psrCampaniile politice din 2016 pentru alegerile locale şi apoi pentru cele parlamentare din 11 decembrie au intrat deja în istorie. O intrare doar de ordin calendaristic fiindcă în realitate ciorovăielile dintre principalii protagonişti nu doar că s-au  prelungit şi continuă a se desfăşura de o manieră ce scapă chiar şi unei logici elementare, dar este generatoare de numeroase pagube pentru naţiunea română, pe care aceiaşi protagonişti pretind cu nonşalanţă că o slujesc în interesele ei fundamentale. Neînţelegerile duse la paroxism pe tema graţierilor a avut şi are deja ecouri dintre cele mai ample în zona instituţiilor Uniunii Europene din care, de 10 ani, face parte şi România; pericolul de a se plăti bani grei pentru atmosfera mai mult decât sufocantă din penitenciare este mai aproape ca oricând, după ce, şi până în prezent, România a fost condamnată la CEDO şi obligată a onora sute de sentinţe pentru  erorile unor magistraţi în virtutea cărora statul român n-a găsit normele legale menite a-i pedepsi pe cei culpabili, dovediţi, ca atare, cu nume şi prenume ba şi cu codul numeric personal. Inpenitenţa, acolo unde nu există o conştiinţă morală, a făcut posibilă o eflorescenţă deja greu de imaginat pentru tot soiul de abuzuti: fie, mai ales, în întocmirea de către procurori de dosare măsluite, cazuri concrete şi devenite publice sunt deja foarte numeroase fie de sentinţe ce s-au dovedit a fi ultramincinoase (cazurile Rarinca, Gutău, Remeş etc.)

          Dar nu numai justiţia a cunoscut de ani de zile o erodare cumplită a credibilităţii ei, ci şi alte instituţii între care mai mult decât îngrijorătoare şi cu efecte de-a dreptul catastrofale este Preşedinţia României. Iar cel preocupat parcă s-o demoleze pur şi simplu este Preşedintele însuşi, dl Klaus Werner Iohannis, care, în anul electoral 2016, şi-a pus tot tot soiul de haine: chibiţ electoral pentru PNL şi USL, motiv esenţial ca acestea să piardă alegerile, porta-vocea perdanţilor confruntărilor electorale; acuzator de la pupitrul Palatului Cotroceni ai adversarilor politici precum liderii PSD şi ALDE, judecător moral, fără robă, al „penalilor” care s-ar regăsi doar în zona nepotrivită cu propria sa „gândire” politică; obsedat de-a dreptul să găsească mijloace şi căi de acţiune pentru ca, de o manieră neconstituţională, să provoace, cu orice preţ, o criză politică prelungită şi să fie cât mai profundă, ceea ce în bună măsură a şi reuşit.

          În sfârşit, o probă de criză instituţională mai mult decât periculoasă este cea a serviciilor secrete şi în primul rând a Serviciului Român de Informaţii. Faptul că acolo a căzut un singur cap nu poate decât să genereze o mare îngrijorare, în joc fiind o componentă fundamentală a existenţei noastre – cea a siguranţei naţionale.

                                                                                Marin Badea

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 750 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *