După câteva zile de introspecţie, vă răspund la mailul dumneavoastră...
Să ştiţi că înclin să cred că îmi place politica, atâta timp cât aloc din timpul meu emisiunilor dedicate acestei "mari doamne", Politica... De asemenea, cred că ceea ce se întâmplă în România nu se poate numi politică, ci mai degrabă un mare circ, de proastă calitate, o golănie cum nu am crezut ca voi vedea vreodată în ţara mea...
Ca să vă răspund la întrebare, vreau să facem politică iar politica mea are şi un nume: politica socială. Nu ştiu în ce măsură acest concept are aceeaşi lungime de undă cu aşteptările şi cu preocupările dumneavoastră, dar este cea la care cred că mă pricep cel mai bine. Sunt un adept al politicii sociale deoarece în primul rând sunt un om simplu, din popor, care s-a chinuit mult să supravieţuiască în România postdecembristă. Nu am avut bani, părinţii mei fiind de condiţie medie, mama-asiste
ntă medicală, tata-mecanic CFR, nu am avut relaţii şi nici sprijin de orice fel, aşa că eforturile mele au fost mari, în sensul că pentru a face o facultate am învăţat ca să pot beneficia de bursă... Ştiţi că prima mea opţiune a fost facultatea de drept, la care am urmat cursurile timp de doi ani? Din păcate pentru mine (sau poate din fericire), după doi ani de eforturi intelectuale şi financiare, a trebuit să renunţ, pentru ca mi-am dat seama că lupt să intru într-un sistem în care oamenii drepţi, corecţi ca mine nu au nici o şansă... Aşa că am ajuns la asistenţă socială şi nu îmi pare rău pentru ca mi se potriveşte meseria aceasta ca o mănuşă...
Rolul meu în cadrul politicii sociale ar putea să fie inovator/reformator în funcţie de nevoi şi de context. Un stat nu poate supravieţui dacă nu are un sistem de protecţie socială bine pus la punct. România din acest punct de vedere este "repetentă"- cum să funcţioneze statul român dacă asistenţa socială este la pământ sau mai bine spus dezorganizată?
Sunt multe de povestit, eu am încercat să creionez câteva idei...
V-am ataşat CV-ul meu. Am încercat să sintetizez activitatea mea profesională şi şcolară cât mai bine. Veţi vedea că sunt studentă la a doua facultate - momentan, am făcut o întrerupere de an, principala cauză fiind bineînţeles banii. Pe lângă acest motiv, vă mărturisesc că am mari dubii că voi mai continua această facultate, deoarece din păcate şi învăţământul superior s-a comercializat şi şi-a pierdut din calitate. Aş vrea să urmez şi un master, poate chiar şi un doctorat, dar este comerţ şi haos. Vom vedea până la toamnă ce decizii voi lua...
Ce să vă mai spun? Că la momentul actual lucrez cu o jumătate de normă, pe bani puţini şi acest lucru se datorează doar faptului că şeful meu, un distins medic psihiatru ieşean valorizează şcoala pe care am urmat-o, valorizează calităţile pe care le am şi ne luptăm amândoi să construim ceva bun pentru comunitatea ieşeana fără niciun sprijin de la autorităţi, care ne ignoră constant şi nu răspund la nicio solicitare de a noastră? Să vă spun că deşi am 30 de ani, nu am posibilitatea de a-mi cumpăra o casă, deoarece nu ai cum să contractezi credit de la bancă deoarece ai veniturile mici? Să va mai spun că am la activ ani de voluntariat şi că supravieţuiesc doar datorită faptului că am doi părinţi pensionari care mă sprijină din pensia lor mizera în efortul şi zbuciumul meu de a realiza ceva în viaţa mea? Să vă mai spun că am noroc ca sunt un om optimist care vede partea plină a paharului şi care se motivează mereu singur, ca altfel aş fi luat-o razna de mult sau aş fi dezvoltat tot felul de dependenţe?
Ca mine sunt mulţi alţi tineri, care se pierd datorită faptului că nu există în România egalitate de şanse şi nici nu se pun în valoare adevăratele valori.
Mi-aţi cerut şi o autocaracterizare. Am să încep cu părţile negative, care în unele situaţii pot deveni şi pozitive-sunt perfecţionistă, critică şi autocritică, principială, intransigentă în unele situaţii, ironică, zeflemistă dar cu subtilitate. Cât priveşte părţile pozitive - urăsc nedreptatea, pe orice plan s-ar manifesta ea, minciuna, prefăcătoria. Sunt o persoană punctuală, serioasă şi corectă, îmi îndeplinesc sarcinile de lucru sau angajamentele luate cu prioritate, sunt veselă, sociabilă, poate uşor hipersociabilă; din experienţa vieţii mele am constatat că sunt un foarte bun facilitator social, liant între oameni, comunic uşor cu semenii mei, îmi plac cărţile, muzica şi filmele şi niciodată nu am suficienţi bani ca să îmi cumpăr cărţile pe care mi le doresc. Mă răsfăţ cu cafea şi ciocolata. Îmi plac petrecerile cu lăutari, muzica lăutărească şi folclorul nostru drag, nu îmi imaginez viaţa fără Bucovina, mi-e drag acest pământ binecuvântat şi mă doare că am fost nevoită să plec din zona mea natală (Vatra Dornei) şi să lucrez în altă parte (la Iaşi). Îmi plac oamenii integri, în sensul de congruenţă între gânduri –suflet - comportament. Visez şi sper că într-o zi să inaugurez propria mea comunitate terapeutică... Îmi plac miracolele vindecării la bolnavii psihici... Scriu notiţe în vederea conceperii unei cărţi pe care m-am gândit să o intitulez "Jurnal de tinereţe-regăsirea dreptului la inocenţă". Sunt un om sensibil şi emotiv, care se ascunde sub masca "mitului androginului". Consider că m-am născut într-o epocă greşită, dar pe de altă parte încerc să aplic în viaţa mea ce spuneau unii înţelepţi: "Fii tu schimbarea pe care ţi-o doreşti în lume". Consider că sunt un om binecuvântat de Dumnezeu cu multe calităţi şi de aceea încerc să nu îl supăr...Încerc să nu mă agăţ de problemele vieţii mele sociale şi personale şi trăiesc în sufletul meu cu speranţa că această ţară nu se va pierde şi va renaşte...Vreau să vizitez Africa de Sud şi statele arabe...Visez la o zi de cumpărături fără limită de creditare ca să pot să-mi cumpăr cărţi, muzică şi ceva haine... Sunt o femeie modestă vestimentar, expansivă. Ce să vă mai spun?
Aceasta sunt eu, Mihaela Veronica Miron şi mă bucur ca v-am cunoscut, păreţi a fi un om bun şi emotiv.
