Pe lîngă comentariile legate de victoria în alegeri a formaţiunii Syriza, mi-a atras atenţia un document de la tovarăşii noştri ucrainieni. El se poate găsi aici:

http://www.solidnet.org/ukraine-communist-party-of-ukraine/cp-of-ukraine-the-resolution-of-the-49th-conference-of-the-communist-party-of-ukraine-en

Informaţiile prezentate în mass-media despre Ucraina provin dintr-o singură sursă, aşadar nu sunt credibile. În Ucraina se desfăşoară un război civil şi se ştie că prima victimă a unui conflict este adevărul.

Materialul a sosit la data de 28 ianuarie 2015 şi se referă la al 49lea congres al Partidului Comunist Ucrainian (PCU). Nu am reuşit să aflu unde s-a ţinut, dar de aici (http://www.cominformua.com/razdeli/vernem-strany-napody/item/2813-politicheskij-otchjot-tsk-kpu-49-mu-s-ezdu-kpu?tmpl=component&print=1) am dedus că a fost ţinut sîmbătă 27 decembrie 2014.

Ştiam este că se încearcă scoaterea comuniştilor în afara legii şi că mulţi tineri cu creiere spălate nu văd nimic rău în asta (http://wn.com/ukrainian_communist_party). Acţiunea de ilegalizare a comuniştilor a început o data cu lovitura de stat de la 23 februarie 2014, cînd sediul PCU a fost devastat. Preşedintele interimar Turcinov a cerut procuraturii încă din mai 2014 să găsească motive de a interzice PCU pentru că a incitat populaţia din estul Ucrainei să participle la manifestaţii Antimaidan. Persecuţia a continuat prin faptul că Petru Simonenco, candidatul communist la alegerile prezidenţiale din 25 mai 2014 nu a putut să îşi facă o campanie electorală din cauza teroriştilor naţionalişti (se poate vede aici cum un alt candidat, este bătut https://www.youtube.com/watch?v=tQX58tq52SI&feature=youtu.be deşi era mult mai inofensiv). Apoi a continuat cu dizolvarea grupului deputaţilor comunişti din Rada Ucrainei la 24 Iulie 2014. La ordinele lui Turcinov, Procurorul General şi Serviciile de Securitate au acuzat PCU de trădare a naţiunii şi au deschis un process împotriva comuniştilor, cerînd ca acest partid să fie dizolvat. Prima înfăţişare a fost în August 2014 iar decizia s-a tot amînat. Între timp, pentru prima oară după 1991 PCU nu a mai putut depăşi pragul electoral la alegerile din octombrie 2014 (a obţinut 3.8% faţă de 5% cît era necesar  http://en.wikipedia.org/wiki/Ukrainian_parliamentary_election,_2014#Voter_turnout) . În fine, saitul comuniştilor www.kpu.net.ua nu mai poate fi accesat de luni de zile. Materialul a fost citit de preşedintele partidului, Petru Simonenco.

Stimaţi tovarăşi

Partidul a trebuit să activeze în condiţii grele. Deteriorarea relaţiilor internaţionale a dus la tragedia ucrainiană actuală. Lovitura de stat violentă din februarie 2014 a dus la stabilirea unui regim antipopular bazat pe o burghezie compradoră – un guvern aservit intereselor oligarhilor prooccidentali sprijinit de grupuri neonaziste. În aceste condiţii PCU a fost persecutat de aşa manieră încît nu a reuşit să intre în Parlament. Se încearcă scoaterea lui în afara legii.

I.

Prognozele noastre făcute la al 44-lea congres al PCU au fost corecte. Criza economică globală continuă să submineze baza sistemului capitalist global. Combinarea capitalului productiv cu specula financiară, acapararea puterii de către companii transnaţionale, guvernarea mondială a capitalismului guvernamental a accentuat contradicţiile inter-imperialiste. Lupta pentru resurse a diferitelor centre imperialiste s-a accentuat.

Se observă două procese contradictorii. Pe de o parte, SUA încearcă să îşi menţină controlul absolut la nivel global. Pe de altă parte asistăm la erodarea concepţiei unei lumi unipolare şi la apariţia unor centre alternative de putere.

SUA este capabilă în continuare să îşi impună voinţa asupra multor state dependente. SUA domină FMI şi alte oligarhii financiare. Legile internaţionale au fost înlăturate. SUA a reuşit să introducă arbitrariul şi dictatul forţei la nivel mondial. Strategia americană a “haosului controlat” a permis înlăturarea guvernelor nedorite de americani şi înlocuirea lor cu marionete. Deşi la nivel discursiv SUA vorbeşte despre libertate, democraţie, drepturile omului, în realitate Washingtonul se bazează pe terorism international, inclusiv sprijinind fundamentalişti islamici, neonazişti şi alţi neofascişti. Neruşinarea SUA se vede deja în mai multe ţări europene, în primul rind în Ucraina.

Există două forte care ar putea stopa agresivitatea SUA: Rusia şi China. Puterea economică a Chinei a crescut mult şi va urma creşterea puterii sale militare. SUA încearcă să răspundă provocării prin neutralizarea Rusiei, care este mult mai slabă. SUA se opune strîngerii relaţiilor dintre Rusia şi alte republici ex-sovietice şi este interesată în ruperea completă a legăturilor Rusiei cu Ucraina.

II.

Efectele dezastruoase ale prăbuşirii URSS s-au înrăutăţit în ultimii ani. Apărarea intereselor oligarhilor a devenit legea supremă a statului. Clasele exploatatoare au reuşit să ducă la modificări radicale: s-a produs degradarea socială, culturală şi morală a societăţii. Chiar de la început, din anii ’90 noua burghezie ucrainiană s-a format pe baza clanurilor oligarhice. Combinaţia dintre putere politică şi capital a dus la acapararea proprietăţii publice de noii oligarhi. Dar burghezia şi oficialităţile ucrainiene sunt de esenţă compradoră: ele reprezintă interese străine, majoritatea ale SUA şi NATO. Integrarea economică şi politică a ţării în Vest a dus la dependenţa ţării de caracatiţa financiară occidentală, cu consecinţe dezastruoase asupra sistemului bancar şi a industriei, mai ales în sfera high-tech, cercetare , dezvoltare şi apărare. Noua burghezie a reuşit să îşi însuşească averea creată de regimul sovietic dar nu a reuşit să construiască noi întreprinderi şi nici să modernizeze economia. Interesele oligarhilor nu sunt complicate: specula cu capitalul furat de la stat. Restaurarea capitalismului în Ucraina are o natură parazitară şi penală.

Restauraţia capitalistă a dus la o schimbare radical a structurii de clasă: diferenţiere socială, stratificare a proprietăţii, ascuţirea contradicţiilor. Sistemul liberal a dus la un accentuat declin economic. PIB-ul ţării este la nivelul anului 1980. Ţara depinde de injecţii de dolari din afară. Potenţialul uman a fost secătuit. Ucraina are una din cele mai mari rate de mortalitate iar populaţia a scăzut cu 8 milioane din 1992.

Singura cale de ieşire este schimbarea formaţiunii sociale. Trebuie să ajutăm clasele exploatate să înţeleagă această evidenţă şi să le mobilizăm pentru transformarea socialistă a ţării. Aceasta este raţiunea noastră de a fi, ca partid comunist.

III.

După lovitura de stat violentă din februarie 2014, evenimentele din Ucraina au luat-o razna. Premisele loviturii de stat existau. După evenimentele din 2004 – 2005 soldate cu victoria coaliţiei impotente prooccidentale, Iuşcencoo –liderul de atunci al portocaliilor – a pierdut şi alegerile prezidenţiale din 2010 şi pe cele parlamentare din 2012. Partidul lui Ianucovici, căştigătorul alegerilor nu numai că a dezamăgit electoratul său ci, mai mult, l-a trădat.

Guvernarea sa s-a caracterizat prin inconsistenţă în politica externă, politici sociale şi economice antipopulare combinate cu aroganţă, lăcomie şi o completă lipsă de ruşine a oficialităţilor în a fura şi a se îmbogăţi. Poporul ucrainian i-a retras, plin de scîrbă, încrederea. Dar nu mai avea încredere în nici o altă instituţie a statului. Era o situaţie fără precedent.

Partidul Regiunilor s-a distanţat de tratatul semnat de Ianucovici cu blocul partidelor de stînga. Motivele au fost privatizare obiectivelor strategice, relaţiile internaţionale ale Ucrainei, relaţiile cu NATO, Uniunea Vamală. Conducerea PCU a propus un referendum asupra politicii de alianțe a țării, pentru care a și strîns 3 milioane de semnături, dar ideea a fost refuzată de Partidul Regiunilor și de Ianucovici.

În plus, politicile antipopulare ale guvernului și stilul nerușinat de viață al potentaților a dus la protestele masive începute în 2013 și numite Maidan. Din nefericire, politica greșită și, mai ales, fuga lașă a lui Ianucovici au permis ca acestea să fie confiscate de forțele cele mai reacționare, neofasciste, pro-americane, care au dat lovitura de stat violentă din februarie 2014.

A urmat un val de violențe, ocupări ale sediilor guvernamentale, terorizarea oponenților și alte ilegalități care au speriat îndeosebi rusofonii. Oamenii din Estul și Sudul Ucrainei au încercat să își apere drepturile constituționale, mai întîi prin manifestații de protest pașnice. Guvernul de dreapta fascizant i-a acuzat de terorism și separatism și a lansat operația ”antiteroristă”. De fapt această operație a devenit o expediție de pedepsire a rebelilor, un război dezlănțuit de puterea de la Kiev contra propriilor cetățeni în care se folosește aviație, artilerie, lansatoare de rachete, tancuri și chiar mijloace interzise de luptă, cum ar fi bombe cu fragmentare. Războiul a costat deja viața a 5000 de civili și militari. Sute de mii de oameni au rămas fără locuință, alte sute de mii au căutat azil politic în Rusia. Se distrug în continuare industria, spitalele, școlile, grădinițele, retelele de curent și canalizare în zonele unde au loc operațiunile militare din Estul Ucrainei.

Șovinii radicali cer purificarea etnică completă în Donbass. Kievul a organizat o blocadă totală a regiunilor pe care nu le mai controlează. A sistat activitatea bancară și plata pensiilor. Acțiunile acestea conțin elemente de crimă împotriva umanității, de care actualii guvernanți vor trebui să dea socoteală în viitor.

Dacă este cineva de vină pentru situația la care s-a ajuns, acesta este în primul rînd guvernul actual. El este vinovat și de pierderea Crimeei și, mai ales, de separatismul din Est. În țară domnește haosul. Statul burghez nu poate asigura drepturile și libertățile cetățenești, se comportă ca un stat terorist. Sunt atacate întreprinderi, bandiții mișună în țară și cer taxe de protecție, potențialii opozanți sunt terorizați. Așa ceva nu s-a mai pomenit în Ucraina. Iar guvernul se proclamă a fi unul legitim, democratic și … social.

Acum se vorbește de legea lustrației. Este un exemplu perfect de cinism. Chipurile, ea ar fi un mijloc de luptă contra corupției. În realitate, este vorba de a elimina oponenții politici evitîndu-se judecarea lor cinstită.

Natura totalitară a regimului se vede cel mai bine în sfera ideologică. Ideologia oficială este o variantă fascistă de naționalism. Societatea este terorizată de o psihoză anticomunistă fără precedent. Scopul oficial este deja declarat – eliminarea PCU de pe scena politică ucrainiană. Un exemplu de violare a constituției este dizolvarea grupului comunist în Parlament. Lipsa de probe contra noastră nu i-a oprit pe guvernanți să ne acuze că ajutăm separatiștii și teroriștii.

Guvernanții ne-au înscenat procese rușinoase. Membrii noștri arestați sunt bătuți și torturați. În parlament se discută legi privind interzicerea ideologiei comuniste.

La nivel cultural asistăm la o campanie teroristă de falsificare a istoriei țării, cu scopul de a eradica orice ar aminti de trecutul sovietic, descris ca un proces continuu de represiuni, teroare, foamete și violare a drepturilor omului. Sunt interziși termeni ca ”Marele Război Patriotic”, ”Națiunea sovietică”, ”Prietenia dintre popoare”. Ideea este să se distragă atenția de la guvernările dezastruoase ale ultimilor 24 de ani. Sunt reabilitați și mitizați călăi fasciști, care au comis atrocități contra civililor poplonezi, ruși, evrei și nu numai.

Faptul că delegațiile americane, canadiene și ucrainiene au votat contra rezoluției ONU care a condamnat manifestările fasciste a produs stupoare în lumea democrată. Guvernul antipopular a luptat „eroic” ca PCU să nu depășească pragul electoral în simulacrul de alegeri din 2014. Şi a reuşit. Este ușor de înțeles de ce: cei de la putere vor să retragă dreptul clasei muncitoare de a avea reprezentanți în parlament pentru a nu primejdui interesele stăpînilor lor de peste Ocean.

IV.

Și totuși, în perioada scursă de la congresul 44 al PCU, partidul s-a îmbogățit cu peste 31000 de noi membri, din care 55% au sub 45 de ani. S-a creat o școală profesionistă de partid, activă la nivel local și regional. Avem deja 900 de cadre instruite în cadrul ei. Am introdus noi forme de organizare de partid. S-au mărit capacitățile noastre informaționale.

Ne preocupa latura teoretică. Organizarea cercetărilor sistematice le problemelor privind socialismul a dus la crearea Institutului CC al PCU pentru studiul problemelor socialismului. Deja cercetătorii noştri au scris mai multe articole apreciate pozitiv. Pe baza lor am creat noul program politic la al 44-lea congres al PCU. Este important, deoarece membrii tineri de partid nu au o pregătire marxist leninistă.

Din nefericire, multe organizaţii de partid nu dau atenţie pregătirii teoretice. Este rău, fiindcă se slăbeşte abordarea de clasă a proceselor complexe şi contradictorii care au loc în societate şi se generează oportunism, toleranţă faţă de etica şi diciplina de partid. Unii membri au iluzia reformelor sociale, alţii supraestimează importanţa activităţii parlamentare. Influenţa noastră asupra claselor muncitoare şi a tineretului a slăbit. Nu s-a reuşit creşterea influenţei PCU în rîndul sindicatelor, asociaţiilor de veterani şi a tineretului. Există colective mari de muncă unde noi nu avem membri.

Începem să pierdem membri mai slabi şi lipsiţi de claritate ideologică. Isteria anticomunistă are efect, din păcate. Unii membri au trădat partidul, alţii nu mai vor să coopereze. Populaţia se teme. Partea noastră de vină există: comitetele locale şi regionale de partid necălite în luptă, deficienţele ideologice, slăbirea diciplinei de partid, oportunismul unor membri care au intrat în PCU pentru avantaje personale, absenţa criticii şi autocriticii.

V.

În cei cinci ani analizaţi conducerea PCU a comis o serie de erori grave care au slăbit influenţa partidului în mase.

Prima greşeală tactică – care a fost folosită din plin de oponenţii noştri – a fost aceea că noi nu am părăsit coaliţia Blocul de Stînga – Partidul Regiunilor, deşi noi am creat o opoziţie internă în această coaliţie.

Alta a fost că am propus unii candidaţi dubioşi pe listele noastre parlamentare, care au trădat imediat. De exemplu fostul şef al vămilor – pe care l-am ales şi în CC, ba chiar în Biroul Politic. Tîrziu ne-am dat seam că omul era cu două feţe. Şi-a găsit acoliţi printre deputaţii noştri cu care a încercat să spargă partidul. NU a reuşit: la plenara CC a PCU a fost demascat că voia să transforme PCU într-un partid social democrat pus în serviciul unor oligarhi. Deşi nu a reuşit, fiind exclus din partid, întîmplarea aceasta este un avertisment serios: în vremuri grele şi tulburi ca acestea cel mai de preţ lucru este unitatea partidului.

Credem că se impune acum sporirea răspunderii personale a fiecărui cadru de conducere, mai ales din Comitetului Central. Este nevoie de o creştere a vigilenţei – nu mai putem primi în partid noi membri fără o serioasă verificare. Partidul trebuie curăţat de dezertori, şovăielnici, pasivi, corupţi sau imorali. Nu oricine poate fi comunist. Se impune radicalizarea noastră în faţa terorii statului fascist. Organizaţiile de bază au cea mai mare importanţă în acest nou context: ele trebuie să comunice cu masele şi sindicatele.

Ţinînd seama de primejdia în care se află acum partidul, conferinţa trasează ca sarcină noului Comitet Central ales să monitorizeze constant situaţia politică şi să ia măsurile operative necesare pentru a proteja structurile şi cadrele de partid. De la membri cere să studieze cercetările conduse de Institutul de Probleme ale Socialismului, să îşi concentreze eforturile de a uni forţele patriotice în lupta cu regimul actual antinational şi antipopular, să contracareze ameninţarea fascist şi să resolve problemele tranziţiei spre Socialism. Se cere de la comunişti să apeleze la un public cît mai larg, să argumenteze poziţia noastră principială în legătură cu problemele cruciale ale ţării. Să argumenteze tezele noastre privin situaţia din Ucraina de Est: federalizarea, păstrarea specificului fiecărei regiuni, poziţia noastră faţă de UE, NATO şi Uniunea Vamală, faţă de limbă, cultură, religie. Pentru aceasta li se recomandă să aprofundeze programul PCU şi raportul politic al celei de a 49-a conferinţe a PCU.

Conferinţa subliniază că ţelurile de perspectivă ale PCU sunt: preluarea puterii de către clasa muncitoare, revenirea la calea socialistă de dezvoltare, unificarea pe noi baze a popoarelor din fosta URSS, distrusă în mod ilegitm şi criminal, întărirea relaţiilor cu mişcarea comunistă internaţională, în primul rind cu partidele frăţeşti din fosta URSS.

Scopul tactic imediat este îndepărtarea de la putere a celor mai reacţionare sectoare ale burgheziei compradore ucrainiene şi prevenirea fărîmiţării statului aflat într-o criză sistemică profundă. Contrar calomniilor vehiculate de guvernul antipopular, PCU a fost mereu un partid patriotic care a încercat să protejeze interesele clasei muncitoare – deci interesele ţării. Partidul Comunist din Ucraina este cel care a creat Ucraina ca un stat independent cu cea mai mare suprafaţă şi populaţie din toată istoria sa, care a avut o economie dezvoltată, ştiinţă şi cultură şi care, în fosta URSS a creat unele din cele mai ridicate standarde de viaţă pentru popor.

Cerem organizaţiilor de partid să pregătească aniverarea celei de a 70-a aniversări a victoriei contra fascismului şi, peste doi ani, a celei de a 100-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Să folosim aceste ocazii ca mijloace de propagare a adevărului istoric pe care actuala putere vrea să îl ocolească.

Ne exprimăm convingerea că PCU va depăşi actualele greutăţi şi va cîştiga lupta pentru socialism.

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 565 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *