|
ROŞIA MONTANĂ – o afacere PD-istă
OARE SE ÎNCHIDE CERCUL ?
Partidul Comunist Român nu mai vrea să tacă, chiar dacă atacurile concrete sau ironiile agresive se înmulţesc.
Nu trebuie să acceptăm acţiunile accelerate ale samsarilor PD-işti sau ale sateliţilor PD-ului de a finaliza, acum când simt că le fuge puterea de sub scaune, o afacere începută cu 13 ani în urmă! Ne opunem deschis tuturor celor care sub masca unor „specialişti” în domenii ce ar avea o legătură cu această megaafacere îşi permit să dezinformeze consecvent populaţia asupra posibilelor avantaje economice pe care le-ar aduce, sperând că în această perioadă de sărăcie cruntă vor reuşi din nou să păcălească „poporul” la care se întorc ori de câte ori au nevoie.
Sintetic, conform informaţiilor publicate, afacerea la care ne referim consta in exploatarea de catre firma Rosia Montană Gold Corporation SA (RMGC), a celui mai mare zacamant aurifer din Muntii Apuseni, zona Rosia Montană. RMGC s-a constituit in 1997 şi are ca acţionari, după ultima majorare de capital: firma canadiană Gabriel Resources Ltd. (80,46%), statul roman prin Minvest Deva (19,31%) şi Foricon (0,23).
Gabriel Resources Ltd. este creată de Frank Timis, un aventurier roman arestat de doua ori in Australia pentru detinere si trafic de droguri, care prin sprijinul nemijlocit al unor înalţi funcţionari din Ministerul Industriilor şi Ministerul Apărării Naţionale a obtinut informaţii, la acea vreme cu caracter secret, privitoare la zăcământul vizat şi ajutor pentru atragerea unor firme de stat. Prin HGR nr. 458/1999, semnată de Radu Berceanu, ministrul industriilor în acea vreme, a fost aprobată licenţa nr. 47/1999 de concesiune pentru Gold Corporation a dreptului de exploatare a zacamintelor mentionate pe o perioada de peste 15 ani.
Pentru o valoare a concesiunii de 3 mil. dolari, din exploatarea zacământului de la Rosia Montană s-ar putea obtine, după unii specialişti, peste 300 tone de aur si 1.600 tone de argint, după alţi specialişti 800 tone de aur şi 2000 tone de argint, iar statului roman i-ar reveni, din cauza paguboasei asocieri cu Gabriel Resources, mai putin de o cincime. De altfel, după acest succes, Frank Timiş a vândut o parte din afacere unor mari investitori printer care Mark Rich şi George Soros.
Deşi afacerea s-a aflat în atentia unor instituţii ale statului (Parchetului General, SRI), proiectul merge mai departe. Cu toate controversele legate de gravele probleme de mediu rezultate în urma folosirii tehnicilor de extractie pe baza de cianuri, a defrisarilor si decopertarilor masive din zona respectiva si, nu în ultimul rând, a distrugerii unor importante situri arheologice a caror vechime depaseste doua mii de ani, fruntaşii PDL îşi văd interesul şi nu pot părăsi puterea înainte de a distruge ce a mai rămas de distrus, în folosul lor şi al acoliţilor lor. Roşia Montană este una din cele mai vechi localităţi cu tradiţie în exploatarea metalelor preţioase din Europa, cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei de către romani şi amintită deHerodot, Pliniu şi Titus Liviu. Localitatea s-a dezvoltat cu denumirea Alburnus Maior sub dominaţia lui Traian, prima atestare găsită fiind o tăbliţă de ceară din 6 februarie 131.
Publicitatea deşănţată din ultimul an privind avantaje de 4 miliarde dolari pentru statul roman ce ar putea rezulta din această asociere este amplificată în aceste zile la 19 miliarde dolari de un nou tip de propagandă, nu prin spoturi publicitare ci prin intervenţii publice ale unor “experţi la toate”, vechi şi noi PD-işti. Grave sunt apariţiile acestora prin mijloacele mass media, dar mult mai periculoase sunt conferinţele şi dezbaterile organizate în ţară şi străinătate , fie la Parlamentul European (de Renate Weber sau Adina Vălean Antonescu), fie în ţară, ultima fiind desfăşurată la data de 8 iulie a.c., la Hotelul Marriott Bucureşti cu tema “19 miliarde USD Impactul potenţial, direct şi indirect, al Proiectului Roşia Montană în economia României, cu participarea unor experţi străini, dar şi a unora români cu priză la publicul neavizat,ca Bogdan Baltazar şi Ovidiu Nicolescu.
Pentru Bogdan Baltazar cei care, dintr-un motiv sau altul, bine întemeiat, se opun proiectului Roşia-Montană sunt nişte „nulităţi care nu pricep nimic” şi care se aliniază frontului „anti” doar pentru că aşa este de „bonton” ecologic şi pentru că „dă bine”. Cu neruşinare apreciază drept „jelanii patriotarde” aprecierile ministrului Laslo Borbely potrivit căruia statul are o parte prea mică din exploatare (19,31%).
Bătrânul dromader, al cărui ac de busolă se orientează numai după meridianul profitului fără scrupule, dispus să-şi vândă şi sufletul dacă ar găsi cumpărător, ar vinde tot ce a mai rămas de vândut în ţara asta, în care el se crede mare specialist, un specialist fără operă şi fără rezultate notabile.
Ca şi alţii de teapa lui îşi roteşte ochii, precum răpitoarele zburătoare, deasupra României şi atacă zonele unde mai simte o posibilă sursă de venit fără trudă. Nu bunăstarea poporului român, nici locurile de muncă ale nenorociţilor lăsaţi pe drumuri de gloriosul capitalism de cumetrie din România şi nici frumuseţea sau înfrumuseţarea „ecologică” a patriei nu îi mână pe el şi pe cei de teapa lui „în luptă”.
Pentru simţurile sale, atrofiate de vârsta aproape matusalemică ce-l face nesimţitor la respectul pentru ceilalţi trăitori pe acest pământ şi cu drepturi de proprietate egale cu ale domniei sale, sesizabile sunt doar foşnetul şi mirosul dolarilor, fie ei şi canadieni, oferiţi de capitaliştii „exportaţi” de România, care se întorc acum plini de „bune intenţii” pentru ţară.
Ei, dar cine este acest Bogdan Baltazar? Nu ne propunem să vorbim acum despre trecutul lui anterior loviturii de stat din decembrie 1989, dar trebuie să reamintim celor care au uitat deja că Bogdan Baltazar este un PD-ist de frunte, el este „trompeta primului ministru Petre Roman” şi a contribuit din plin la distrugerea economiei româneşti. El este cel care sub domnia Convenţiei Democrate, ca vicepreşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat s-a ocupat direct de privatizarea Băncii Române de Dezvoltare (fosta Banca de Investiţii a României, o bancă puternică, cu un imens patrimoniu uman, financiar şi imobiliar, care a derulat marile programe de investiţii ale ţării până în anul 1989). Aşa de profitabilă a fost achiziţia pentru cumpărătorul francez (Societe Generale Franţa, o bancă cu mari probleme la acea vreme) încât l-a uns imediat pe vânzătorul Bogdan Baltazar în funcţia de preşedinte. De ce oare a renunţat acesta la demnitatea anterioară? Evident câştigul, adică o şpagă oficială.
Nu de mult PD-ul şi-a reactivat vechiul activist, aruncâdu-l în acţiuni puternic mediatizate privind oportunitatea predării Zăcământului Roşia Montană unei grupări PD-iste.
Începuturile acestei afaceri au fost orchestrate de PD, care conducea atât Ministerul Industriilor, cât şi MAPPM. De altfel, trebuie precizat că Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi componentele sale teritoriale (ministerul mediului, cu diversele lui denumiri), au fost conduse şi populate în marea majoritate a existenţei lor de membri ai PD.
Acordul pentru uriaşa investiţie de la Roşia Montană a fost dat de Gabriel Dumitraşcu, Director General la Departamentul de monitorizare şi control ecologic din MAPPM. Evident, Gabriel Dumitraşcu era un membru marcant al PD. Imediat după aceasta, a trecut administrator, apoi Director General la Roşia Montană Gold Corporation S.A. Oare de ce se repetă comportamentul lui Bogdan Baltazar? Evident, pentru oficializarea şpăgii! A uitat prea repede că în aceeaşi perioadă, ca „ecologist de minister”, a cerut ca societatea româno-canadiană Aurul Baia Mare să răspundă penal pentru poluarea cu cianuri a Tisei şi Dunării.
În ultimul timp, apar tot mai multe informaţii referitoare la interesele directe ale altor membri de frunte ai PD, Radu Berceanu şi Adriean Videanu, privind exploatarea sutelor de mii de tone de uraniu pur de la Roşia Montană şi oficializarea contrabandei.
Şi cum parcă nu ar fi de ajuns binecuvântările date public în ultimul an acestei afaceri de către Traian Băsescu, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga şi chiar Laslo Borbely, aranjamentul se desăvârşeşte în chiar aceste zile prin transferul Secretarului de stat Marin Anton de la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii la Ministerul Mediului şi Pădurilor. Marin Anton este un membru de frunte al PDL, fugit din PNL via PLD, fost administrator al „JAFO” Oneşti pentru care a cumpărat energie electrică de la firma „baiatului deştept” al lui Gheorghe Ştefan, posesor al unei averi fabuloase care include şi 2 milioane metri pătraţi de teren.
Desigur nu trebuie să reducem vinovăţia numai la nivelul PD şi PDL, nu putem ignora implicarea profundă a unor membri marcanţi ai PNL, mai vechi sau mai noi, şi în mod deosebit a europarlamentarei Renate Weber, „întâmplător” fosta conducătore a Fundaţiei Soros din România.
Acestor exportaţi şi reveniţi cu „iniţiative păguboase” precum şi cozilor lor de topor din ţară, P.C.R. le atrage atenţia că, încă, ROMÂNIA nu este „sat fără câini” şi că atenţia noastră este, de data aceasta, sporită şi de grija pentru istoria dar şi pentru viitorul ecologic al ţării.
Nulităţilor „specialiste”, de tipul lui Bogdan Baltazar, care se „spetesc” numai pe ecranele unor televiziuni, la fel de valoroase ca ele, şi care nu au produs, până în prezent, decât criză, le recomandăm să ne convingă cu rezultatele cu care au binecuvântat această ţară până în prezent.
Partidul Comunist Român cere:
- blocarea Proiectului Roşia Montană Gold Corporation, investigarea şi pedepsirea tuturor celor implicaţi în marile distrugeri petrecute deja la Roşia Montană, de la falimentarea economică a zonei până la desfiinţarea vestigiilor istorice şi culturale ale poporului român şi ale umanităţii;
- analizarea activităţii tuturor instituţiilor statului implicate în aprobarea şi derularea acestui proiect (ministerele industiilor, mediului, culturii, finanţelor) şi a serviciilor secrete, a modului în care a fost modificată legislaţia pentru a face neoperabile concluziilor unor anchete derule în timp;
- refacerea rapidă a zonei cu fonduri ale statului şi sprijinirea locuitorilor pentru refacere economică şi financiară conform specificului local, pentru a-şi regăsi liniştea şi speranţa intr-un viitor românesc;
- recunoaşterea şi valorificarea informaţiilor şi rezultatelor studiilor, cercetărilor şi analizelor desfăşurate de Academia Română, ong-urile şi organizaţiile interne şi internaţionale, care s-au opus cu argumente acestui proiect (inclusiv Banca Mondială care a refuzat acordarea unui împrumut companiei RMGC;
- verificarea tuturor afacerilor derulate de Frank Timiş in România şi stabilirea măsurilor ce se impun.
Prof. Univ.dr. Dumitru STANCIU
|
Comentarii
Si fiidca toate trebuiau sa poarte un nume
s-au numit PDL-Rosia Montana.LASATI AURUL ACOLO UNDE ESTE FIINDCA NU PUTREZESTE.
Noi le dam aurul iar ei ne iau totul. Citat