O impresionantă mulţime de oameni a inundat în zilele de doliu naţional provocat de moartea ex-regelui Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen piaţa din faţa fostului palat regal, actualmente Muzeu de istorie a artei. O mulţime iniţial tăcută, pioasă, cu multe feţe brăzdate de lacrimi, cu o mare de flori depuse pe lângă gardul Palatului şi candele sau lumânări aprinse întru a i se lumina căile pe care, din pură credinţă, cel decedat să nu cumva să se rătăcească în eventualele peregrinări de pe „lumea cealaltă”. Poate mai puţine, poate mai multe decât cele pe care le-a avut de parcurs în lunga sa viaţă de pământean de 96 de ani. O viaţă în care, conform multelor, prea multelor caracterizări ce i s-au făcut imediat ce şi-a dat duhul, a fost un rege blând, cuminte, înţelegător, atent cu toţi cei din jurul său (mai puţin cu nepotul Nicolae pe care l-a exclus din familie şi de sub… ocrotitoarea „casă regală a României). Un rege adulat, un cap încoronat recunoscut pentru calităţile sale de gospodar al acestei ţări dar care, în afară de implicarea în lovitura de stat de la 23 August şi de … grevist regal, nimic nu i s-a mai putut aminti din biografia-i eroică. Ba, pardon, exilul, cumplitul său exil la care l-au obligat comuniştii şi odioasa lor securitate. Un exil ca o imensă povară în care s-ar fi ilustrat în creşterea găinilor (mai ales), ca pilot, ca şofer, ba chiar şi ca broker numai ca să-şi câştige existenţa de zi cu zi, a sa şi a numeroasei sale familii. Nimic despre indemnizaţia lunară din partea statului român (se vorbeşte de circa 5000 dolari americani), de tablourile pe care le-a vândut din pinacoteca străbunicului său Carol I şi prin al cărui testament se prevăzuse că nu vor putea fi scoase din ţară. Şi de asemenea, nimic despre retrocedările oneroase din partea statului român după 1992 şi care i-au sporit zestrea materială la peste 60 milioane de euro, actualul Parlament pregătindu-se să mărească dota urmaşilor  ex-regelui Mihai I cu încă 25-30 milioane de euro anual, pe seama, desigur, a poporului român, îndeosebi a celor sărăciţi până la a fi aduşi în „sapă de lemn”, pentru că aşa a fost tranziţia de la socialism la neocapitalismul sălbatic.

         Dar, surpriza cea mai mare ne-a fost oferită chiar în ziua funerariilor când cohorta monarhistă, care a însoţit trupul neînsufleţit al ex-regelui Mihai pe ultimul său capăt de drum, a scandat frenetic: „Rgele Mihai”, „Regele Mihai” şi „Monarhia salvează România”. De unde mai mulţi „analişti”, probabil de aceeaşi factură… apolitică, au tras concluzia că „Porţile monarhiei rămân deschise”, iar ale naţiunii române, zicem noi, ar trebui să fie ferecate în drumul ei de progres şi civilizaţie.

 

Stefan Republicanu

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 361 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook