download   Ca o dovadă elocventă a faptului că sunt foarte multe lucruri în neregulă cu ”statul de drept” din România şi că opoziţia îndârjită a sistemului terorist la modoficarea legilor justiţiei este impusă în special din afară (aşa cum au fost impuse, dealtfel, şi legile şi modificările lor succesive, ca şi, după cum dezvăluiam în cursul acestui serial, cum a fost impusă de Statele Unoite prin directorul de atunci al FBI, Robert Mueller, şi ideea protocoalelor secrete dintre SRI şi parchete şi, ulterior, cu mai toate autorităţile statului) o dovedeşte şi persistenţa (după cum spune maxima, diabolică), dar care devine enervantă a ambasadorului Klemm care, în ciuda avertismentelor, observaţiilor şi protestelor din toate zonele societăţii româneşti, persistă în obrăznicia de a se amesteca în afacerile interne ale ţării.

            Dovada o reprezintă o nouă intervenţie a sa în problema legilor justiţiei (15), care nu este exclus să fi avut rolul de a atenţiona plenul CSM şi de a-i instiga pe membrii săi care încă se mai află sub influenţa sistemului să respingă   modificările, în avizul consultativ pe care acest organism l-a dat.

            Această nouă intervenţie, deopotrivă necivilizată şi contrară statutului personalului diplomatic, aşa cum este el consemnat în dreptul internaţional, a avut parte, pe foarte bună dreptate, de replica promptă, fundamentată şi demnă a Ministrului justiţiei, profesorul Tudorel Toader. (16)  Şi, pentru că în noul său amestec în treburi interne, ambasadorul afirmase că “a exprimat îngrijorările americane în întâlniri private cu ministrul justiţiei şi cu alţi membri ai guvernului (!!!)”, dl Klemm primeşte de la profesorul Toader corecţia meritată:

            „Eu am avut trei întâlniri cu ambasadorul Statelor Unite, dar întâlniri oficiale, nu private pentru că relaţiile dintre noi nu sunt de natura unei întâlniri private. Toate trei au avut loc la Ministerul Justiţiei, toate trei au fost la solicitarea ambasadorului Statelor Unite.(…) Pot să vă spun faptul că ambasadorul Statelor Unite nu este jurist şi cred, afirm în deplină cunoştinţă de cauză, pe de o parte nu-i jurist, pe de altă parte nu cunoaşte mecanismele statului de drept din România, reglajul, arhitectura autorităţilor din România şi atunci cred că e greu să integrezi o propunere de modificare într-un context legislativ pe care nu îl cunoşti.”

            Nedumerit şi nemulţumit, probabil, de faptul că în colonia România din centrul Europei, mai există şi români şi chiar şi demnitari demni, dl Klemm recidivează (17) şi consideră necesar să-i dea replica dlui ministru Toader, fiind încă din start nevoit să recunoască faptul că nu are pregătire juridică, dar că, vezi Doamne, are pregătire economică şi, în această calitate, ştie să opereze cu statistici. Şi ne serveşte nişte statistici ale Băncii Mondiale şi ale Transparency International, citite vag şi neprofesionist, fără suficientă documentare şi lecturi colaterale, care să-i dea “economistului şi statisticianului” american din Otopeni un cadru solid de apreciere, aruncând în spaţiul public românesc nişte cifre, în fond nerelevante fiindcă necorelate în timp cu evoluţia indicatorilor în materie ai României, ci cu alte state, ceea ce le face să fie mincinoase şi manipulatorii:

            “Dacă vă uitaţi la statisticile Băncii Mondiale în perioada 2004-2015, când este cel mai recent, poziţia României în ceea ce priveşte controlul corupţiei a crescut cu 20%. În ceea ce priveşte întărirea statului de drept, a crescut cu 30%”, a afirmat Klemm.

Totodată, el a vorbit şi despre topul Transparency International: „România a urcat 30 de locuri în top. S-a îmbunătăţit şi a urcat 30 de locuri. Cred că mai sunt două sau trei ţări care au avut un asemenea parcurs. Aceasta este o cuantificare a îmbunătăţirilor substanţiale în ceea ce priveşte lupta anticorupţie în România şi întărirea statului de drept”.

            Spre ghinionului palavragiului american cu nume cu rezonanţe teutone, răspunsul îi cade în moalele capului, ca o măciucă, de unde, probabil, se aştepta cel mai puţin. Fiindcă, într-un articol publicat de Cotidianul.ro (18),  intitulat foarte sugestiv E complet fals că România a progresat cu 20% la corupție și 30% la statul de drept. România e tot la cinci cum a fost, Alina Mungiu Pippidi îi demonstrează excelent documentat şi argumentat că marele specialist în economie nu ştie să citească serios şi profund statisticile internaţionale şi să le interpreteze corect, constatând:

            “…graficele de la Statul de Drept şi Controlul Corupţiei, (…) arată, ce să facem, că nu ne-am schimbat semnificativ în ultimii douăzeci de ani, ce să mai vorbim de zece, douăzeci sau treizeci la sută, cifre integral fantasmagorice. Scorul Controlului Corupţiei a urcat puţin, de la -0.45 la 0 (adică exact la jumătatea scalei, deci la cinci), iar cel al statului de drept de la -0.02 la 0.30. Chiar dacă nu luăm în considerare rata de eroare (deşi nu e indicat), se vede că şi schimbarea absolută, şi cea relativă sunt sub jumătate de punct, deci sub zece la sută pe scala -2.5-+2.5.” Cât despre Transparency International, lectura specialistului în statistici e încă şi mai şchioapă, după cum demonstreaza (trăgând şi o concluzie sarcastică…) Dna Mungiu Pippidi. “După cum se poate afla chiar din pagina Transparency International, metodologia acestui scor nu permite deloc comparaţiile în timp, doar între ţări în acelaşi moment în timp. După 2012, cînd a fost schimbată, a existat speranţa că se va putea folosi şi în timp, numai că de atunci încoace au apărut greşeli de calculare a mediilor, vedeţi erata publicată recent de TI. Deci nici vorbă să comparăm România pe 20 de ani în scorul TI, dimpotrivă, îţi poţi da seama că e ceva în neregulă cu scorul dacă vezi că Bielorusia, o autocraţie deasupra legii, ar fi făcut progrese de patru ori mai mari ca România în controlul corupţiei în ultimul an. Din păcate, ambsadorul nu a ajuns şi la asta, că poate se lămurea.”

            Realitatea este că dl Klemm, ca şi Statele Unite dealtfel, nu au, de fapt, nicio preocupare reală în privinţa statului de drept, ci în apărarea intereselor, nu principiilor americane, în România, ca pretutindeni în lume, indiferent de mijloacele şi instrumentele, ades imorale şi ilegale prin care acestea sunt promovate! O dovedeşte cum nu se poate mai clar cea mai recentă intervenţie a guralivului personaj americano-teuton. (19)

            ”Alocarea de către România a 2% din PIB pentru apărare în următorii 10 ani reprezintă „o decizie politică dificilă, dar curajoasă”, iar achiziţionarea primului sistem Patriot este „doar un punct de început” în colaborarea cu Statele Unite în domeniul industriei apărării, a declarat, ambasadorul SUA la București, Hans Klemm, într-un interviu acordat AGERPRES.

            Întrebat cu privire la un eveniment ce va avea loc în această săptămână la Bucureşti Trade Winds, la care vor participa două companii americane din domeniul apărării, dl Klemm a afirmat cât se poate de explicit, ca să nu mai existe confuzii, eventual, nici în minţile rătăcite ale fanilor imperiului de peste ocean (câţi vor mai fi existând…) cu privire la diferenţa de la cer la pământ dintre principiile clamate de America şi interesele ei (că doar nu degeaba, unul dintre sloganurile de campanie ale lui Donald Trump a fost ”America first”!):

            “Probabil nu vom putea detecta succesul timp de luni sau de ani. În primul rând, este vorba de o misiune comercială, nu este vorba de o misiune de investiţii. Majoritatea companiilor vin în România pentru a căuta parteneri în comunitatea română de afaceri pentru a îmbunătăţi vânzările bunurilor şi serviciilor americane. Uneori, vânzările merg într-o direcţie, iar câteodată urmează şi investiţii. (Sublinierea mea, E. Z.)

            Ca şi în cazul “investitorilor strategici” veniţi în România în postdecembriadă din restul occidentului, şi americanii sunt hotărâţi, după ce au contribuit, direct şi propagandistic, alături de ceilalţi, la distrugerea aproape din temelii a economiei româneşti, şi nu urmăresc decât să ne transforme pe vecie (în mare măsură au şi reuşit!) în piaţă de desfacere, la îndemână, deschisă total şi docilă, sau mai corect spus, servilă! Doar nu întâmplătoare sunt laudele, repetate şi în citatul interviu, la adresa deciziei “curajoase” (a se citi, de fapt, sinucigaşe din toate punctele de vedere, inclusiv militar) de a aloca în următorii 10 ani 2% din PIB pentru cheltuieli în domeniul militar. Cum în următorii 10 ani, chiar şi la o creştere economică modestă, este vorba de un “pot” de peste 40 de miliarde de euro, principalii producători occidentali de armament, în frunte cu Statele Unite, care îşi doresc şi vor avea porţia principală din “pradă”, s-au năpustit, de la confirmarea acestei decizii, ca nişte hiene flămânde, asupra acestei biete ţări: Statele Unite cu sistemele Patriot, Franţa dlui Macron cu elicoptere, Germania cu transportoare blindate etc.

            O altă dovadă a stridentei şi dezgustătoarei ipocrizii, americane şi, în general, occidentale, o constituie cutremurătorul denunţ către DNA, (20) făcut de fostul ministru al comunicaţiilor şi societăţii informatice, Gabriel Sandu, în celebrul caz de corupţie şi de corupere “Microsoft”, în care prejudiciul pentru statul roman este estimat la circa o jumătate de miliard de euro, iar mita vehiculată se apropie de o sută de milioane de euro! Corupătorul şi mituitorul fiind, precum se poate observa cu ochiul liber, o firmă americană. Cu ramificaţii în Austria. Şi, se pare, nu numai, câtă vreme, printre cei denunţaţi de Gabriel Sandu (o listă cu multe zeci de nume, foarte grele!), se află doi foşti ambasadori americani, unul austriac şi unul german, despre care ministrul spune că au exercitat asupra sa şi a altor miniştri, repetat,  presiuni pentru achitarea de către statul roman, prin ministerele şi autorităţile sale beneficiare Microsoft, a unor facturi pentru produse nelivrate şi servicii neprestate!

            Acest denunţ naşte, date fiind informaţii apărute ulterior, fireşti întrebări. Între altele, fostul ministru vorbeşte de un personaj care era omul cheie în minister în coordonarea afacerii Microsoft, el fiind cel care cunoştea perfect reţeaua, legăturile şi cel care asigura coerenţa şi funcţionarea, “ca unsă”, a mecanismelor acestui imens “tun” tras de-a lungul unui număr de ani bugetelor României. Este vorba de fostul secretar general al ministerului condus o perioadă de Gabriel Sandu. Un domn pe nume Cezar Armeanu. Bomba apărută după publicarea în presă a denunţului lui Gabriel Sandu este că acest domn, descris de fostul ministru drept unul dintre coordonatorii afacerii, pe la care treceau toate iţele şi informaţiile despre valori, mite, circulaţia banilor etc. ocupă la acest moment funcţia de…ambasador al României în Kazahstan! Numit în 2016 de dl Iohannis! Ca unul care nu “pune botul” la orice informaţie vehiculată şi care nu o transmite mai departe fără a o verifica înainte, am făcut şi de această dată cuvenita confruntare cu realitatea, înainte de a încheia acest articol (adică luni, 2 octombrie după amiază). Şi am verificat informaţia pe site-ul Ministerului de Externe. De unde am aflat că, într-adevăr, domnul Cezar Manole Armeanu este ambasadorul României în Kazahstan. Acreditat şi în Tadjikistan şi Kârgâzhstan…

            Cel puţin straniu este un lucru pe care nu te poţi face că nu-l observi. Nu ştiu la ce dată a depus avocatul lui Gabriel Sandu denunţul. Ceea ce ştiu este că a trecut, la data scrierii acestor rânduri, o săptămână de la publicarea, în toată presa, a documentului integral. Şi nu avem cunoştinţă până acum despre nicio reacţie a DNA! Oare, această lipsă de acţiune într-un caz de o asemenea gravitate şi tăcerea absolută (şi nici nu se mai poate spune că ar fi vorba de celebrul “ciocu’ mic”, ci de o tăcere de tip omerta!) să aibă vreo legătură cu denunţul împotriva celor patru ambasadori? Oare şi aceasta să fie explicaţia “grijii” şi “îngrijorărilor”, subite, persistente şi excedând, cum spuneam şi mai devreme, statutul personalului diplomatic, al ambasadorilor american, german, austriac şi nu numai la Bucureşti pentru modificarea legilor justiţiei, pentru, chipurile, “slăbirea luptei împotriva corupţiei şi ameninţarea la adresa statului de drept”? Oare tăcerea de o săptămână a DNA să fie expresia nevoii de timp pentru ca multdecorata, de ambasadele occidentale, ”împărăteasă” a DNA să aibă timpul necesar să facă turul ziselor ambasade pentru a lua instrucţiuni despre cum să procedeze cu procesarea denunţului lui Gabriel Sandu, sau mai exact, cum s-ar putea face ca, în această situaţie, aparent fără ieşire şi în contextul exploziv al presiunilor fireşti din partea marii majorităţi a societăţii româneşti (a propos, duminică seara, în Bucureşti, nu s-au mai putut strânge, cu toate sforţările pe Facebook, decât vreo sută de “rezistaci”!) pentru demontarea mecanismului diabolic al statului terorist, să fie înmormântat, el şi, odată cu el, întreaga foarte urât mirositoare afacere de corupţie transfrontalieră, multinaţională şi…euroatlantică?

            La fel de interesantă este ieşirea publică de dată foarte recentă a lui Băsescu, creatorul sistemului terorist şi al statului mafiot, cum el însuşi l-a denumit, care a făcut surprinzătoarea afirmaţie că unele dintre modificările propuse de ministrul Toader ar fi trebuit să fie aprobate şi constată şi el suspecta unanimitate din CSM a procurorilor. (21) (O paranteză şi o revenire necesară. Fiindcă observ că şi Băsescu, ca şi dl Dragnea, fac eroarea de a afirma că procurorilor din CSM li s-au alăturat la celebrul vot trei judecători, fac din nou precizarea că nu e vorba de trei, ci de patru judecători. Fiindcă atât cei doi lideri politici numiţi, dar şi vectori de presă fac această eroare, omiţând numele celui de-al patrulea judecător care a votat contra modificărilor propuse de dl Toader. Cu atât mai mult cu cât e vorba de un vot, sub toate aspectele, extrem de important, fiindcă este cel al judecătoarei Ghena, preşedinta CSM, care prin această atitudine faţă de modificări, este posibil să fi influenţat, chiar determinat, votul unora dintre cei trei judecători…)

            Mai este de remarcat faptul că a continuat seria dezvăluirilor senzaţionale ale colonelului Daniel Dragomir (22), care nu numai că vorbeşte despre firmele sub acoperire ale SRI, dar ne aduce la cunoştinţă că 80%, chiar până la 90% din cifra lor de afaceri provine din contracte cu statul!

            Nu mă miră, în acest context, că SRI caută să anuleze, sau măcar să minimizeze impactul public al afirmaţiilor colonelului. Ceea ce este de-a dreptul suspect este că dezninţirea (23), oricum necredibilă, a SRI vine de la purtătorul de cuvânt al serviciului, dl Ovidiu Marincea. Dar, foarte ciudat, oricum greu explicabil, în loc ca ea să fie cuprinsă într-un comunicat oficial al SRI, ea este prezentată de dl Marincea pe…pagina sa de Facebook!!!

(Va urma)

  1. http://www.cotidianul.ro/klemm-sua-profund-ingrjorate-de-legile-justitiei-307758/
  2. http://www.cotidianul.ro/toader-ambasadorul-sua-nu-este-jurist-307774/
  3. http://www.cotidianul.ro/reactia-ambasadorului-sua-la-afirmatiile-ministrului-justitiei-307807/
  4. http://www.cotidianul.ro/e-complet-fals-ca-romania-a-progresat-cu-20-la-coruptie-si-30-la-statul-de-drept-romania-e-tot-la-cinci-cum-a-fost-307877/
  5. http://www.cotidianul.ro/hans-klemm-ambasadorul-buy-american-307814/
  6. http://www.cotidianul.ro/denuntul-lui-gabriel-sandu-in-care-vorbeste-despre-basescu-coldea-maior-si-multi-altii-307708/
  7. http://www.cotidianul.ro/basescu-despre-legile-justitiei-propuse-de-toader-307881/
  8. http://www.cotidianul.ro/dragomir-90-din-cifra-de-afaceri-a-firmelor-acoperite-provine-din-

contracte-cu-statul-307887/

23.http://www.cotidianul.ro/sri-cei-care-fac-acuzatii-neprobate-vor-fi-obligati-sa-prezinte-dovezile-  

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 108 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *