La Clubul Socialiștilor de joi 12 iulie s-a discutat despre denigrarea socialismului. Vechea societate este urîtă de dreapta nu atît pentru greșelile și chiar crimele făcute, ci mai ales pentru lucrurile bune făcute.

Viitoarea ședință va fi pe 21 august, cu tema Virgiliu Zbăganu

Dragos Ghiță a prezentat un material cu următorul rezumat

De mai bine de 29 de ani de la lovitura de stat din Decembrie 1989 denigrarea socialismului a ramas subiectul de actualitate al societatii Romanesti aflata in deriva totala. Lipsa realizarilor in plan economic , infrastructurii si in plan social sunt aruncate in carca fostului regim socialist, legitim inlaturat printr-un simulacru de revolutie pusa la cale de structurile aparatului de securitate corupt .

Metodele de denigrare:

  1. Invatamant
  2. Religios
  3. Mediatic
  4. Legislativ
  5. Artistic
  6. Administrativ

1 Prin intermediul invatamantul primar sunt raspandite cele mai multe idei anticomuniste si antisocialiste prin material predata ex: istoria moderna si cultura civica. Prin introducerea fortata a indoctrinarii religioase ortodoxe.

2 Prin intermediul mediului religios : Suprimarea preotimii de catre regimul comunist este mereu adus in prim plan, ba chiar mai mult au fost create personaje fictive cum este cazul “parintelui Ardealului” vezi Arsenie Boca aparut din neant facator de minuni, despre care se spune ca ar fi fost persecutat in inchisorile comuniste.

3 Prin mediul mediatic in special, cel audiovizual sunt folosite ca medii de propagare televiziunile “de stiri” Televiziunea Romana, vezi serialul Memorialul durerii. Televiziunile Realitatea si Digi 24 sunt cele mai agresive, urmate de Antena 3 si Romania tv. Radiodifuziunea national ape canalul principal Romania Actualitati difuzeaza frecvent emisiuni documentare, dramatizari radiofonice avand ca tematica lupta anticomunista

4 Prin legislatia favorabila occidentului si SUA  A fost interzisa infiintarea partidelor comuniste, iar la initiativa unor deputati ai mai multor partide, inclusiv  PSD a aparut o propunere de lege prin care cei ce raspandesc doctrina socialista sa fie sanctionati drastic chiar cu  inchisoare.

5 Mediul artistic este deasemenea un vector extraordinar de eficient  in denigrarea stangii, Cinematografia romaneasca de mai bine de 29 ani nu a turnat decat filme cu character anticomunist si de promovare a minoritatii rrome. Pe scena teatrului National s-au jucat nenumarate piese cu caracter anticommunist in special cele puse in scena de regizorul Silviu Purcarete. Nenumarate monumente abstracte cu aspect grobian au fost instalate in Bucuresti si nu numai ex: “Cartoful din teapa” monument inchinat “eroilor” loviturii de stat din Decembrie, instalat in Piata Palatului redenumita pompos “Piata Revolutiei”

6 prin intermediul administratiilor locale, au fost schimbate denumirile unor strazi, localitati ce purtau denumiri de personalitati ale reginului socialist cu denumiri de personalitati ai partidelor “istorice” ex: Ion Mihalache Iuliu maniu etc.

Dintre cei înscriși la cuvînt menționez

 

Marian Șerban

Partidul Comunist Român era deja degenerat în 1989. Altfel nu s-ar fi prăbușit în 24 de ore. El, de exemplu nu putea să propage mai departe minciunile și cultul personalității lui Ceaușescu, de aceea a refuzat să fie secretar UTC pe uzina la care lucra. Denigrarea socialismului a început chiar de la foștii comuniști. De la liberali nu aveam la ce altceva să ne fi așteptat, esența lor este antipopulară, dar și noi am participat involuntar la ea. Începutul a fost demonizarea lui Ceaușescu, făcută chiar de foști activiști. De exemplu scrisoarea celor șase din martie 1989. Cum de au acceptat muncitorii minciunile anticomuniste, care i-au dus la șomaj, aceasta e întrebarea.

 

Diana Fotopoulos

Nu trebuie să ne limităm doar la România. Este vorba de lupta de clasă la nivel mondial. Anticomunismul este present în mass media în majoritatea statelor lumii. Este susținut cu mulți bani și mulți intelectuali i-au căzut în plasă. În România nici măcar nu a fost nevoie de mulți bani: s-au găsit mulți mercenar ieftini. Metoda a fost: demonizarea lui Ceaușescu, urmată de demonizarea comuniștilor ca pe urmă să se poată distruge economia pentru ca țara să ajungă o colonie, la cheremul corporațiilor.

 

Paul Constantin Marinescu

După 1989 propaganda a avut succes pentru că noi am fost slabi. Era clar că ei voiau să arate că tot sistemul comunist a fost rău, că s-au făcut crime și abuzuri, ca să ne culpabilizeze. Acum este clar că scopul denigrării a fost legitimarea jafului numită, eufemistic, democratizare. Cu ce am greșit noi? Am negat evidența. am căzut în capcana lor. Trebuia să recunoaștem crimele dar să spunem că acelea au fost excese, multe din ele condamnate chiar de comuniști după 1968. Un mare defect al  fostului sistem a fost glorificarea excesivă a lui Ceaușescu, care s-a întors apoi împotriva lui, fiind făcut răspunzător pentru toate relele.

 

Liviu Lungu. Fostul sistem merita criticat pentru multe lucruri. De exemplu el a refuzat să intre în partid, student fiind, pentru că a văzut că performanța nu era respectată, cei supradotați nu erau stimulați. La nivel global socialismul a eșuat și pentru că a cerut sacrificii și nu a adus profit. Și nu a avut militanți adevărați.

 

 

Titus Mărculescu

 Propagandă CAPITALISTĂ a indus în mentalul colectiv o serie de idei preconcepute cu rolul de a minimiza orice încercare de găsire și/sau folosire a unei alte căi în viața cotidiană în afară de cea occidentală.La televizor,prin intermediul filmelor,emisiunilor,reportajelor de știri,prin intermediul internetului se propagă unicul model de viață acceptat în lumea contemporană ce trebuie să fie musai modelul occidental al capitalismului. Ale cărui lozinci se propagă pe toate căile direct/indirect și chiar subliminal: consumă, îndatorează-te, supune-te (clasei politice corupte), plătește toate taxele, informează-te exclusiv din canalele autentificate de propaganda capitalistă, gîndește numai în paradigma acceptată și impusă ca unic adevăr. Armele sunt diverse și mereu perfecționabile. O armă modernă a capitalismului o reprezintă chiar simplii angajați ai corporațiilor,cu care mai nou se răstoarnă guverne sau se influențează legislația așa cum s-au desfășurat „iernile” sorosiste din România. De „primăverile” arabe sunt responsabile doar C.I.A. Dacă cei mai bine pregătiți români au ajuns o masă de manevră a Occidentul, cu adevărat scopul a fost atins într-o mare măsură și avem de-a face cu un adversar redutabil. În afară de subminarea economiei naționale, corporațiile formează oamenii ideali conducerii capitaliste și își asigură prin angajații din subordine unelte de influențare a mediului politic. Ce vot,ce Parlament? Corporația, care este unealtă, meserie și domeniu de activitate pentru clasa conducătoare a oligarhilor capitaliști este actualul și viitorul for legislativ și executiv al marilor magnați. Și asta pentru că în capitalism țara nu este condusă de cetățeni sau de politicieni care să-i reprezinte, ci de o clasă politică coruptă și aservită intereselor financiare oculte.

Capitalismul e o formă falimentară a societății omenești ce nu poate supraviețui decât prin suprimarea oricărei alternative a capitalismului. Iar atât timp cât societatea omenească nu conștientizează tarele acestei lumi capitaliste și rămâne asemenea unui pește în acvariu, încarcerată în aceleași mentalitate generată și impusă de capitaliști nu există nici o șansă de progres spre o societate mai bună și continuu perfectibilă,cum ar trebui să fie orice activitate umană.

 

 

Gheorghe Zob

Trebuie să ne revizuim conceperea realității secolului XX și a începutului secolului XXI. Nici ceea ce s-a întâmplat în secolul XX nici ceea ce s-a întâmplat în primul sfert al secolului XXI nu a fost ceea ce am crezut noi, și nu a fost tocmai ceea ce ne-au învățat capitaliștii și ideologii comunismului. Se pare că suntem departe de realitate.

Suntem paraleli cu realitatea socială. Ne-am înșelat și am fost înșelați. Capitaliștii, în mod voluntary iar comuniștii în mod involuntar ne-au adus într-o plasă din care greu ieșim și trebuie să ieșim.

Dacă și-a închipuit cineva că secolul XX a fost un secol al emancipării umane și al depășirii tarelor sociale vechi cu siguranță s-a înșelat. În realitate suntem prizonierii matricei capitaliste. Începând din 1871 omenirea a încercat să se elibereze, continuând cu Revoluția din 1917 și apoi cu variantele sociale interbelice și postbelice. De două secole omenirea se chinuie să iasă din această plasă istorică. Nu a reușit.

Umanitatea este prizoniera unei odioase clase sociale care s-a instaurat după doborârea feudalismului. Capitaliștii s-au instaurat pentru multe secole recuperându-i de partea lor pe cleric și pe descendenții nobililor feudali și ai familiilor regale.

Toate tentativele de eliberare socialistă sau comunistă au fost încercări eșuate. Mai mult decât atât chiar fascismul clasic a fost suprimat, precum și variantele naționaliste ale socialismului mai înainte ca să dea lovitura de definitivă socialismului extins. Toate căile de evoluție și revoluție socială au fost luate sub control și închise. Imperialismul capitalist este omniprezent și suntem în plin proces de reacțiune capitalistă. Restaurarea capitalismului este la apogeu. Sfârșitul secolului XX a marcat înfrângerea pe rând a tuturor variantelor de revoluție socială.

Și totuși, apelul nostrum ar trebui să fie:

Stimați concetățeni, nu mușcați momeala otrăvită a ideologiei capitaliste. În ultimele decenii ale secolului XX, nu a fost nici o revoluție socială ci doar lovituri reacționare succesive împotriva națiunilor socialiste, lovituri sincronizate cu restaurarea sistemului capitalist. Sistemul capitalist își continuă impetuos evoluția împotriva popoarelor, prin monopolizare,

expansiune, cucerire, subjugare, distrugere de popoare, și deposedare de resurse.

Suntem sub Reacțiune și Restaurație.

Cazul României: În România ca o particularizare a doborârii socialismului, a reacțiunii și restaurației capitalismului, s-a săvârșit distrugerea bazei tehnice și economice a națiunii, poporul a fost supus genocidului prin avortare și îmbolnăvire, forța de muncă a fost deportată prin presiuni economice și în prezent poporul degenerează.

Armele capitaliste ideologice au manipulat spre distrugere conștiința socială națională, autorii fiind asistenții sociologi, psihologi, pedagogi și filosofi transformați din cetățeni în simple slugi de buticari.

Acțiunea degradării conștiinței sociale socialiste – atâta câtă era – a pornit de la discreditarea valorilor obiective și subiective comuniste. Lovirea valorilor comuniste era o prioritate pentru capitaliști deoarece aceste valori realizate implică dispariția lor din istorie.

În ordine descrescătoare a importanței trebuia lovită unitatea națiunii. Aici au lovit capitaliștii. Unitatea națiunii era dată de unitatea proprietății asupra bunurilor materiale. Au folosit fisurile societății socialiste pe care le voi enumera mai jos. Destructurarea proprietății a fost obiectivul unghiular. Realizare ei declanșa dezmembrarea altor componente sociale.

Conștiința socială socialistă la români era o construcție spirituală slabă. Concepția comunistă nu era interiorizată. Doctrina comunistă nu era structurată. Se opera improvizat. Agenții ideologiei capitaliste nu au întâmpinat un sistem spiritual maturizat în România ci o însăilare de idei nerumegate, nelucrate sădite pe un fond psihologic rudimentar. Conștiința socialistă era o construcție artificială, nelegată de viață, unde cele trei exigențe – anume cunoașterea, acționarea și contemplarea – erau rupte și sporadice. Nu existat unitate de sistem în spiritul individual. Pentru specialiștii capitaliști războiului ideologic această stare precară era deja cunoscută și constituia o vulnerabilitate de atacat.

O caracteristică a spiritului românesc socialist era că spiritul individual a rămas nedezvoltat. El nu trecea dincolo de necesitățile personale sau de familie. Nu exista conștiința de grup, de organizație, de popor, de națiune. În fapt mercenarii ideologici ai capitalismului nu aveau să opereze asupra unor grupuri, organizații, popor sau națiune ci asupra unei mase de indivizii. Trebuiau să atace doar populația prin destructurarea potențelor sociale ale conștiinței individuale care conștiință trebuia adusă în starea de anexă a trupului. Și exact aceasta se întâmpla în anii postpuciști.

Agenții ideologici ai distrugerii socialismului român aveau faptic o sarcină mult mai ușoară decât cea propovăduită de propagandiștii comuniști: nu aveau să dezmembreze structuri umane sociale ci în cel mai greu caz persoane. Armata ideologică capitalistă occidentală a pătruns în materialul uman românesc precum un topor în brânză. Din mult lăudata conștiință socială socialistă nu mai rămăsese decât o sumă de lozinci și automatisme psihologice. Și acest fenomen nu se întâmpla numai la muncitori ci și la funcționari și la intelectuali și chiar la responsabilii ideologici. Mercenarii ideologici ai capitalismului aveau în față fantome sociale și nu forțe sociale de atacat. Erau: fantoma muncitorului, fantoma intelectualului comunist, fantoma comunistului. În acest caz paralizarea psihosocială, nonacțiunea sunt expresii ale golului ideologic și de conștiință a unei națiuni reduse la condiția de populație și acestea au fost specifice perioadei reacțiunii capitaliste postpuciste.

Am asistat la o înfrângere moale a unei națiuni fantomă. Această stare de neputință socială și politică indică cert eșecul educației socialiste de 40 de ani. După 40 de ani de efort educativ al conștiinței noi nu ne-am trezit cu o națiune ci în cel mai bun caz cu o populație.

Genuri de acțiuni denigratoare

La o asemenea situație genurile de acțiuni agresive aplicabile fără risc au fost: momeala cu bunuri minore ( mica bișniță, mica mită, micile cadouri, etc.) tâmpirea soft televizată, pseudoinformarea, banalizarea valorilor socialiste, bagatelizarea, ridiculizarea lucrurilor noastre însemnate.

Denigrarea valorilor socialiste apare în această manoperă ca mijloc aplicabil în special generației tinere deoarece ea netrăind în socialism nu are termeni de comparare și în consecință nu poate judecate pe obiect, luând de bună orice minciună capitalistă precum:

  1. A fost revoluție democratică nu lovitură de stat, a fost trecere de la comunism la democrație nu trecere de la socialism la capitalism;
  2. S-a trecut de la statul de nedrept la statul de drept; adică în socialism nu existau norme juridice pentru activitatea statală;
  3. Puterea poporului este puterea oligarhiei capitaliste sau în cel mai bun caz a minorității sociale asupra majorității;
  4. Statele capitaliste imperialiste ca S.U.A. , Anglia, și Israel atacă popoarele pentru a

instaura democrația și nu pentru a le jefui de resurse, etc.

