Am ajuns rusinea sa o vedem si pe asta: singurii care isi cauta dreptatea in Romania, singurii care ies in strada si rup barierele jandarmilor, singurii care ucid cu albeata tamplelor si cu sacosa in mana nesimtirea guvernantilor sa fie pensionarii!

 

Vorbesc acum cu tine, asculta-ma!

 

Da, cu tine, domnule profesor de matematica de la Liceul Emil Racovita, tu cel care, cu cele cinspe milioane de lei pe care le castigi dupa douazeci de ani de munca, stai si privesti inert cum ministrii educatiei/invatamantului isi bat joc de tine si de copiii pe care ii inveti tainele ecuatiilor, stai si constati sutele de modificari ale legilor! Rabzi ca vita si nu spui nimic cand ministrii sugrumati de orgolii modifica date de bac, sisteme si proceduri! Ce astepti, profesorule, sa ajungem sa dam Bacalaureatul in seara de Craciun?

 

Tarane, nu da din cap la auzul acestor vorbe! Si tu esti la fel de vinovat! An dupa an, ti-ai arat pamantul cu semintele bunului simt si ale rabdarii! Te-ai uitat cum ti-au promis, te-ai lasat dus de nas de primarii mici si hulpavi ce s-au perindat prin satul tau, ai dat din umeri cand ai aflat ca nu isi respecta cuvantul, ti-ai vazut de-ale tale, scuipandu-ti in barba: “Toti is o apa si-un pamant!”.

 

Si tu, maistrule de fabrica de mecanica fina din Sinaia, stai acum ca boul la poarta Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca! Te-ai uitat cum ti-au vandut fabrica, chil cu chil, la fier vechi, ai tras din tigara cand ti-au spus ca tre’ sa pleci in somaj, ai tras cu coada ochiului cand ti-au facut mall, sa te bucuri si tu de binefacerile KFC!

 

Nu mai da marunt din buze, doctore! La spitalul la care lucrezi in Alexandria, doar pronia cereasca si DNA-ul va mai poate izbavi de tupeul cu care sefimea va conduce institutia! Te plangi ca esti slab platit, dar nu te-ai baga niciodata in fata sa acuzi! Sa acuzi ca directorul de aprovizionare face legea cand e vorba de achizitiile anuale, sa acuzi ca nu mai suporti ca fata contabilei-sefe sa intre fara concurs pe un post mai bine platit ca al tau! Ti s-a inmuiat si tie halatul, ti s-au descusut cu anii si tie buzunarele! “Pai, cum sa n-accepti, daca mori de foame?”

 

Pensionarule, ai gura mare acum, dar ai tacut cand Bunica si Barbosul va indexau pensiile ca sa dea bine in an electoral! Pensionarule, atata poti sa le faci? Doar sa rupi niste bariere de jandarmi esti in stare? Eu i-as ucide daca as sti ca vor sa imi taie din banii ce-i primesc drept rasplata pentru munca mea de zeci de ani de zile! Eu i-as fi ucis de multa vreme daca m-ar fi pus sa ma umilesc la cinci dimineata pe frigul lui ianuarie in asteptarea medicamentelor! I-as fi strans de gat si le-as fi ars limuzinele, daca ii auzeam ca ma considera “masa de manevra”.

 

Intelectualule, de tine mi-e cel mai rusine! Stai aplecat si gandesti la tot ce ai ascultat: stii ca e adevarat. Prin haina ta ponosita, nu mai vajaie de-acum sangele sperantei! Ti s-au lasat sanii ambitiei, depresiile ti-au transformat inima si psoriazisul ratarii te chinuie in van!

 

Romania e moarta acum, fiindca timp de douazeci de ani, oamenii cumsecade ai acestei tari au acceptat. N-au intervenit. N-au zbierat, nu si-au spus cuvantul. Nu s-au strans laolalalta sa le arate celor din jur ca exista, sa ii faca pe cei ce-i conduc sa le pese.

 

Nu mai acuzati politicienii! Nu mai injurati hotii acestei tari! Ei sunt doar ciupercile aparute dupa ploaia nepasarii noastre.