USL s-a dezmembrat de mai bine de 3 săptămâni și totuși, în mod absolut ciudat, din spațiul public românesc lipsesc analizele care să arate efectiv ce a făcut acest guvern în perioada în care a stat la guvernare sprijinindu-se pe o largă majoritate parlamentară. Ori analiștii noștri sunt uituci și nu știu ce promisiuni a făcut USL-ul atunci când a preluat puterea, ori există interesul, la fel ca în cazul altor guverne să se pună „batista pe țambal” pentru că, nu-i așa?… „viața merge înainte”!

„România corectă, România socială” - broșura care enunța promisiunile viitorului guvern PSD-PNL

„România corectă, România socială” – broșura care enunța în 2012 promisiunile viitorului guvern PSD-PNL

Numai că o minimă responsabilitate ne îndeamnă să nu uităm și tocmai de aceea am colectat cu grijă, începând cu 2012, toate documentele electorale ale USL. Astfel, am ajuns să am în față un document intitulat pompos „România Corectă – România Socială / 100 de soluții de guvernare” pe care Partidul Social-Democrat îl flutura cu aplomb în campania electorală din toamna lui 2012, atunci când obiectivul principal al fostei Uniuni Social-Liberale era izolarea politică a lui Traian Băsescu (rămas în funcție cu ajutorul marilor puteri) și preluarea deplină a guvernării de la PDL.

Toată lumea știa că Victor Ponta va fi premier, deci era normal ca PSD-ul să-și asume măsurile de guvernare. Fluturând însă un număr așa de fix, 100, ne este foarte ușor să calculăm procentul promisiunilor care au devenit realitate și la final să-i dăm și o notă premierului. Sigur, vom fi indulgenți și nu vom lua în considerație meta-promisiunile dânșilor – adică promisiunea că vor îndeplini într-un anumit orizont de timp de o zi, o lună, un an etc. anumite promisiuni – și nu vom pune la socoteală faptul că, de pildă, salariile nu au putut fi reîntregite cu 25% din prima zi a guvernării (nici nu se putea din punct de vedere legal). Reîntregirea salariilor bugetarilor cu 25% o vom pune la promisiuni onorate, chiar dacă ea a avut loc la ceva timp de la preluarea deplină a guvernării.

Însă, încă din prima pagină a acestui document, ne sar în ochi câteva promisiuni neonorate, și mai ales aceasta: „Începem auditul financiar și instituțional. Vom realiza cartea neagră a guvernării Boc-Băsescu.” Nu doar că auditul acesta nu s-a realizat la nivel de guvern, dar nici măcar nu a fost realizat de vreun minister în parte. Și totuși, nu ar fi fost nevoie să știm concret pe ce s-au dus banii de la FMI împrumutați în 2009 pentru a putea fi reales Băsescu?! Nu e nevoie să știm pe ce a ajuns datoria publică la peste 70 de miliarde de dolari?!

Se mai promitea acolo depolitizarea administrației și interzicerea numirilor politice mai jos de miniștri și secretari de stat. Cât de mult s-a ținut guvernul Ponta de această promisiune am putut vedea chiar cu prilejul ruperii coaliției, când primii „decapitați” au fost subsecretarii de stat din rândul PNL.

O altă promisiune interesantă privea introducerea unui sistem diferențiat de impozitare pentru veniturile personale și supraimpozitarea salariilor mai mari de 9000 RON. Dacă nu ar fi izbucnit recent scandalul salariilor nesimțite de la Autoritatea de Supraveghere Financiară, mai, mai, că i-am fi crezut… La fel și în ceea ce privește impozitarea bunurilor de lux. În realitate impozitele au crescut în mod egal pentru toată lumea.

Un mister absolut: programul TRADECO

Un mister absolut: programul TRADECO

Relansarea programului „Fabricat în România” a fost sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. La fel și programul TRADECO de introducere în sistemul de asigurări sociale a populației angajate în agricultura tradițională. Dacă nu ați auzit de acest program nu vă faceți probleme: e normal. El nu există.

În privința pensiilor, o măsură simplă și ușor de aplicat pentru echilibrarea bugetului de pensii era „posibilitatea legală de achiziționare de puncte legale de pensie” pentru cetățenii care își doreau acest lucru. Altfel zis, dacă cineva ar fi avut posibilitatea materială să contribuie voluntar la fondul de pensii pentru a putea beneficia de o pensie mai mare la bătrânețe, guvernul s-ar fi oferit să-l ajute, acceptându-i contribuția. Să ne gândim numai câți români și-au început cariera în condiții vitrege în anii ’90, lucrând la negru sau pe salariu mic. Dintre aceștia mulți, cu siguranță, au ajuns astăzi la venituri peste medie dar la bătrânețe tot nu vor beneficia de dreptul la o pensie decentă pentru că mulți ani au lucrat pe un salariu foarte mic. Oare nu s-ar găsi destui doritori care să contribuie cu 10-20 de lei în plus la CAS știind că astfel își asigură o pensie mai mare la bătrânețe? Numai că un asemenea aranjament ar lovi în interesele operatorilor financiari privați (dacă oamenii au un surplus financiar, de ce să-l dea sistemului public de pensii și să nu facă o pensie privată?!) drept pentru care a rămas o promisiune frumoasă.

Inutil de spus, bugetul educației nu a atins 6% nici sub guvernul USL – în ciuda promisiunilor din campanie.

Educație sportivă de masă? Deschiderea de școli noi și licee în mediul rural? Glume.

Ați auzit ceva de vreo „Companie Farmaceutică Națională” care să fabrice vaccinuri românești? Nici eu! Dimpotrivă, am auzit că Institutul Cantacuzino e pe cale să fie închis…

De departe cea mai comică promisiune mi s-a părut nr. 90: „Reformăm Parlamentul, cu reducerea numărului de membri, un sistem de vot mixt, și preluarea regulamentelor în vigoare la nivelul Parlamentului European.” După cum știm prea bine, Parlamentul actual e cel mai „obez” din istoria României, reforma Constituției – unul dintre obiectivele majore cu care USL intrase în campanie – a rămas o „fata morgana” și despre reformarea legislației electorale nu se suflă o vorbă…

Când „licuriciul” zice ceva, nu e de glumă! Respectăm!

Când „licuriciul” zice ceva, nu e de glumă! Respectăm!

Din păcate, la capitolul „promisiuni onorate” am numărat unele care, sincer să fiu, aș fi preferat să fie neonorate, de exemplu promisiunea 94: respectăm tratatele NATO și parteneriatul strategic cu SUA. Personal, aș fi preferat retragerea imediată din Afganistan, reducerea la jumătate a bugetului Apărării, închiderea bazei americane de la Kogălniceanu și sistarea proiectului tembel cu baza de rachete de la Deveselu. Cu banii astfel economisiți guvernul Ponta-USL ar fi putut, probabil, să-și respecte o bună parte a celorlalte promisiuni.

În concluzie, parcurgând după atâta vreme documentul respectiv, am reușit cu chiu, cu vai, să găsesc 13 puncte din 100 în care guvernul USL s-a achitat de promisiune. Acestea privesc mai ales problemele legate de reîntregirea salariilor și respectarea obligațiilor internaționale asumate de guvernele precedente. Cam atât a reușit să facă în mai bine de un an de guvernare legitimă „cel mai cinstit guvern”, și în aproape doi ani de guvernare, dacă punem la socoteală și perioada de după căderea guvernului precedent.

Acum, să ne imaginăm că suntem la școală și elevul Ponta vine cu lucrarea de control să i-o corectăm. Cât am putea să-i dăm pentru 13 subiecte rezolvate din 100? Eu zic că mai mult de 1 punct și 30 de zecimi, n-avem cum. Adică, rotunjit, nota 1. Cam așa se dă celor care copiază.

Sau poate ar fi bine să ni se facă milă de el și să-i dăm un punct din oficiu ca să-i iasă nota 2?!

Din păcate aceasta este nota guvernului nostru!

Articol scris de Lucian Sârbu

Studii de filozofie și științe politice la Universitatea București. Autor al cărții „Adevăr și democrație” (Paideia 2001).

Vizualizari: 531 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *