Experienţa istorică sovietică şi a celorlalte sisteme de democraţie populară şi socialistă ar trebui să lămurească destul de uşor problemele de identitate ale stângii româneşti şi internaţionale. Dar  lucrurile nu stau deloc aşa. În România, bunăoară, zona e înţesată de tot felul de tălmăciri şi răstălmăciri. Comunişti şi socialişti sinceri şi entuziaşti coexistă, vrând nevrând, cu tot felul de veleitari, anarhişti, semidocţi, narcisişti şi, inevitabil, diversionişti. Avem de a face cu o criză de identitate serioasă pe care stânga nu o stăpâneşte, dacă şi-a pus cumva problema unităţii de acţiune altfel decât în manieră politicianistă şi demagogică. Îndeobşte, când vorbim de stânga, de comunism sau de socialism, înţelegem preocuparea pentru binele public, pentru interesul general al societăţii, pentru bunăstarea poporului. În prezent, însă, tocmai oameni de la stânga luptă pentru eliminarea noţiunii de popor şi înlocuirea conceptului cu substituţi precum populaţie, cetăţeni, cuvinte corecte în sine, dar care nu acoperă semantica respectivă. De ce deranjează referinţa la popor se poate discuta, dar e clar că astfel se manifestă tendinţa de parvenire a unei categorii elitiste de a instaura politically correctness. Adica un conformism social convenabil dreptei.

În vreme ce oameni importanţi din zona stângii se pierd în polemici sterile pe diverse teme şi subiecte periferice, dreapta îşi face jocurile fără să se complice în pedanterii inutile. Nu Iohanis, nu parlamentul, nu guvernul conduc ţara ci Coldea şi Kovesi. Tot aşa cum Băsescu, mai şmecher, trăgea foloasele lui din dictatura fascistoidă construită de Zegrean, Stanciu, Hăineală, Morar, Macovei şi toată armata de servicii băgate în sistemul mafiot nu pentru a-l mina şi distruge din interior ci pentru a-l controla şi mulge de avantajele criminalităţii organizate sub firma instituţiilor statului. Această situaţie  se datorează decăderii României din poziţia de stat independent şi suveran în aceea de colonie. Nici o formaţiune politică, sindicalistă, onegistă etc. nu reuşeşte să realizeze o platformă solidă pentru a lupta cu toate mijloacele pentru scuturarea jugului colonial. Reprezentanţi ai stângii se maimuţăresc în schimb cu globalismul de tip wall-street, corporatism şi alte diversiuni şi manevre murdare de dominare a popoarelor şi de jefuire a bogăţiilor lor. Coldea şi Kovesi, la inspiraţia occidentului, consolidează statul poliţienesc, gestapovist, parlamentul a devenit o caricatură încă de pe vremea lui Băsescu şi continuă şi sub Iohannis să se deprecieze. În schimb jubilează Cernea, Macovei şi elitiştii de la Pumn că şi familia este pusă la zid, pentru a fi ridiculizată. Nu e deloc un tablou vesel.

Evenimentele vor scăpa la un moment dat de sub control. Războiul, nesiguranţa zilei de mâine, egoismul şi consumerismul vor atrage şi cuvenitele consecinţe. Pe care numai stânga le poate rezolva. Dar nu o stângă elitistă, politically correct, ci o stângă revoluţionară, hotărâtă să împingă societatea spre o lume mai bună, mai curată şi mai omenoasă.

Articol scris de Viorel Știrbu

Viorel Știrbu

Viorel Știrbu (n. 1940) este scriitor, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, autor a numeroase volume de proză.

Vizualizari: 590 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *