Ca urmare a sancțiunilor economice împotriva Republicii Bolivariene Venezuela, ca o contribuție la Conferința Internațională ”Toți suntem Venezuela ” din Caracas 16-19 septembrie 2017 și ca răspuns la intervenția iresponsabilă a președintelui American Donald Trump de luni 18 septembrie la Adunarea Generală ONU , Partidul Socialist Român împreună cu alte asociații de prietenie România – Venezuela și cu Ambasada Venezuelei la București au organizat o adunare de solidaritate cu Revoluția Bolivariană. Evenimentul a avut loc joi 21 septembrie 2017 în sala de festivități a regionalei CFR București între orele 17-20.
Din partea PSR  Gheorghiță Zbăganu a citit următorul text:

1. Despre ce este vorba

Revoluția Bolivariană a rezistat cu stoicism 120 de zile la violența fascistă internă combinată cu cel mai mare atac mediatic împotriva unei țări democratice și a unui implacabil război economic dus la extrem de Trump în ultimele zile. Contrar a ceea ce sperau dușmanii revoluției, este posibil ca atacul acesta să fie primit  cu indignare chiar de anumite sectoare ale opoziției, care au mai păstrat o urmă de patriotism.  Se pare că Adunarea Constituantă a cîștigat mai multă încredere după prima lună de activitate. Opoziția pare că vrea să participle la alegerile regionale – deși au promis că nu vor ceda ”dictaturii”.

Susținerea din partea grupului ALBA-TCP și mai ales a președintelui bolivian  Evo Morales a crescut prestigiul patrioților. Nu e vorba numai de Venezuela, ci și de faptul că anul acesta se comemoreaza 50 de ani de la asasinarea lui Che Guevara și un secol de la revoluția rusă. Au participat la evenimentele de solidarizare cu revoluția bolivariană și Ronald Lumumba, fiul premierului asasinat de CIA, Sonia Gupta, secretar general de la Organizației India pentru pace și solidaritate, Fernando González Llort, unul din cei cinci eroi cubanezi, brazilianca Socorro Gómez, presedinta Consiliului Mondial pentru pace.

2. Istoric al relațiilor SUA – Venezuela

Este o poveste lungă.  SUA se obișnuiseră să creadă, de pe vremea lui Theodore Roosevelt (cel cu politica big stick: să vorbești calm dar să ții un băț în mînă ) că resuresle minerale din America Latină sunt de fapt ale lor. Se bazau pe burghezia compradoră din aceste state și pe oligarhia latifundiarilor; ca orice oligarhie care se teme mai mult de propriul popor decît de stăpînii care îi lasă să îl jefuisacă.
upă ce Hugo Chavez a fost ales președinte în 1998 Venezuela a început să își reafirme suveranitatea asupra rezervelor de petrol. Lucru care a deranjat interesele economice ale firmelor americane care se învățaseră de o sută de ani cu redevențe mici și, mai ales, cu un cuvînt greu de spus în politica economică a țării. Guvernul a renunțat la privatizarea întreprinderii de stat PDVSA și a mărit redevențele altor companii petroliere care activau în zonă și astfel a dublat PIB-ul țării. Veniturile din petrol au fost folosite în programe sociale care să crească indicele dezvoltării umane: educație, sănătate, locuințe, tehnologie, cultură, pensii și acces la apă potabilă. În plus au început să deranjeze și relațiile lui Chavez cu țări pe care SUA le voiau izolate și erau sub embargou: Cuba, Iran, Irak.
În  aprilie 2002- pe vremea lui Bush, care tocmai lansase cruciada contra terorismului și ocupase Afganistanul – SUA au sprijinit lovitura de stat împotriva noului regim. Dovezi există destule. Administrația Bush a continuat destabilizarea țării sprijinind opoziția de dreapta și incitînd la alte lovituri de stat organizate de armată. În ianuarie 2006 atașatul de la ambasada SUA John Correa a fost expulzat din țară exact pentru asemenea fapte. În plus, Chavez a descoperit un plan de invazie a Venezuelei, așa numitul Plan Balboa.
Sigur că SUA a negat toate acuzațiile (dar la fel au negat și încercările de asasinare a lui Fidel Castro). Figuri importante americane întrețineau ura contra revoluției bolivarienne pe motive de comunism. Ba un teleevanghelist celebru, Pat Robertson chiar a declarat  că Chavez ar trebui asasinat. (https://en.wikinews.org/wiki/Religious_broadcaster_Pat_Robertson_calls_for_assassination_of_Venezuela%27s_president)
În 2005 Bush a acuzat Venezuela că nu luptă împotriva drogurilor, așa cum făcea Columbia – unde erau puzderie de trupe speciale americane. Totuși nu a impus formal sancțiuni economice: SUA avea nevoie de petrolul Venezuelei. Ca să facă totuși ceva, în 2006 s-a interzis exportul de armament și tehnologie militară pe motiv de ”lipsă de cooperare în domeniul anti-terorismului”.
Opoziția la politica de intimidare a țărilor mici a fost la fel de deranjantă ca și politica economică de lichidare a inegalităților. Criticînd agresiunea din 2003 contra Irakului, Chavez a declarat la ONU că Bush promovează o ”falsă democrație pentru elite” și o ”democrație a bombelor”.
În replică SUA a început un război mediatic contra Venezuelei. Bush l-a numit pe Chavez o ”forță a răului” și a încercat să îl izoleze de celelalte state sud americane. Nu numai economic, ci și diplomatic. Instrumentul ales a fost Organizația Statelor Americane: în 2005 SUA a încercat să impună o rezoluție prin care să se adauge un sistem de monitorizare a stării democrațiilor americane. De data aceea nu a mers. Rezoluția a fost respinsă. Idealurile de independență ale Venezuelei deveniseră contagioase.
În plus SUA făcea lobby anti Venezuela în domeniul economic. A criticat Rusia pentru că a vîndut 100000 de puști Venezuelei (pentru că, chipurile, Chavez le-ar fi dat mai departe la FARC); a avertizat Israelul și Spania să nu modernizeze flota de avioane F16 a țării; a pretins acces liber pe teritoriul țării a agenților americani antidrog. În martie 2008 au încercat să puna Venezuela pe lista țărilor care sprijină terorismul.
Speranțele legate de proaspătul laureat al premiului Nobel – Barack Obama – s-au dovedit iluzorii. Obama a continuat politica predecesorilor.  Nici bine nu s-a instalat în funcție că Obama l-a numit pe Chavez ”o forță care a intrerupt progresul în regiune”( http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2009/01/18/AR2009011802325.html). Sigur că Chavez a reacționat. În aprilie 2009 s-a întîlnit cu Obama la adunarea OSA și a încercat fără success să aibă relații normale cu SUA. Doar că Obama nu era nici el de capul lui. În 2011 a criticat din nou, deschis Venezuela fiindcă are relații cu Cuba și cu Iranul. Din 2010 cele două state nu au mai avut ambasadori.
După moartea lui Chavez relațiile au continuat să se degradeze. În 2014 au început proteste violente împotriva lui Maduro (los guarimbas) sprijinite aproape pe față de SUA. Interesant este că ele au folosit tehnici de ale maidanezilor care tocmai îl răsturnaseră pe Ianukovici și au provocat pierderea Crimeei și a Donbasului: măști de gaze, cocktailuri Molotov, blocarea străzilor, violențe împotriva ”chaviștilor”. Soldate cu zeci de morți. Maduro a expulzat cîțiva diplomați americani dovediți că ajutau pe protestatari (ceea ce Ianukovici nu a avut curaj). SUA și-a ”exprimat îngrijorarea” și a avertizat guvernul Venezuelei să nu care cumva să se atingă de șeful opoziției Leopoldo Lopez (participant și la lovitura de stat din 2002 și incitator la proteste violente; el însuși s-a pozat cu o mască de gaze). Tipul a fost condamnat în 2015 la 13 ani de închisoare.
Primele sancțiuni au fost decise în mai 2014 de Congresul SUA: Venezuelan Human Rights and Democracy Protection Act (H.R. 4587; 113th Congress), o lege care aplică sancțiuni persoanelor implicate în tratamente rele față de manifestanți. De data aceasta sprijinul pentru coloana a cincea a devenit fățiș.
Pe 9 martie 2015 Obama a emis un ordin prezidențial declarînd Venezuela o amenințare la adresa securității naționale. Acțiunea a fost respinsă însă de CELAC – comunitatea Statelor Latinoamericane și din Caraibe. Și criticată chiar de UNASUR .
Ce i-a determinat pe americani să mărească sancțiunile a fost însă Adunarea Constituantă. În ciuda sabotajului opoziției, a războiului mediatic și economic, venezuelenii au participat în număr mare la alegerile din 31 iulie. Trump a reacționat imediat cu sancțiuni contra cîtorva persoane din guvern, a escaladat pe 11 august cînd, pe lîngă sancțiuni a declarat că ”nu exclude o opțiune militară” pentru a înlocui ”guvernarea autocrată al lui Nicolas Maduro” și a opri adîncirea crizei din Venezuela. Un atentat fără precedent la suveranitatea națională. Intensificarea sancțiunilor s-a produs pe 23 august. Titlurile de stat emise de Venezuela nu  mai pot fi vîndute pe piețele de capital controlate de dolari. Ideea fiind ca Venezuela să intre în default – să nu își poată plăti datoriile. Acesta este ajutorul american dat poporului care , chipurile, suferă de foame și tiranie.
Trump a încercat să își argumenteze poziția la Adunarea Generală ONU luni 18 septembrie. A atacat Coreea de Nord, Iranul, Cuba și Venezuela. Uitați ce a zis (https://www.vox.com/policy-and-politics/2017/9/19/16333290/trump-full-speech-transcript-un-general-assembly) ”Am impus sancțiuni bine calibrate regimului socialist din Venezuela, care a adus o țară odinioară înfloritoare la dezastru. Dictatura socialistă a lui Maduro a cauzat suferințe teribile bravilor cetățeni ai acestei țări……Poporul suferă de foame,.. instituțiile democratice sunt distruse. Situația este inacceptabilă și noi nu putem sta fără să acționăm… SUA a luat măsuri pentru a trage la răspundere acest regim. Suntem pregătiți să mergem și mai departe dacă guvernul Venezuelei persistă pe calea de a impune dictatura în Venezuela. …Peste tot unde socialismul sau comunismul a fost încercat el a dus numai la eșec și înapoiere
În seara aceleiași zile Trump a apelat la ajutorul șefilor de stat din țări care acceptă încă tutela americană pentru a izola Venezuela de prietenii ei din America Latină. Iată ce putem citi în pagina Casei Albe (https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2017/09/19/readout-president-donald-j-trumps-working-dinner-president-michel-temer): ”Aseară (luni 18 septembrie) președintele Donald J. Trump a găzduit un dineu de lucru la NY împreună cu President Michel Temer of Brazil, President Juan Manuel Santos of Colombia, President Juan Carlos Varela of Panama, and Vice President Gabriela Michetti of Argentina.  Președintele Trump a mulțumit liderilor latinoamericani pentru sprijinul arătat poporului din Venezuela și pentru condamnarea dictaturii lui Maduro….Liderii au convenit să lucreze împreună pentru a soluționa criza din Venezuela. ”
Ministrul de externe al Venezuelei, Jorge Arreaza, a respins amenințările și a declarat că Trump nu este președintele lumii … ”nici măcar nu-și poate administra propriul guvern.” Tot ca răspuns, președintele Boliviei, Evo Morales, a declarat: „Nu sunt surprins că un multi-milionar ca Trump atacă socialismul. Lupta noastră va fi întotdeauna ideologică și pragmatică.”

3. Todos somos Venezuela

Sîmbătă și duminică la Caracas a avut loc în sala teatrului Teresa Carreño din Caracas conferința internațională ” Todos Somos Venezuela: diálogo mundial por la paz, la soberanía y la democracia bolivariana”
Au participat 195 delegați din 60 de țări de pe toate continentele. Remarcabil a fost că a participat și președintele Boliviei, Evo Morales și mulți intelectuali progresiști neafiliați politic. Scopul a fost schițarea unui plan de solidaritate cu Revoluția Bolivariană care să acopere perioada septembrie – decembrie. Se lucrează încă la o Declarație a popoarelor în sprijinul Revoluției Bolivariene –  Declarația de la Caracas 2017. Va fi un răspuns la declarația de la Lima (8 august 2017), semnată de 12 state la ordinal SUA, denunțată deja de ministrul de externe  Jorge Arreaza. Cele 12 state (Argentina, Brasil, Canadá, Chile, Colombia, Costa Rica, Guatemala, Honduras, México, Panamá, Paraguay, Perú), aliate ale SUA au dat o declarație în  16 puncte care reprezintă un amestec inacceptabil în problemele Venezuelei: declară Adunarea Națională Constituantă ilegitimă (deși ce poate fi mai legitim decît ceva care emană de la puterea origionară?), se solidarizează cu Adunarea Națională controlată de opoziția de dreapta, cu fosta procuroare generală refugiată în Columbia  și susțin sancțiunile economice ale SUA.>
În aceeași zi de 8 august 2017 a mai fost însă o declarație, a miniștrilor de externe din alianța bolivariană ALBA –TCP la Caracas, de care nu se vorbește în presa main stream deși cuprinde 11 state. Citez din ea
Recunoaștem și felicităm poporul Venezuelei pentru actul democratic din 30 iuklie 2017, conștienți că a fost un adevărat act suveran și care va ajuta poporul să își depășească greutățile fără amestec din afară. Repetăm că sancțiunile economice unilaterale constituie o violare clară a dreptului internațional, a drepturilor omului și un amestec ilegitim cu scopul de a schimba regimul politic din țară. … Observînd că dușmanii istorici ai integrării latinoamericane au lansat un război neconvențional contra guvernelor și popoarelor care resping modelul neoliberal de control asupra resurselor din regiune cu scopul de a le subordona intereselor transnaționalelor…respingem sancțiunile arbitrare și ilegale impuse de guvernul SUA contra cetățenilor venezueleni, inclusive contra președintelui constituțional Nicolás Maduro Moros………..Este o aplicare inacceptabilă a legilor SUA în afara țării.. cu scopul de a duce la o schimbare de regim. ..Declarăm că sancțiunile contra Venezuelei nu vor duce la nici o soluție în favoarea poporului ci dimpotrivă, vor genera și mai multă instabilitate și vor încuraja sectoarele cele mai violente ale opoziției din țară, violență de care vor fi vinovate țările și organismele internaționale care le sprijină….Cerem popoarelor și guvernelor din America Latină și Caraibe să se unească în apărarea independenței și suveranității…”

Acesta este contextul tensionat în care a început conferința internațională Todos Somos Venezuela, planificată între 16 și 19 septembrie.

În prima zi au ținut cuvîntări ministrul de externe Jorge Arreazo, președinta Adunării Constituante Delcy Rodriguez și Sonia Gupta, reprezentanta Indiei.  Conferința a fost deschisă de o orchestră care a interpretat piesa”Nimic pentru război” – scrisă împotriva violenței fasciste, care a încercat timp de patru luni să provoace un război civil în țară. Prezentator a fost William Castillo, viceministru al culturii. Cei aproape 200 de participanți din 60  de țări reprezintă 40 de partide politice, sindicaliști, intelectuali progresiști.

Prima intervenție a fost a lui Jorge Arreaza care a omagiat fermitatea și tăria poporului venezuelean care, în ciuda amenințărilor și sancțiunilor imperialismului a participat în număr mare (8 milioane) să voteze Anunarea Constituantă, în care speră să se găsească soluții de obținere a păcii în ciuda violențelor extremei drepte. A arătat că asediul împotriva Revoluției Bolivariene nu a început în 2014, o dată cu guarimbas, ci din 2002, cînd a fost lovitura de stat eșuată contra lui Chavez, sprijinită de SUA și a continuat cu manipularea prețului la țiței, care a afectat mult Venezuela – din păcate prea dependentă de industria petrolieră.

A continuat Delcy Rodriguez, președinta Adunării Constituante care și-a început intervenția afirmînd că amenințarea la adresa Imperiului este suveranitatea Venezuelei.  ”Un popor care își hotărăște singur soarta este o amenințare pentru centrele de putere capitaliste… Venezuela a fost obiectul atacurilor imperialiste de cînd Chavez a lansat modelul nostrum de incluziune socială. Avem o revoluție în curs de desfășurare care a început atunci cînd comandantul Hugo Chavez a ridicat de jos steagul Eliberatorului. Venezuela este victima unui război neconvențional deja experimentat pe alte popoare cum ar fi Siria și Iran”

Sonia Gupta a pus punctual pe i ”Venezuela a fost declarată un pericol la adresa democrației. Da, este un pericol la adresa democrației oligarhiei. Ea propune o democrație adevărată, o lume alternativă, de aceea este atacată. Azi nu e ușor să fii anti-imperialist pentru că ideologia neoliberală domină lumea. Dar tot astăzi avem oportunitatea să reconstruim internaționalismul, o ocazie ca popoarele oprimate să se ubnească și să spună NU amestecului în problemele lor interne”.

Apoi a vorbit senatorul din Chile Alejandro Navarro : ”În 18 ani de revoluție Bolivariană au fost 21 procese electorale. Aceasta înseamnă dictatură? Dreapta internațională care controlează mass-media vrea să creeze impreisa unei dictaturi, aberație dacă ținem seama de faptul că în Venezuela presa este liberă și cele mai multe televiziunio sunt de partea opoziției.Dacă tot suntem aici, să fie clar că nu am venit degeaba. Se  minte enorm despre Venezuela, rolul nostru este să facem ca să se cubnoască adevărul despre războiul mediatic și economic și să stabilim concret cum putem ajuta. Aici nu am venit să reflectăm și să analizăm. Am venit ca să gîndim cum putem acționa. Să facem ceea ce zicem 
Tot Delcy Rodriguez a ținut cuvîntarea de încheiere a lucrărilor conferinței alaltăieri, pe 19 septembrie (http://vtv.gob.ve/la-presidenta-de-la-asamblea-constituyente-delcy-rodriguez-clausuro-la-jornada-de-solidaridad-todos-somos-venezuela/). Ea a făcut un apel emoționant la toate țările să deschidă ochii la ce se petrece în lume, la creșterea inegalităților și nedreptăților cauzate de sistemul capitalist care conduce azi lumea. A arătat că din cele 240 de războaie din ultima sută de ani, 201 au fost provocate de SUA și că anul acesta Senatul a aprobat 700 miliarde de dolari pentru înarmare, cea mai mare cifră din istoria umanității. În spatele acestui număr se ascunde suferința, subdezvoltare, excluziunea și sărăcia unor popoare întregi.  Capitalismul s-a transformat într-un mecanism care reproduce războiul, mizeria și inegalitatea. 1% din populație are aceeași avere ca restul de 99% (am verificat și eu http://www.bbc.com/news/business-35339475 ). A rugat participanții să disemineze în lume modelul venezuelean, anticapitalist și anti-imperialist, un model care reprezintă demnitatea popoarelor libere. De asemenea a vorbit despre ineditul faptului că un corrupt, care a luat puterea prin lovitură de stat ca Temer (cel care a înlocuit-o pe Dilma Ruseva) să vorbească de dictatura din Venezuela și despre amenințarea gravă la adresa păcii mondiale pe care o pune Trump. Care în cuvîntarea ținută la ONU luni 18 septembrie s-a lăudat că are armata cea mai puternică din lume și  și-a permis să ameninențe națiuni întregi cu folosirea forței.
În zilele de 17 și 18  septembrie delegații s-au împărțit pe grupuri de lucru : apărarea suveranității și a păcii, uniunuea civico militară , anti-imperialism. Conferința s-a închis marți cu un concert în memoria lui Victor Jara, cu titlul El derecho de vivir en paz, care a fost în același teatru Teatro Teresa Carreño.
A urmat un marș pentru pace și împotriva imperialismului la care au participat zeci de mii de persoane.
Există un blog unde se pot vedea toți cei care au avut intervenții la evenimentul Todos Somos Venezuela (https://www.youtube.com/channel/UCETKopbJ3g1KlZVAvaw7dUw). Din partea României a participat Anton Caragea, care a avut un interviu la televiziune (https://www.youtube.com/watch?v=JcdhXSWg3kI) directorul Institutului internațional de relații și cooperare economică  (http://iricer.webs.com/)<
Vedeta conferinței, președintele Evo Morales nu a participat la deschiderea conferinței, ci a ajuns la Caracas a doua zi, și mesajul său a fost transmis în emisiunea Domingos con Maduro de a doua zi.  Apoi a plecat la NY la Adunarea generală ONU. (https://www.youtube.com/watch?v=_cQRKFjDzjY). Emisiunea a durat patru ore.
Nu numai la Caracas au avut loc evenimente legate de Ziua Mondială de solidaritate cu Venezuela. Și La Lisabona (organizată de 7 organizații progresiste), Madrid, capitale din America Latină.

Și astăzi și la București.

Așteptăm cu interes declaración de Caracas!

Venezuela rezistă în continuare!

 

În continuare participanții au semnat o scrisoare de susținere pentru revoluția bolivariană cu următorul text

 

Declarație de Solidaritate cu Revoluția Bolivariană

Excelenței sale Nicolas Maduro Moros

Președintele Republicii Bolivariene Venezuela

 

Asociațiile de prietenie cu Venezuela, cu America Latină și mișcările progresiste din România își exprimă solidaritatea cu Revoluția Bolivariană inițiată de președintele Hugo Chavez începând cu anul 1999, revoluție de eliberare națională de sub dictatul companiilor multinaționale aflate în serviciul imperialismului SUA și al altora.

În 2002, fostul președinte Bush a crezut că poate reedita în Venezuela lovitura de stat împotriva lui Salvador Allende din 11 septembrie 1973. Încercarea a fost un eșec și Venezuela a rezistat. Și de atunci Venezuela rezistă!

Împotriva Venezuelei se duce un război murdar. Economic, financiar, diplomatic, mediatic  și informatic. Este vorba de cele mai mari resurse de petrol de pe glob, dar și de alte bogății, resurse pe care imperialismul nu concepe să le piardă. Și nu dorește să rămînă în folosul proprietarilor lor legitimi.

După plecarea dintre noi a Președintelui Chavez în 2013, acest război murdar s-a intensificat împotriva actualului Președinte Nicolás Maduro. Laureatul premiului Nobel pentru Pace, fostul președinte american Obama a dovedit că nu este decît o marionetă   a oligarhiei americane cînd, pe 8 martie 2015 a emis un ordin prin care declara că Venezuela ”reprezintă o amenințare extraordinară la adresa siguranței naționale și a politicii externe a SUA ”. Este revoltător că, deși a recunoscut mai apoi că Venezuela nu pune nici în pericol nici SUA și nici pacea mondială, a prelungit ordinul peste un an, lăsîndu-l moștenire noului președinte, Trump care l-a dus la paroxism, într-o încercare cinică de a înfometa populația și de a provoca revolte populare. Este și un semn că rebeliunile oligarhiei – această coloana cincea a imperialismului – nu au reușit, deși au provocat zeci de morți în 2014 și 2017 și pierderi uriașe economice și sociale pentru Venezuela. În ciuda lor, electoratul Venezuelei a votat pe 30 iulie 2017 Adunarea Constituantă, ca un semn că poporul dorește pace, independență și apărarea cuceririlor Revoluției Bolivariene, continuate de Președintele Nicolás Maduro.

Respingem categoric recentele măsuri adoptate de guvernul Președintelui Statelor Unite, Donald Trump, de a impune sancțiuni unilaterale și ilegitime împotriva guvernului și poporului venezuelan, întrucât acestea încalcă dreptul internațional și atentează la suveranitatea și independența Venezuelei.

Ne exprimăm convingerea că Venezuela va rezista în continuare.

Suntem cu sufletul de partea voastră

 

 

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 4268 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook