Partidul Socialist Român a inaugurat marți 20 decembrie un club de dezbateri pe teme sociale și ideologice cu numele de ”Clubul Socialiștilor”. Ideea este de a pune la dispoziție celor cu înclinații de stînga un spațiu de dezbatere și de clarificări ideologice. Care vor fi utile pentru viitorul program al PSR și, mai ales, pentru a realiza o colaborare mai mult decît necesară cu alte componente ale stîngii românești – politice, ideologice, culturale –  care din anumite motive nu doresc afilierea la PSR. Este de dorit să participle cît mai mulți gînditori de stînga.

Dezbaterile se vor organiza lunar, fiecare întîlnire fiind în jurul unei teme de reflecție. Va exista de fiecare dată un moderator. Moderatorul va prezenta un surt material iar vorbitorii îl vor completa, critica sau ataca alte teme colaterale. Cei prezenți vor decide următoarea temă de dezbateri.

Tema viitoarei înîlniri va fi ”Modalități specifice de comunicare și acțiune ale unui partid de stînga în 2017” iar moderator va fi Lucian Sîrbu.

 

 

Prima întîlnire a avut ca temă noțiunea centrală a socialismului; proprietatea. Titlul ei a fost  ”Proprietate publică, proprietate privată, jaf, exploatare, luptă de clasă”. Moderatorul a fost Gheorghiță Zbăganu.

Materialul prezentat a fost următorul

 

În programul PSR scrie ”PSR va milita pentru ca funcţiile executive ale statului să fie … completate cu funcţiile sociale de tip socialist, respectiv  asigurarea şi garantarea locului de muncă pentru toţi oamenii, gratuitatea învăţământului, culturii şi a reţelei sanitare, asigurarea unei locuințe decente pentru fiecare familie şi asigurarea condiţiilor de odihnă, de recreere şi de refacere a puterii de muncă. Pentru a-şi asigura resursele necesare, statul îşi va dezvolta puternic rolul economic: va asigura planificarea strategică a activităţii economice; va reglementa şi coordona activitatea economică; va deveni un important actor economic – va deţine în proprietate şi va administra toate resursele naturale ale ţării şi ramurile strategice ale economiei. Vor fi confiscate averile ilicite dobândite prin jefuirea avutului public, prin privatizări sau retrocedări frauduloase.

 

………..

 

Potrivit concepţiilor PSR coloana vertebrală socialismului este economia bazată pe proprietatea publică ce concurează pe picior de egalitate şi se stimulează reciproc cu economiile bazate pe proprietatea particulară (individuală, colectivă, cooperatistă).

 

Așadar este vădit că fără o extindere a proprietății publice suntem condamnați la subdezvoltare. Mai mult, proprietatea privată asupra mijloacelor de producție produce inegalități grotești. Revista Forbes a raportat că în martie 2016 existau în lume 1,810 miliardari, față de 793 cîți erau în 2009. Împreună aveau o avere de 6.500 miliarde de dolari. La polul opus în lume există 3.4 miliarde de adulti cu avere sub 10.000 de dolari. Toți la un loc dețin 7400 miliarde de dolari. Indicele Gini privind repartiția averii este 0,804. ( https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_distribution_of_wealth)

O asemenea tendință este sinucigașă. Avem acum o perspectivă de 27 de ani de la contra-revoluția începută în decembrie 1989. Atacul împotriva proprietății publice a fost acceptat și promovat de „specialiști”.

Distrugerea s-a făcut cu pași mici. Ca să se poată introduce în societate otrava numită ”statul este prost administrator” s-a folosit ca anestezic anticomunismul. Comuniștii au trimis la canal elitele și de aceea tot ce au făcut trebuia distrus. Oamenii simpli au urmat drumul ”formatorilor de opinie” cumpărați la bucată sau en gros de capitalul internațional și au început să admită bălării de tipul . „Ce-i al tuturor, nu-i al nimănui”, „ce dacă vine patronul, dacă mă plătește”, ”proprietatea privată e sfîntă” ”Ce, ție ți-ar conveni dacă ți-ar lua cineva casa”.

Fostul regim socialist a reușit performanța să îi des-ideologizeze pe oameni și să îi lase fără apărare în fața agresiunii ideologice care a dus la acceptarea privatizărilor și, mai ales, a retrocedărilor. Deși ei nu voiau capitalism: dacă ar fi vrut nu l-ar fi ales pe Iliescu în 1990 și 1992.

Deși era clar că privatizarea și retrocedările sunt bombe sociale. Mai mult, transformarea proprietății publice în proprietate privată este un jaf. Căci nimeni nu i-a întrebat pe proprietari, adică ansamblul populației, dacă acceptă. Jaful a început prin concomitența preluării unor unități de stat și a legiferării acestui act. Da, legiferarea însăși – inclusiv prin Constituție a – confiscării private a proprietății publice a fost un jaf. Jaful acesta a fost și este o formă a luptei de clasă – a celor 1% care deja au în proprietate mai mult de jumătate din avuția globulului împotriva celor 99% care rabdă. Cum le-ar fi spus Brucan – contra celor etichetați drept stupid people.

Aceste lucruri au fost surprinse foarte bine de Ana Bazac  (http://www.criticatac.ro/28957/jaful-adus-la-zi-responsabilitatea-specialistilor/) care dă o explicație a păcălirii societăților din fostele state socialiste:

  • Luarea prin surprindere :(oamenii nu credeau că poate avea loc o încălcare atât de nerușinată a promisiunilor de „democrația, libertatea și demnitatea” încît să se ajungă la capitalism. Nu credeau că dracul (capitalismul) e așa de rău pe cît învățaseră ei și că de fapt capitalismul înseamnă furturi atât de fără perdea și atât de dăunătoare, și nici că mica ciupeală pe care o tolerau fi folosită drept șantaj pentru ca să accepte echivalența acelei mici ciupeli cu demolarea proprietății publice;
  • Diferențele sociale care existau deja în ultimii ani ai socialismului (deși cele între salarii erau de 1 la 6 în 1975), cozile dar și rațiile la unele produse – au fost socotite drept dovezi ale falimentului socialismului;
  • Confuzia nerușinată dintre democrație și ”economia de piață”. În primii 3 ani nu s-a folosit termenul de capitalism. Caius Dragomir, în 1992 a fost singurul care a spus că vrea capitalism și a luat vreo 2%;
  • Convergența dintre interesele fostei birocrații de partid și de stat – de a deveni proprietara de drept a bunurilor pe care în socialism doar le administra, și interesele economice și geopolitice ale capitalului transnațional;
  • Mirajul consumerismului exacerbat de faptul că încercarea de socialism a avut loc în țări cu mari lipsuri, specifice capitalismului periferic;
  • Trădarea intelectualilor. Ei nu mai credeau în ceea ce propovăduiau. Au devenit străini și opuși valorilor comuniste. Ei au programat Ei sunt cu mult mai vinovați decât oamenii simpli care au furat dalele din canalele de irigație din nevoie și deoarece nu au înțeles că „ce e al tuturor, e al fiecăruia: doar fiind al tuturor este și al fiecăruia, doar că, desigur, altfel/nu ca atribuire individuală

Dacă proprietatea privată era superioară celei publice nu s-ar fi început exact cu privatizarea întreprinderilor care aduceau un profit sigur și imediat.

Oamenii nu au crezut că proprietatea privată asupra mijloacelor de producție duce în mod necesar la exploatare. Mecanismul a fost descoperit de Marx în Capitalul și încă funcționează. Muncitorul este plătit la nivelul de subzistență. Pentru aceasta muncește un timp din cele opt ore. Restul muncește pentru patron – mă rog, pentru acționari.  Așa se creează plusvaloarea – un termen pe care toată lume îl folosește azi, dar cu un sens diferit de cel Marxist. Ca și cum patronul produce plusvaloare. Nivelul de subzistență poate fi negociat dacă există sindicate puternice. Altfel, rămîne la cheremul patronului.

Teme conexe de discutat în viitor: Restrîngerea dreptului la proprietate privată. Problema redistribuirii devine mai importantă decît problema producției. Suntem pe o nava cosmică cu 7 md membri ai echipajului. Dacă unii au prea mult, este pe socoteala celor care au prea puțin. Proprietatea publică poate produce și ea exploatare? Cum poate fi controlată proprietatea privată asupra mijloacelor de producție în așa fel încît să devină suportabilă? Căci ea va produce oricum exploatare.

 

Rezumatele intervenienților.

Unele intervenții au fost mai la obiect, altele de tatonare. Noi le mulțumim tuturor. Au intervenit, în ordine, următorii

  1. Viorel Gligor. În România capitalismul e eşuat. Capitalismul ucide. Este o idee bună că în sfîrșit, există clubul socialiştilor. Dînsul a făcut și un grup pe facebook. Trebuie luptat în prim,ul rînd împotriva exploatării țării de către transnaţionale. Raportul Salarii/PIB este cel mai mic din UE la noi, ceea ce arată că suntem o colonie periferică. Și mai arată și batjocorirea muncii. Modelul nostru să fie socialist: de la fiecare după posibilități, fiecăruia după muncă..
  2. Sergiu Fendrihan. Doctor în A venit de la Salzburg la Arad. Capitalismul înseamnă dispreţ faţă de oameni. Să ne orientăm spre viitor, nu spre trecut. Concesii firmelor mici. E  nevoie și de proprietate privată, și publică. Problema este dreapta ei împărțire. Reprezintă asociaţia ”Scînteia” și propune înființarea unei şcoli de vară pentru socialiști.
  3. Gheorghe Răzvan Gabriel. Este nevoie de ajutorarea celor nevoiaşi. Socialismul înseamnă umanism şi echitate socială.
  4. Lucian Taftă. De 27 ani trăim în minciună. Munca trebuie respectată. Nu ne interesează să ajutăm bussiness-ul privat.
  5. Dan Neumann. Proprietatea privată nu e ceva rău în sine. Ci numai aceea care se transformă în capital din care scot bani prin exploatarea altora.  Ce era înainte nu era socialism adevărat. Era capitalism de stat. Munca la noi e slab retribuită nu numai din motive de sindicate. Productivitate mică. Să ne emancipăm prin tehnologie .
  6. Maria Cernat. Problema noastră este de imagine. Sub influența propagandei ultimilor 27 de ani socialiștii sunt văzuți drept paseişti, nostalgici, retrograzi, asociați cu torţionarii și ”temnițele comuniste”. Să ne despărţim de imaginea nostalgicilor. Trebuie o strategie de comunicare. Am intrat în era post adevărui, a PR-ului şi massmediei.  Mesajul nostru e vital. Critica socială.  Trebuie să intrăm pe piaţa ideilor. Capitalismul nu poate fi îmblînzit.
  7. Claude Karnouh. Profesor universitatea Babeș Bolyai Cluj, la Universitatea București și altele. Sociolog și antropolog. Membru în PCF 1956 – 1966. Scopul nostru: să nu picăm în capcanele ONG-urilor plătite de state străine. Postcomunismul românesc a făcut ca Rămânia să treacă din lumea a doua în lumea a treia. Cîteva oraşe + sărăcie. Avem o clasă politică de tip comprador.  Stîngiștii culturali aşteaptă condiţiile obiective – să nu ne bazăm pe ei. De ce s-a ratat Pungeşti? Din cauza popilor?  Să facem un exerciţiu de luciditate. Fără nostalgie.  Nu seminariile contează ci prin militantism.
  8. Aurelian Giugal. Clientelismul electoral. Sfaturi urtile:  cît mai multe organizaţii locale. Muncă de teren. Strategii de marketing.  O bază de PR. Potenţial există.  Să începem de jos.
  9. Carmen Petroşel. Efectul de vuvuzea. Ideea comunistă e inacceptabilă social chiar în rîndul exploataţilor. Nu avem acces în presă. Să devenim acceptabili sociali. Să avem nişte principii acceptabile social. Care să poat rezolva măcar o problemă.  În campanie să transmitem ceva viabil. Cine e duşmanul? Cine e aliatul? Ce înseamnă investitor? Lupta contra lui Cioloş cu privatizarea.
  10. Nicu Ciobotaru. Viziune spaţială. Statul să creeze o economie paralelă cu proprietate de stat. CE a fost bine, ce a fost rău înainte de 1989. A fost un sistem mai eficient social.
  11. Gheorghe Bălin. Să facem acţiuni care să atace orice fisură a statului capitalist. Procese cu diverşi capitalişti. Luptă în justiţie cu sistemul. Lectura trecutului nu ajută.
  12. Lucian Sîrbu. Premeră mondială: masa monetară. Ca Brazilia, Bulgaria Ucraina. Nu circulă bani. Capital circulant pe cap de locuitor. 1150 euro/cap. NU poţi tipări monedă.  Foame de capital implică relaţii de subordonare faţă de creditori.  Cum să rupem relaţia periferie – centru.
  13. Diana Fotopolos.Capitalismul e în faza imperialistă, ultima fază. Ceauşescu a prevăzut că România va deveni o colonie. E nevoie de acţiuni,nu numai propagandă. Lor le e frică de o mişcare radicală de stînga. Să promovăm un sindicat de clasă. Să încercă, un front antiimperialist.

 

Propuneri dezbateri viitoare

Claude Karnouh: politica externă

Carmen Petroșel. Parteneriatul social

Zbăganu : Despre profit economic, social, ecologic.

 

 

 

 

 

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 8369 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *