lasă că ele, ideile comuniste, vin încă din vremea apostolilor. Însă a te face că nu vezi cauzele relelor societăţii capitaliste, anume inegalitatea, privilegiile de rang şi de avere, natura frauduloasă a marilor posesiuni, înseamnă să prosteşti lumea cu premeditare criminală.
Visul egalitar este vechi şi cuprinde frustrările milenare ale săracilor. Este mai mult decît o greşeală, este de-a dreptul o prostie să consideri că revoluţiile muncitoreşti din secolul al XX-lea au fost rezultatul unor simple sforării. Nu, ele au izbucnit fiindcă burghezia nu a vrut să ţină seama nici de Paine şi nici măcar de Keynes. Capitalismul şi-a încheiat misiunea istorică, de aceea el nu mai răspunde corect la provocările lumii contemporane. Imperialismul britanic a provocat Războiul Opiului pentru a-şi menţine dominaţia în Asia. Tot astfel, în loc să identifice soluţii oneste de cooperare tehnică şi comercială, tot britanicii tăiau, în secolul al XIX-lea, degetul inelar al tuturor fetelor născute în India. Şi asta numai pentru a nu concura ţesătoriile din Manchester. Americanii au înscenat incidentul din Golful Tonkin pentru a dezlănţui, la scară mare, războiul din Vietnam. Se pare că acesta

a fost şi motivul asasinării lui J.F. Kennedy. Industria de armament trebuia să mai cîştige bani din conflictele de pe glob. Victoria revoluţiei ruse din 1917 a schimbat pentru totdeauna faţa lumii. S-a demonstrat astfel că societatea poate fi organizată şi pe bază egalitară. Că se poate trăi şi fără darwinism social. Ca orice lucru nou, sistemul comunist a avut destule imperfecţiuni. S-au comis multe greşeli. A fost însă o luptă de care pe care. Albii, cînd intrau într-o localitate din Rusia, îi lichidau întîi şi întîi pe răzvrătiţi. Nicolae Ceauşescu nu şi-a ucis adversarii. Nu i-a lăsat nici măcar şomeri. Dar aceştia, cînd au luat puterea, l-au asasinat mişeleşte şi democratic. Epocile au succesiunea lor. Salturile calitative se petrec în urma unor mari acumulări cantitative. Perioada în care PCR a fost la putere poate fi analizată în toate ipostazele. Într-un fel s-au comportat cei din grupul Pauker, Belu Zilber, Luca şi mai apoi tismănenii şi neulanderii şi în alt mod cei din jurul lui Nicolae Ceauşescu. Nu este locul, momentul şi scopul materialului de faţă pentru o evaluare istorică exhaustivă. Dar mă simt dator să spun că sub comunism România a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, ridicîndu-se de la statutul de ţară agrară înapoiată la acela de ţară industrial-agrară, mediu dezvoltată. Electrificarea ţării, industrializarea, organizarea agriculturii, construirea sistemului hidro-energetic naţional, măsurile puternice de protecţie socială – gratuitatea locuinţei, a asistenţei medicale, a locului de muncă, gratuitatea şcolii şi a culturii şi multe altele, sînt realităţi pe care PCR le poate oricînd semnaliza în justificarea acţiunilor sale. Acum, după 20 de ani de jaf şi dezorganizare a societăţii, putem observa că dl. Iliescu nu a desfiinţat întîmplător PCR. Prin dispariţia lui s-a urmărit reducerea la zero a posibilităţilor de organizare şi de rezistenţă a poporului în faţa adevăraţilor săi duşmani. Comuniştii au pierdut bătălii importante din 1989 încoace. Dar războiul continuă şi victoria va fi de partea forţelor care apără societatea şi acţionează în slujba intereselor ei. Este timpul ca PCR să se reorganizeze şi să revină pe scena politică din ţara noastră. După cum este vremea ca actuala putere incompetentă, incapabilă să îşi onoreze promisiunile - să plece şi să lase locul forţelor patriotice…