DE CE COMUNIST?

 În primul rând, pentru că nu acceptăm să fie umilită fiinţa umană. Dorim, însă, încă din această etapă a „justificării” noastre, să clarificăm un aspect foarte important. Să ne disociem, fără nici o discuţie sau dubiu, de cei care, în numele comunismului, au încercat să impună această ideologie, cea mai umană, de altfel, cu forţa, prin teroare şi, uneori, prin crimă.

            Desigur, vor fi ca muştele cei care vor încerca să ne combată. Ne referim, aici, la susţinătorii fanatici ai proprietăţii private, cea generatoare de privilegii nedrepte, greu de abandonat. O să le reamintim, fie că le place sau nu, că Biserica Catolică a încercat, la rândul ei, să impună „dragostea faţă de aproape”, propovăduită de Mântuitorul Isus şi de Apostolii Săi, prin Inchiziţie şi faimoasele Cruciade provocând, poate, cel mai sinistru carnagiu uman din istorie. Nu ne amintim să fi încercat cineva să scoată Biserica Catolică în afara legii. Ar fi fost culmea ! Nu este corect să condamni o idee măreaţă pentru că anumiţi nebuni „zeloşi” se spetesc în aplicarea ei apelând la metode josnice, murdare, otrăvite.

            Dar să revenim, întărind idea că nu acceptăm să fie umilit omul. Că nu mai suportăm să vedem copii şi bătrâni căutându-şi hrana în gunoaie alături de câini, pisici şi şobolani, că nu mai suportăm să ne vedem semenii scoşi din apartamentele lor „comuniste”, aruncaţi pe străzi şi forţaţi să doarmă în „confortabilele” cutii de carton capitaliste.

             De ce comunist?

            Pentru că nu mai acceptăm exploatarea. Da, exploatarea !

            Desigur, deşi este foarte neplăcut pentru profitorii loviturii de stat, este vorba de exploatare, cea „furnizoare” de profit. Ne-am reîntors la exploatare. Este o constatare sinistră dar aceasta este realitatea.

            Distinsul economist capitalist Gilbert Abraham

- Frois scrie, negru pe alb, în a sa Economie Politică, consemnând că: „Se poate arăta, utilizând instrumente matematice puţin mai sofisticate, că între rata profitului şi rata exploatării continuă să existe o relaţie şi că, în speţă, rata profitului calculată corect.... nu este pozitivă decât dacă muncitorii sunt exploataţi” (apărută în editura HUMANITAS, 1994).

            Suntem în mileniul trei şi considerăm că este impardonabilă ideea de exploatare. Aşa suntem noi comuniştii!

            De ce comunist?

             Pentru că dorim „lumină” pentru cei mulţi, pentru toţi cei în stare s-o primească.

            Pentru cei cu ţinerea de minte scurtă, reamintim că în 1947 când România trecea, „ajutată” sau nu, nu discutăm aici acest aspect, să încerce şi „altceva”, moştenea de la „faimosul” regim capitalist dintre cele două războaie o „gloată” imensă de analfabeţi.

            Celor care mai îndrăznesc să ne întrebe „acuzator” ce au făcut comuniştii pentru români?, le răspundem că i-au învăţat carte, că le-au dat LUMINĂ !

            Astăzi românii, „ajutaţi” să se „elibereze”, se întorc la întuneric şi tuberculoză.

            Celor care nu cred le recomandăm statisticile zilei. Le mai recomandăm să consulte ziarele româneşti şi străine ca să constate, documentaţi, ce a ajuns învăţământul românesc. Iar dacă sunt îndărătnici, le mai recomandăm să privească ecranele televizoarelor şi să constate, pe viu, în direct, crimele, violurile, furturile, şantajele, păduchii, râia şi câte şi mai câte isprăvi capitaliste cu care se „mândreşte” şcoala românească, pe cât de  capitalistă, pe atât de „liberă”.

             De ce comunist?

             Pentru că nu mai putem accepta postura jenantă de „intimidaţi” de către nişte specimene istorice care nu au nici o legitimitate, care îşi fac politica, inumana lor politică, în clădiri construite de noi, care merg cu metroul construit de noi, care fac „negoţ” şi mari afaceri cu întreprinderile construite de comunişti, care traversează Dunărea pe poduri construite de noi şi merg să se relaxeze pe un litoral amenajat de comunişti, care se fălesc, în faţa Europei, cu canale navigabile de mare importanţă strategică făcute de comunişti şi care, în 20 de ani de dominaţie, de la uzurparea puterii, au „vegetat” fără să realizeze nimic notabil pentru obşte.

             De ce comunist?

             Pentru că milităm pentru o societate a egalităţii şanselor, nu pentru un egalitarism obtuz şi obscen care nivelează arealul valorilor, distruge creativitatea şi favorizează nonvaloarea.

             De ce comunist?

             Pentru ca statul, pe care pelticii politici postdecembrişti îl numesc „de drept”, să fie, într-adevăr, de drept şi să-şi creeze un sistem legislativ corect a cărui funcţionalitate să o asigure.