În ziua de 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii, se cuvine să aducem un modest omagiu îndelungatei şi dificilei lupte pentru emancipare a femeii şi în acelaşi timp să exprimăm solidaritatea şi încrederea în deplina izbândă a acestei lupte.
Ziua de 8 Martie nu este doar o sărbătoare a bucuriei şi a recunoştinţei faţă de mamele , soţiile şi fiicele noastre, ci este şi momentul în care trebuie să ne amintim de îndelungata istorie a mişcării de emancipare a femeii, cu izbânzile şi neîmplinirile ei.
Condamnată de-a lungul veacurilor a reprezenta o simplă anexă a bărbatului, odată cu sporirea rolului ei în societate, mai ales în producţia materială, femeia a devenit încă de acum două veacuri conştientă de nedreapta stare de inferioritate în care se afla faţă de bărbat dar şi de nevoia şi posibilitatea de a schimba această stare.
Legile ce-i erau potrivnice se cereau schimbate, căci schimbătoare se dovediseră toate rânduielile lumii de până atunci.
Astfel, la noi în ţară, una dintre nedreptele l
egi era“Legiuirea Caragea” de la 1818, ce afirma că :
"Numai bărbaţii se fac boieri, judecători şi ocârmuitori obşteşti. Femeile sunt depărtate de toate cinurile politiceşti, stăpâniri, slujbe publice."
Şi pentru a dovedi nedreptatea acestei legi în raport cu rolul femeii în istoria neamului, amintim doar câteva nume pe care istoria Revoluţiei de la 1848 şi a Unirii le-a păstrat cu deosebită recunoştinţă: Ana Ipătescu, Ecaterina Varga, Pelaghia Rusu, Maria Rosetti, Elena Cuza.
Era nevoie însă de multe decenii de luptă pentru ca aceste rânduieli să fie schimbate şi era nevoie de efortul generos al unor remarcabile personalităţi feminine ca: Sofia Cocea, Constanţa Dunca, Sofia Nădejde, Adela Xenopol, Ecaterina Arbore, Izabela Sadoveanu, care la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX au militat pentru emanciparea femeii.
La 3 august 1929 s-a realizat un prim succes în această luptă, reuşindu-se prin "Legea pentru organizarea administraţiei locale" să se acorde drept de vot şi eligibilitate femeilor în alegerile comunale şi judeţene şi abia în 1946 femeile au obţinut depline drepturi electorale, prin acţiunea guvernului democratic la care participa şi Partidul Comunist .
Alte decenii s-au adăugat acelor decenii de luptă şi noi izbânzi au fost înscrise în mişcarea de emancipare a femeii, în perioada construcţiei socialiste în România, dar după 1989, cu excepţia recâştigării dreptului la avortul liber, multe dintre drepturile câştigate anterior au fost pierdute.
Vorbind şi gândind despre ziua de 8 Martie nu putem să uităm niciodată începuturile acestei sărbători.
Astfel în 1910, ziarul „România Muncitoare” - informînd despre organizarea la Copenhaga a celei de-a doua Conferinţe internaţionale a femeilor socialiste, menţiona că „la acea conferinţă sunt invitate să ia parte toate organizaţiile femeilor socialiste şi muncitoare” şi că rapoartele trebuie trimise pe adresa militantei socialiste germane Clara Zetkin. Şi în acel an 1910 evenimentul anunţat de gazetă s-a împlinit. Conferinţa de la Copenhaga a hotărât că ziua de 8 Martie să fie Ziua Internaţională a Femeii, această propunere fiind făcută de Clara Zetkin, militantă de seamă a mişcării muncitorimii germane şi internaţionale, cea care mai târziu, între anii 1920 – 1933, avea să fie unul dintre cei mai activi deputaţi comunişti în Reichstagul German.
Iată dar că ţinând seama de aceasta bogată istorie şi de importantul rol ce revine femeii în toată existenţa umană se cuvine să adresăm tuturor femeilor:
Felicitări şi La mulţi ani!
La acestea îmi îngădui să adaug cuvintele unui socialist al veacurilor trecute, Charles Fourier: "Înjosirea sexului feminin este o trăsătură caracteristică esenţială atât a civilizaţiei cât şi a barbariei, cu singura deosebire că orice viciu pe care barbaria îl practică într-o manieră simplă, este ridicat de civilizaţie la un mod de existenţă complexă, ambiguu, echivoc şi făţarnic. Pentru faptul că femeia este menţinută într-o stare de sclavie, nimeni nu e pedepsit mai crunt decât însuşi bărbatul".
Şi de asemenea, privind în jur la starea de dispreţ şi de mizerie la care sunt supuse femeile dar şi bărbaţii de actualul sistem al oligarhiei capitaliste, este nevoie să amintim mai mult ca oricînd nevoia de luptă pentru înlăturarea oricărui sistem dezumanizant.