Denigrarea valorilor socialismului prinde și are efect asupra persoanelor mature a căror conștiință nu a fost temeinic constituită din cauza constituirii prin mijloace induse de capitaliști în perioada postpucistă. Pentru această categorie de victime merg denigrările din categoriile:

  1. Demonizarea liderilor comuniști: Lenin a fost homosexual, Dej și Ceaușescu au practicat

perversiuni în pușcărie, Ceaușescu falsă personalitate, curve, hoți, curvari, etc.

2.. Incriminarea instituțiilor socialiste: învățământul ideologic, poliția politică, activiștii. ș.a.;

  1. Descalificarea întreprinderilor socialiste: energofage, primitive, supradimensionate etc.
  2. Eroizarea slugilor capitaliste: preoți, martiri, partizani, ș.a.

Denigrarea socialismului se face în strânsă legătură cu denigrarea națiunii, a poporului. Acest tip de denigrare produce efecte în special la categoriile minoritare, elemete alogene , venite recent în țară. Ea apare în formele:

  1. Denigrarea strămoșilor: tracii erau sălbatici, Decebal a fost sinucigaș, Vlad Țepeș a fost vampir, Eminescu a fost sifilitic, etc.
  2. Denigrarea culturii populare: batjocorirea poeziilor populare prin vulgarizare,, poluarea

folclorului, batjocoririi capodoperei Miorița, maimuțărirea obiceiurilor țărănești

  1. Producerea de cărți și filme cu tematică antisocialistă și antiromânească;
  2. Televizarea elementelor umane declasate din țară: emisiunile lui Capatos, scenetele lui Garcea, filmele cu olteni, etc.

 

Gheorghiță Zbăganu

Să încercăm să gîndim pozitiv.

Suntem cu toții de accord că anticomunismul a fost folosit cu succes pentru a anestezia societatea de așa manieră încît să asiste cu indiferență la marele jaf care i se pregătea: privatizarea și retrocedările. Comuniștii erau urîți de cei care chiar știau ce vor nu atît pentru excesele sau chiar crimele comise, ci pentru ce au făcut bun.  Pentru cooperativizarea agriculturii – care a produs industrializarea țării și emanciparea țărănimii; pentru naționalizarea industriei – care a permis conducerea planificată și progresul economic al anilor 50-70;  pentru alfabetizarea maselor, care a creat o nouă intelectualitate și, mai ales pentru faptul că România a beneficiat de 30 de ani de independență reală (1958 – 1989).

Dar nu li se putea spune românilor asta. S-a mers pe diversiune și în pași mărunți. Contrarevoluția și restaurația a progresat pas cu pas. Capitalismului i s-a spus economie de piață. Dar cu asta nu se puteau cîștiga alegerile. La alegerile din mai 1990 nici măcar FSN nu folosea cuvîntul ”capitalism”; în 1992 candidatul FSN la președenție, un oarecare Caius Dragomir a spus-o pe șleau că scopul lui este construcția capitalismului în România și a luat vreo 2%.

Trebuiau întărîtate masele cu crimele comunismului. Au apărut ”temnițele comuniste”, ”partizanii din munți”, ”sfinții închisorilor” elogiați de fosta propagandistă PCR Silvia Hossu Longin.

Primul suuces a fost în 1991 cînd țăranii și-au distrus CAP-urile într-o pornire scelerată. Degeaba au regretat ei mai apoi, ”pariul cu agricultura” al primului asasin economic al țării fusese cîștigat. Iar pămîntul care trebuia să fie ”pentru vecie al țăranilor” – cum bombăneau țărăniștii – a ajuns în mîna marilor consorții agricole, majoritatea străine.

Ca să se meargă mai departe trebuia anihilată mișcarea sindicală, deci trebuiau interziși comuniștii. Nu conta că un complex industrial era necesar; devenise un ”mamut”, ”mastodont” energofag care trebuia lichidat. Legea pe baza căreia au fost interziși comuniștii a fost legea 51/ 1991 , cea a siguranței naționale. Semnată de foștii membri CC deveniți anticomuniști: Alexandru Bîrlădeanu, Dan Marțian și, cu voia dv, ultimul de pe listă, Ion Iliescu. Un obstacol dispăruse.

Vina cea mai mare a fostului PCR a fost că a lăsat clasa muncitoare dezarmată ideologic în fața acestor crime. Mișcarea sindicală a fost acaparată de diverși mercenari școliți în vest, care mai sunt și acum șefi, cum ar fi Bogdan Hossu. Lupta lor nu era să protejeze locurile de muncă ale membrilor lor, ci să facă avere pentru ei și anturajul lor. Cum de s-au lăsat prostiți  muncitorii? Pentru că reușise infiltrarea în creierele majorității a virusului ”nu contează dacă mă plătește statul sau privatul, bani să iasă”.

Iar creierele conducătorilor de întreprinderi erau deja  virusate cu ”privatizare” și ”investitorii străini”.

Au fost ani de teroare ideologică – teroare care mai persistă și azi. Poate nu toți activiștii PCR de la vîrf au fost trădători, dar toți au fost lași. Nu și-au apărat cauza. Erau speriați de sabia lui Damocles – ”legea lustrației” , de care pînă la urmă nici nu a fost nevoie.

Care au fost forțele folosite în destrămarea societății? Cei direct interesați au fost puțini. Dar s-au folosit de idioții utili – de trădarea intelectualilor. Au apărut formatori de opinie cumpărați pe bani ridicol de puțini (burse prin SUA sau în alte țări din UE) care au marșat la intoxicarea societății.

Am intrat de atunci în epoca post-adevărului: nu contează ce a fost, ci contează ce zice mass media. Cîteva exemple de  minciuni care au toate șansele să devină ”adevăr istoric”:

  • cică ”revoluționarii” ar fi scandat ”jos comunismul”. Fals. Asta s-a scandat la Piața Universității aprilie-iunie 1990
  • cică FSN – FDSN – PDSR au cîștigat alegerile cu lozinca ”Nu ne vindem țara”. Din nefericire este Fals. Era bine să fie adevărat; lozinca s-a scandat o singură zi, pe 28 ianuarie 1990
  • cică masele de muncitori strigau ”Noi muncim, nu gîndim”. Fals. Unii spun că au auzit asta pe 29 ianuarie 1990.
  • Că ar fi scandat ”Moarte intelectualilor”. Superfals, nici nu se poate scandal.

 

Bun. Și noi ce să facem?

În primul rind să nu ne dăm bătuți.

Să arătăm realizările socialismului: șomaj 0, alfabetizare, industrializare, asistență medicală gratuită, locuințe.

Să arătăm în toată hidoșenia lor crimele capitalismului. Peste o mie de întreprinderi distruse, sistemele de irigații la fel, pierderea independenței, asocierea la alianța agresivă NATO

Să cerem imprescriptibilitatea crimelor privatizării. Să arătăm cine sunt vinovații.

Să respingem ideea cuibărită în mințile multora că PSD=PCR . PCR a construit iar PSD, la fel ca și celelalte găști de după 1989 au demolat.

Să privim spre viitor. Apar noi generații care nu mai pot fi prostate cu lozinci anticomuniste. De fapt cei care au sub 30 de ani nici nu știu cum a fost înainte de 1989. Majoritatea lor nu mai acceptă capitalismul. Adică exploatarea celor mulți în interesul celor puțini.

Dar cel mai important este să încercăm creionarea unui front anticapitalist, anti-imperialist măcar la nivel mental. Cînd cineva spune că e anticommunist să fie privit ca un pui cu trei picioare…

 

 

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 2168 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook