PRURALUL SUCCESURI” sau cum este distrus statul de drept de către regimul Băsescu

“Mizez totul pe o singură carte: Constituţia României”. Vă mai amintiţi? Era un banner electoral al domnului Traian Băsescu. Ce a făcut domnul Traian  Băsescu după ce, printr-o imensă fraudă morală, a ajuns preşedintele ţării? Ei bine, zi de zi, ceas de ceas, timp de cinci ani, a jucat tontoroiul pe sus-numita carte, bătându-şi joc de tot ce ar fi trebuit să însemne democraţie şi stat de drept în România, în numele unui autoinventat concept neconstituţional de “preşedinte jucător”. Conform Constituţiei rolul preşedintelui este acela de mediator, de factor care trebuie să asigure echilibrul puterilor în stat şi nicidecum acela de jucător. Instalat la Cotroceni, din prima zi a mandatului său, preşedintele Băsescu a aruncat la coşul de gunoi Constituţia şi s-a apucat să lucreze cu sârg la îndeplinirea visului său dintotdeauna, acela ca împreună cu clica de acoliţi din PD-L, o şleahtă de afacerişti dubioşi şi familia domniei sale să preia şi să deţină controlul absolut asupra tuturor pârghiilor de putere din România. Contradicţia în termeni din conceptul de arbitru-jucător n-avea cum să stea în calea înclinaţiei evidente a domniei sale spre totalitarism, aşa că brandul “doi în unu” lansat de Băsescu a fost unul dintre “succesurile” mandatului său fiind preluat astăzi şi de guvern în care Emil Boc îşi va da, în calitate de premier, ordine pe care tot el le va duce la îndeplinire, în calitate de ministru al educaţiei. In fond, aşa se pot face şi economii pe vreme de criză, nu? Ar fi amuzant, dacă n-ar fi foarte trist.

TRAIAN BASESCU – MINCINOS SI DEMAGOG

Să revenim însă la Traian Băsescu şi la pericolul imens pe care tendinţele dictatoriale ale acestuia îl reprezintă pentru democraţia din România. Mincinos şi demagog, Traian Băsescu a identificat şi enunţat adesea probleme reale ale societăţii româneşti pe care le-a folosit însă doar pentru a manipula opinia publică, mass-media şi clasa politică în propriul interes, fără a oferi nicio soluţie viabilă şi fără a rezolva corect niciuna dintre acestea.

Ce a făcut Traian Băsescu în cele cinci mandate la Ministerul Transporturilor? A introdus taxa de drum şi a montat pe şosele panouri pe care scria: “ Aici sunt banii dumneavoastră”. Cum se face însă că în timp ce conturile drumarilor se umflau tot mai mult, gropile din şoselele ţării se adânceau pe măsură? Traian Băsescu a uitat să mai răspundă. Probabil tot aşa cum, la trei zile după ce Emil Boc şi Radu Berceanu au inaugurat cu mare pompă un drum de câţiva kilometri, drumul a fost închis pentru că s-a surpat. Cât despre autostrăzi, ce să mai vorbim. Câţi kilometri de autostradă s-au realizat în mandatele lui Traian Băsescu şi ale altor miniştri PD-L ai transporturilor, şi, mai ales, la ce preţ? De ce suntem ţara care deşi nu are autostrăzi a plătit cei mai mulţi bani pentru a le construi? Traian Băsescu, iarăşi, a uitat să răspundă. Mai nou, Traian Băsescu a declarat că starea drumurilor din ţară nu are cum să afecteze activitatea de turism, deoarece turismul se face în proporţie de 70% cu avionul. N-am auzit că am dispune de aeroporturi, nu în imediata vecinătate a punctelor turistice de mare interes, ceea ce, desigur, este imposibil, dar nici măcar în toate oraşele mari situate cât de cât aproape de acestea. Sau poate că Traian Băsescu are în vedere să dezvolte o afacere cu elicopterele casate de Ministerul Apărării şi să le închirieze turiştilor români şi străini dornici să ajungă în staţiunile şi locaţiile de interes turistic de pe frumoasele nostre plaiuri mioritice? Tot aşa cum procedează domnia sa care, în an de criză, şi-a dublat bugetul şi, una două, dă fuga cu elicopterul să mai tundă o oaie, să mai guste o caşcavea, să se mai prindă într-o horă pe la nu ştiu ce târg al orezului. Vreţi să ştiţi pe ce bani se fac toate aceste escapade electorale ale domnului Traian Băsescu în care domnia sa doreşte, conform propriilor spuse, să afle dacă mai poate să candideze o dată? Aţi ghicit: la fel ca la drumuri, adică tot pe “banii dumneavoastră”. Şi asta în timp ce dumneavoastră sunteţi daţi afară din servicii, pătimiţi prin spitale falimentare care nu au bani pentru tratamente şi medicamente, vă târâţi de la o zi la alta cu o pensie care nu vă ajunge nici pentru plata facturii de utilităţi. Aţi început să vă enervaţi? Dar, de ce? Nu înţelegeţi odată că e criză şi, aşa cum ne-au spus-o, în repetate rânduri, şi premierul Boc şi preşedintele Băsescu, criza cere sacrificii şi, mai ales, solidaritate?

“AM CU CE, DAR N-AM CU CINE”

Ce a făcut Traian Băsescu  în calitate de primar general al Bucureştiului? S-a remarcat repartizându-şi singur vila din Mihăileanu ca locuinţă pe care apoi a cumpărat-o în mod ilegal, şi-a blagoslovit odrasla cea mică, pe Elena, conform propriilor spuse ale acesteia din urmă, cu o sinecură foarte bine remunerată la Luxten, a patronat afaceri ilegale ale unor aşa-zişi dezvoltatori imobiliari, aprobând PUZ-uri ce contravin regimului de înalţime a imobilelor şi pun în pericol clădiri monument cultural şi architectural, a sufocat practic oraşul prin retrocedări abuzive de spaţii verzi către diverşi afacerişti veroşi, astfel încât gradul de poluare a crescut ameninţător pentru sănătatea locuitorilor. Apoi, la al doilea mandat, a clamat că nerealizările sale au fost cauzate de consiliul ce i-a fost ostil şi a cerut, într-un limbaj şmecheresc, dar în cel mai autentic spirit antidemocratic, să i se dea şi consiliul: “Am cu ce, dar    n-am cu cine”. Pe urmă le-a spus pa bucureştenilor şi a plecat spre o nouă demnitate, mult mai potrivită pentru dorinţele sale de mărire, aceea de preşedinte al ţării.

“SA ARESTAM VINOVATII”

Debutul a fost fulminant, cu o acuzaţie de fraudare a alegerilor prin soft-ul de centralizare a rezultatelor şi o cerere, în direct, de arestare a celor vinovaţi. Acuzaţiile n-au fost probate niciodată, ba mai mult, aceiaşi firmă a furnizat soft-ul electoral şi la alegerile următoare. Cu ce drept moral, mai poate acum Traian Băsescu să justifice revocarea ministrului de interne, Dan Nica, pe motivul că nu a adus dovezi în favoarea declaraţiei sale privind turismul electoral şi eventuala fraudare a alegerilor prezidenţiale de anul acesta? Niciun răspuns din partea lui Traian Băsescu şi al partidului pe care-l conduce, PD-L.

“PRESEDINTE JUCATOR”

In continuare, Traian Băsescu şi-a luat în serios rolul autoatribuit de “preşedinte jucător”, încălcând sistematic principiul separaţiei puterilor în stat şi prevederile Constituţiei. Prima încălcare flagrantă a Constituţiei a fost nominalizarea domnului Călin Popescu Tăriceanu pentru funcţia de prim ministru fără consultarea partidelor parlamentare, sperând că astfel va reuşi să-şi subordoneze guvernul. A acţionat în mod direct pentru atragerea la guvernare a PC, pe care tot el l-a denunţat mai apoi ca fiind “soluţia imorală” iar, in final, dupa retragerea acestuia de la guvernare, i-a adus acuzaţii grave, de apartenenţă la grupuri de interese, catalogându-l pe preşedintele fondator, Dan Voiculescu, ca mogul de presă ce a transformat ziariştii în “tonomate în euro” pentru a-l defăima pe preşedintele României.

“MAFIA A AJUNS PE MASA GUVERNULUI”

Nereuşind să-şi subordoneze guvernul, Traian Băsescu a făcut numeroase presiuni publice asupra primului ministru şi asupra PNL pentru a forţa demisia guvernului, dizolvarea parlamentului şi convocarea de alegeri anticipate. A mers până întracolo încât a formulat acuzaţii grave de genul “mafia a ajuns pe masa guvernului”. In orice stat democratic din lumea aceasta, o astfel de acuzaţie de corupţie la adresa guvernului, venită din partea preşedintelui, l-ar fi obligat pe acel preşedinte, fie să dezvăluie care sunt acele cercuri de interese din jurul guvernului, să probeze public corupţia din arcul guvernamental şi să ia toate măsurile constituţionale ce se impun într-o atare situaţie, fie să demisioneze. Fiind el însuşi şantajabil (vezi dosarul Flota, casa din Mihăileanu şi multe altele), Traian Băsescu a preferat să mimeze numai lupta cu corupţia şi să-şi protejeze, în continuare, liniştit, propriile cercuri de interese din jurul PD-L (vezi cazul ALRO Slatina sau RAFO Oneşti, fostă “JAFO”, vă mai amintiţi, pe vremea când se afla în parohia PSD-ului).

“EXECUT CU MANA MEA ORICE MINISTRU”

Practic, Traian Băsescu este el însuşi patronul “sistemului ticăloşit” pe care îl blama cu atâta vehemenţă în campania electorală din 2004 şi care acum, în timpul mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu, conform propriilor spuse ale acestuia, “a ajuns să acţioneze la suprafaţă”. Ce realizare măreaţă!

“V-AS CONDAMNA IMEDIAT DACA AS FI JUDECATORUL”

Care a fost relaţia lui Traian Băsescu cu justiţia, o altă putere în stat? Tot una tensionată, deoarece domnul preşedinte a călcat în picioare principiul constituţional al independenţei justiţiei. Iată ce afirma domnul Traian Băsescu într-o şedinţă a CSM: "vom trece legile reformei în justiţie prin asumarea răspunderii guvernamentale, fără să mai întrebăm nici un domn judecator, nici de la CSM, nici de la Curtea Constituţională, nici de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie". Sau o altă mostră a capacităţii de mediere între puterile statului a domnului Traian Băsescu. Participând la o şedinţă a CSM la care ar fi trebuit să contribuie la dezamorasrea situaţiei legate de protestul magistraţilor, Traian Băsescu s-a adresat acestora cu cuvintele: “V-aş condamna imediat dacă aş fi judecătorul". Nu vă trec fiori reci pe şira spinării auzind astfel de vorbe din partea şefului statului? Ne întoarcem la vremurile Comisarilor Poporului? Şi câtă ipocrizie la acelaşi Traian Băsescu care acuza comisia parlamentară de anchetă în cazul ministrului Monica Iacob Ridzi de comportament tip Ana Pauker! Recent, domnul Traian Băsescu a reconfirmat-o pe Laura Codruţa Kovesi în funcţia de procuror general al României, în pofida avizului negativ al CSM. Este o tactică deja cunoscută a lui Traian Băsescu de a numi, în fruntea unor importante instituţii ale statului, persoane nereprezentative pentru respectivele instituţii, dar obediente domniei sale, cu scopul de a controla în acest mod acele instituţii. Aşa a procedat domnul Traian Băsescu şi cu numirile la DNA pe care l-a transformat în instrument de luptă politică, cerând procurorilor să redeschidă dosarele de urmărire penală împotiva adversarilor politici ai domniei sale, în timp ce a devenit evidentă muşamalizarea dosarelor sale personale privitoare la "cazul Flota" şi la imobilul din strada Mihăileanu. O propunere a lui Traian Băsescu din pachetul, intitulat pompos, de reformă a statului vizează modificarea compoziţiei CSM, astfel încât o treime din acesta să fie compus din reprezentanţi ai societăţii civile. Care societate civilă, domnule Băsescu? Cea formată din acei intelectuali servili, gen H. R. Patapievici sau G. Liiceanu care, pentru a-şi perpetua propriile privilegii, au abdicat de la principiile morale şi şi-au falsificat criteriile de valoare?

“ O SANDRAMA INTRATA IN MOARTE CLINICA”

Care a fost relaţia lui Traian Băsescu cu Parlamentul României? Conform lui Traian Băsescu, Parlamentul României care, potrivit Constituţiei, este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, este, de fapt,: ”o şandrama intrată în moarte clinică”. Parlamentul, expresia fundamentală a democraţiei dintr-un stat, nu are cum să fie pe placul spiritului autoritarist, profund antidemocratic al domnului Traian Băsescu. De aici dorinţa sa profundă de a minimaliza rolul parlamentului, de a avea un parlament cât mai slab, şi propunerea cu parlamentul unicameral. Această propunere se află, de altfel, într-o gravă contradicţie cu recomandarea UE ca, până în 2013, toate ţările membre, a căror unitate administrativ-teritorială de bază este regiunea, să treacă la sistemul bicameral. Insuşi Traian Băsescu s-a pronunţat în această chestiune spunând că „trebuie renunţat la actualul sistem de organizare administrativă pentru a se ajunge la 9-12 judeţe sau regiuni“. Şi atunci, ce urmăreşte Traian Băsescu cu referendumul pentru parlamentul unicameral? Ca şi în cazul justiţiei, atacul asupra parlamentului vizează un meschin interes electoral, creşterea popularităţii domnului Traian Băsescu, bazându-se tocmai pe lipsa de popularitate a celor două instituţii în rândul cetăţenilor. E adevărat că, adesea, atât justiţia cât şi parlamentul au funcţionat ineficient, cu numeroase sincope şi chiar erori. Dar, a ataca astfel două instituţii fundamentale ale statului de drept este un act iresponsabil, de o gravitate absolută. Dispreţul domnului Traian Băsescu faţă de parlament s-a manifestat clar în problema organizării referendumului pentru adoptarea votului uninominal. Atunci domnul Traian Băsescu a venit în parlament şi, pe un ton intempestiv, a informat parlamentul despre decizia pe care deja o luase:      “spune Constituţia că trebuie să vă consult, v-am consultat, şi acum mergem înainte”. Cam asta e idea domnului Traian Băsescu despre consultare şi dialog. Şi, din nou, câtă ipocrizie din partea liderilor PD-L care, după ce, la comanda lui Traian Băsescu, au hotărât excluderea PSD-ului de la guvernare, ne ţin, prin vocea domnului Adriean Videanu, lecţii publice de democraţie, clamând valenţele constructive ale dialogului în soluţionarea problemelor şi acuzându-şi foştii parteneri de a fi refuzat dialogul. Care dialog domnilor PD-L-işti? Acela în care dumneavoastră hotărâţi ceva şi toţi ceilalţi trebuie să se supună? Aceasta e democraţia din PD-L în care Traian Băsescu dă ordine şi toţi liderii partidului dau, apoi, fuga la posturile de televiziune pentru a aclama hotărârile comandantului suprem!

PRESIUNI ASUPRA SEFILOR SERVICIILOR SECRETE

Traian Băsescu a făcut în mod abuziv presiuni publice, în vara anului 2006, asupra şefilor serviciilor secrete, obligându-i pe aceştia să demisioneze pentru a-i înlocui cu oameni apropiaţi domniei sale. Practic domnul Traian Băsescu deţine şi controlul serviciilor secrete, deşi, conform Constituţiei, acestea se află sub control parlamentar. De ce? Pentru a folosi informaţiile în favoarea domniei sale şi a acoliţilor săi şi împotiva adversarilor politici. Cum este posibil acest lucru? Tot aşa cum este posibil ca doamna Udrea, ministru în Guvernul României, să sfideze, cu zâmbetul său obraznic, parlamentul, refuzând să se prezinte în faţa unei comisii de anchetă parlamentare, refuzând să prezinte documentele solicitate de comisie, deşi legea îi interzice acest lucru, iar, conform Constituţiei, parlamentul controlează activitatea guvernului.

MAI E ACESTA STAT DE DREPT?

Ce fel de stat de drept e acela în care fostul vicepreşedinte al Autorităţii Electorale Permanante, Ana Maria Pătru, numită între timp, de către domnul Traian Băsescu, preşedinte al sus-numitei instituţii, merge la chermeză împreună cu şeful statului şi cu premierul PD-L, pentru a sărbători victoria în alegerile europarlamentare a fiicei preşedintelui ţării şi a unui partid din fosta coaliţie de guvernare?

Ce fel de stat de drept e acela în care trei legi importante, cele privind educaţia naţională, salarizarea unitară şi reorganizarea agenţiilor guvernamentale, ocolesc dezbaterea parlamentară şi sunt adoptate prin asumarea răspunderii guvernului? Şi în fond, pe ce şi-a asumat guvernul răspunderea, din moment ce, chiar el ne spune că aceste legi vor putea fi modificate până la 30 iunie 2010?! Cum este posibil, într-un stat pretins democratic, ca nişte tineri care protestau paşnic în aula parlamentului împotriva adoptării acestui important pachet legislativ, prin procedura de asumare a răspunderii de către guvern, afişând o pancartă pe care stătea scris “România la metastază; Guvernul Boc-o tumoare ce trebuie extirpată”, să fie daţi afară în şuturi de către oamenii de ordine?

Mai e stat de drept acela în care o lege votată de parlament, promulgată de preşedintele ţării, declarată constituţională şi publicată în monitorul oficial, e vorba de legea salarizării profesorilor, nu se aplică? La acestă întrebare, răspunsul l-a dat chiar Traian Băsescu care, în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2008, a spus că neaplicarea acestei legi ar echivala cu faptul că România nu mai este stat de drept. E drept că ulterior, după ce au trecut alegerile şi s-a văzut cu sacii în căruţă, Traian Băsescu a afirmat că “promulgarea legii a fost o greşeală”. Cam multe greşeli, domnule preşedinte!

RELATIA CU PRESA

Relaţia domnului preşedinte Traian Băsescu şi a PD-L-ului cu presa s-a exprimat prin epitete de genul: “găozar”, “ţigancă împuţită”, “tonomat în euro”, “derbedeul dracului”. Mai mult chiar, fratele preşedintelui, domnul Mircea Băsescu, cel suspicionat de trafic cu armament, l-a ameninţat public cu moartea pe Mugur Ciuvică, fost consilier al preşedintelui Constantinescu. Asta, deşi, în discursul de investitură în faţa parlamentului, domnul Traian Băsescu  s-a angajat că va garanta libertatea presei.

NUMIRI IN FUNCTIE PE CRITERII DE COMPETENTA

Intre promisiunile electorale neonorate ale domnului Traian Băsescu se află şi aceea potrivit căreia va face numiri în funcţii publice numai pe criterii de competenţă profesională. Despre competenţa premierului Emil Boc, distins profesor universitar de drept constituţional, vorbesc de la sine actele sale: a emis cele mai multe acte normative din istoria postdecembristă declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională. Competenţa profesională a ministrului de finanţe, Gheorghe Pogea, s-a reflectat prin falimentarea a sute de mii de firme, ca urmare a aplicării impozitului forfetar, măsură pe care el însuşi a recunoscut-o, în final, ca fiind greşită. Cât despre Radu Berceanu, ministrul transporturilor, ce să mai spunem? In mandatul domniei sale, trenurile sar de pe şine cu o frecvenţă întrecută numai de frecvenţa cu care sunt concediaţi angajaţii CFR-ului. Competenţa guvernului Boc în luarea de măsuri anticriză a fost evaluată de o prestigioasă universitate germană. Rezultatul 1,3 puncte din 9 posibile! Rezultatul economico-social: criza generalizată care cuprinde toate sectoarele de la cel privat la cel bugetar, de la transporturi la agricultură, de la sănătate la educaţie, şomaj galopant, şi zeci de mii de oameni în stradă pentru a-şi apăra drepturile ce le-au fost încălcate. Şi o datorie de peste 70 miliarde euro, bani cu care nu se va realiza nimic care să dureze peste timp în această ţară (apropo, de ce este ţinut secret acordul guvenului cu FMI?). Aceasta este moştenirea guvernului Boc, cel mai incompetent guvern din toată istoria noastră. Această datorie, pe care n-o vom plăti numai noi, ci şi urmaşii urmaşilor noştri; asta pentru că tot l-a asemuit Ioan Oltean pe Emil Boc cu Ştefan cel Mare. Dar aflăm acum de la Traian Băsescu că nici domnia sa şi nici guvernul nu şi-au propus scoaterea ţării din criză, “pentru că nu se poate”. Atunci, pentru ce ne mai cereţi încă un mandat, domnule Băsescu? Jalnică explicaţie pentru a masca incompetenţa coaliţiei de guvernare PD-L - PSD pe care dumneavoastră aţi moşit-o, exprimându-vă în momentul înfăptuirii sale cu cuvintele: “Mi-am văzut visul cu ochii”. Coaliţie pe care tot dumneavoastră aţi distrus-o, doar sunteţi specialist în aşa ceva, într-o încerare electorală disperată de a recupera măcar o parte din voturile electroratului anti-PSD. Acest tip de comportament spune multe şi despre profilul moral al domnului Traian Băsescu şi despre modelul de politician pe care domnia sa l-a propus societăţii româneşti şi, mai ales, tinerei generaţii.

Minciuna, ipocrizia, demagogia, jignirea nemeritată a unor întregi categorii sociale şi încercarea de a le învrăjbi unele contra altora, hăhăitul gros de golan care spune un banc porcos, acestea sunt trăsăturile ce caracterizează portretul moral al domnului Traian Băsescu.

“CAND VAD UN PROFESOR IMI VINE SA TREC PE TROTUARUL CELALALT”

Ce model oferă tinerilor, un preşedinte care, la festivitatea de deschidere a unui nou an şcolar, spune că atunci când vede un profesor îi vine să treacă pe trotuarul celălalt, jignind astfel întreg corpul profesoral al acestei ţări. Sau ce părere aveţi despre îndemnul adresat copiilor de a nu se osteni cu învăţătura, oferind drept model propriul exemplu al domniei sale care, deşi a chiulit adeseori, a ajuns, iată, preşedintele ţării. Expresia care a consacrat relaţia lui Traian Băsescu cu procesul educaţional este însă: “Şcoala scoate tâmpiţi”. Această expresie jigneşte practic întreg poporul român. E adevărat că din şcoală mai ies şi persoane cu o pregătire mai precară. Câteva exemple notorii se află chiar în curtea lui Traian Băsescu: domnişoara Elena Băsescu, cea cu “succesurile”, care are dificultăţi vizibile de a se exprima corect în limba română, şi doamna Monica Iacob Ridzi, cea cu “pruralul”. Dar chiar tâmpiţi, domnule preşedinte?!

Spirit grobian, lipsit de educaţie, Traian Băsescu atacă învăţământul românesc pe motiv că e prea puţin aplecat spre practică. Sunt de acord că, aşa cum prevede noua lege a educaţiei, învăţământul trebuie să formeze competenţe, dar a scoate din şcoli studiul istoriei, biologiei, geografiei, latinei, religiei, aşa cum propune Traian Băsescu, pe motiv că informaţiile respective pot fi aflate pe google, ar fi o greşeală imensă, aş spune chiar fatală pentru viitorul acestei ţări. In ultima vreme, domnul Traian Băsescu face mare caz de reforma educaţională pe care încearcă să ne-o prezinte ca pe un succes al mandatului său. In pactul pentru educaţie, semnat cu partidele parlamentare la Cotroceni, se prevede clar ca educaţia să primească un buget de 6% din PIB. Astăzi această prevedere nu este respectată. Mai mult, la nivel declarativ, preşedintele Băsescu a afirmat, în repetate rânduri, că “educaţia reprezintă o prioritate naţională” şi că pretinde de la sistemul educaţional “reformă contra bani”. Astăzi am rămas numai cu reforma, că banii nu mai sunt. Domnule preşedinte, să ştiţi că nicio reformă serioasă nu se poate face fără bani. Şi fiindcă tot a venit vorba despre finanţarea sistemului educaţional, nu cred că principiul, mult lăudat de Traian Băsescu, conform căruia finanţarea urmează elevul sau studentul, este unul corect. Cel puţin în sectorul universitar, aplicarea acestui principiu va duce la scăderea calităţii învăţământului superior românesc. In goană după cât mai mulţi studenţi, universităţile au început deja să-şi micşoreze pretenţiile referitoare la cunoştiinţele candidaţilor la admiterea în învăţământul superior. In mod firesc, ele coboară, apoi, şi ştacheta cunoştiinţelor transmise şi însuşite de către studenţi pe parcursul ciclului universitar. Rezultatul: absolvenţi slab pregătiţi care cu greu îşi găsec un loc pe piaţa muncii din România, darămite din UE. Criteriul de finanţare ar trebui să fie performanţa studenţilor, şi nu numărul lor. Nici trecerea şcolilor din subordinea inspectoratelor şcolare în cea a administraţiei locale nu cred că este o măsură binevenită, în acest moment, în România, având în vedere calitatea aleşilor locali. Am aflat zilele trecute că primarul PD-L al sectorului 6, domnul C. Poteraş, a dat aprobare pentru construcţia unei vile în curtea Şcolii nr. 59 din Bucureşti. Pe când aprobarea pentru construcţia unui magazin de droguri uşoare sau a unui bordel în curtea vreunei şcoli, că tot vrea domnul Traian Băsescu să legifereze, pardon, să dezincrimineze consumul de droguri uşoare şi prostituţia ?!

TINERII UNINOMINALI

Extrem de grav este faptul că modelul de politician propus de Traian Băsescu a fost preluat şi de o parte dintre tinerii noştri politicieni. Traian Băsescu a clamat în repetate rânduri reforma clasei politice şi a propus, ca un instrument de realizare a acestei reforme, votul uninominal. Numai că a fost o reformă după chipul şi asemănarea sa. Uitaţi-vă la tinerii parlamentari, aleşi uninominal, ai PD-L, dintre care voi aminti numai câteva nume semnificative: M. Ridzi, M. Hoară, S. Voinescu, M. Spînu, C. Petrescu, A. Popoviciu. Toţi au în comun, ca arme politice, tupeul arţăgos, oportunismul, minciuna, ipocrizia, populismul ieftin, pentru că toţi, aşa cum singuri au recunoscut-o, tot într-un banner electoral, au învăţat de la cel mai bun în materie, Traian  Băsescu. Ba unii au preluat de la Traian Băsescu chiar şi lipsa bunului simţ şi mitocănia, cel mai reprezentativ în acest sens fiind C. Boureanu. Astfel, PD-L-ul riscă să se transforme într-un “partid de lobotomizaţi”, cum a spus-o chiar domnul Cristian Preda, europarlamentar PD-L, în care toată lumea îl copiază şi se întrece în a-l aclama pe Traian Băsescu. Cu atât mai gravă este încercarea lui Traian Băsescu de a transforma acest partid de lobotomizaţi în partid-stat. Căci visul nemărturisit al lui Traian Băsescu este ca, nu numai membrii şi simpatizanţii PD-L să asculte de ordinele domniei sale, ci toţi cetăţenii ţării, în deplină libertate, să se organizeze, desigur în mod spontan, precum oile domnului Flutur, pentru a scrie, cu trupurile lor, pe frumoşii noştri versanţi montani, de data aceasta nu numele Bucovina, ci numele său, al conducătorului mult iubit.

ESTE TIMPUL CA TOATE ACESTEA SA INCETEZE !

O ţară nu poate fi condusă numai cu referendumuri, ordonanţe de urgenţă, asumări de răspundere a guvernului, băi de mulţime, hăhăieli şi piţipoance arătoase! E nevoie de mult mai mult!

Toate cele spuse aici, şi încă multe altele care nu au mai fost amintite din lipsă de spaţiu, reprezintă tot atâtea motive ca Traian Băsescu să nu mai primească încă un mandat în fruntea ţării. Este vital pentru viitorul democraţiei şi al statului de drept în România ca personajul Traian Băsescu să părăsească scena noastră politică!

Nu putem fi însă atât de naivi, încât să credem că simpla înlocuire a lui Traian Băsescu cu un alt politician va duce automat la rezolvarea tuturor problemelor României. In mod constant, în ultimii cinicsprezece ani, sondajele de opinie au indicat că aproximativ 70% din populaţie consideră că România se îndreaptă într-o direcţie greşită. Concluzia este clară: poporul român doreşte un alt model de societate, un alt proiect socio-economic pentru România. Principalele partide aflate acum în opoziţie, PSD şi PNL, au avut ocazia, în repetate râduri, de a conduce ţara şi şi-au dovedit incapacitatea de a trece peste interesele lor de partid şi de a prefigura un proiect de societate în interesul naţional. Este nevoie de un nou sistem sociopolitic în care decizia şi actul politic să se facă în intersul cetăţeanului şi nu al grupurilor de interese din jurul actualelor partide parlamentare. Un astfel de proiect, un astfel de sistem economico-social este propus de un partid autenic de stânga, Partidul Alianţa Socialistă, membru fondator al Partidului Stânga Europeană. Până când acest partid, va ajunge, prin votul dumneavoastră, să joace un rol mai important pe scena politică, România va continua să se prăbuşească. Aşa cum se prăbuşeşte un avion care încearcă să zboare fiind lipsit de aripa stângă.

Paul Cătălin BALAURE