Este 1 Decembrie. Pentru tot românul este o dată remarcabilă. Deși este o vreme mofturoasă, nici de vară, nici de iarnă, nici de primăvară, aduce mai mult cu o vreme de toamnă indecisă, nu avem motive să nu avem soare-n suflet și să ne bucurăm. Să ne bucurăm că încă mai existăm ca nație, în ciuda tuturor eforturilor „prietenilor” noștri de a ne trimite în neant prin numeroasele acte de hoție la care ne supun „creștinește” (am vrut să spun banditește dar mi-a alunecat penița, din motive de sărbătoare) și prin care încearcă, mai pe față sau mai discret, să ne fure și aerul pe care-l respirăm și pământul de sub picioare, și la propriu și la figurat dar mai mult la propriu, aș zice.  E sărbătoare! Toată lumea râde, cântă și dansează. În presa zilei, mă refer aici în special la televiziunile neroade din aceste ținuturi, se colportează tot felul de aserțiuni, care mai de care mai halucinante. În acest context, spunea cineva că de acuma „să nu ne mai fie rușine că suntem români”. De acuma !? Am trăit 70 de ani, în această țară, în ROMÂNIA MEA, și niciodată, dar absolut niciodată nu mi-a fost rușine cu țara mea și cu neamul meu. Păi, pentru cei care nu știu, eu sunt descendentul lui ȘTEFAN, CEL MARE și SFÂNT, cel care a apărat creștinătatea Europei de păgâni, de la mine din țară, de la Liveni, a plecat ENESCU, profesorul, și nu numai, al lui Yehudi Menuhin, de la Hobița a plecat BRÂNCUȘI, cel care dorea să ajungă la Dumnezeu prin celebra Coloană a Infinitului, de la Rășinari a plecat CIORAN, meseriașul în cuvinte care a șlefuit limba franceză, ca să vezi!, de pe toate meleagurile acestei țări s-au ridicat TITANI care au împins lumea înainte. Fără îndoială că voi fi „pus la colț” de cârcotașii care-mi vor zice : „dar de perioada contemporană ție ce ne poți zice?” Strașnice lucruri vă pot zice. Să luăm, așadar, aminte. A fost o vreme când ROMÂNIA a umplut Pământul cu tractoare, cu locomotive electrice, cu agregate electrice ( generatoare și motoare ) de mare putere, cu utilaj petrolier de extracție și de prelucrare a petrolului, cel mai performant din domeniu. A fost o vreme când ÎNTREAGA economie a Chinei a fost automatizată cu calculatoare românești. A fost o vreme când toate vaccinurile de care avea nevoie asistența medicală din țară se fabricau în ROMÂNIA. A fost o vreme când un PREȘEDINTE AMERICAN (Richard Nixon) spunea unui PREȘEDINTE ROMÂN (Nicolae Ceaușescu), cu prilejul vizitei acestuia în Statele Unite ale Americii: Ceea ce vreau să spun, totuşi, este că distinsul nostru oaspete din seara aceasta, dintre toţi oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul că a văzut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntaţi şi nu numai pe acelea care implicau propria sa ţară sau o altă ţară, cu al cărei conducător el putea discuta într-un anumit moment. El a dat dovadă de înţelepciune şi înţelegere şi a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate, închise pentru totdeauna“.   A fost o vreme…. FRUMOASĂ VREME, de neuitat și, mai ales, de nebăgat sub preșul istoriei. A fost vremea vieții mele. Stau și mă întreb: cât de proastă a fost persoana care a făcut afirmația de la care am pornit discuția? Sau, poate, rău intenționată? Oricum, este sărbătoare. Să ne bucurăm! Și, mai ales, să nu uităm că ROMÂNIA A FOST MARE și, prin grija fiilor ei destoinici, VA FI MARE, INDIFERENT DE SUPRAFAȚA CARE ÎI VA FI PERMISĂ.

 29. 11. 2017      

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 119 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *