psr

 Zilele trecute am asistat la o discuție foarte interesantă a tinerilor clujeni cu președintele Partidului Socialist Român, Constantin Rotaru.

             A fost un moment nepregătit, dar foarte interesant. Deși foarte scurt, a fost un moment interactiv și plin de semnificație.

            La început, tinerilor, majoritatea studenți, le-au fost adresate cateva întrebări (statut, ocupație, dacă sunt multumiți sau nemultumiți cu ceea ce se întamplă). Răspunsurile au venit aproape instantaneu, dar trădau o nemulțumire generală legată, mai ales, de încălcarea drepturilor lor. Au fost întrebați dacă fac ceva pentru a-și îmbunătăți situația și au răspuns că „nu pot” sau „nu se poate”, răspunsurile argumentându-se în functie de caz.

            Apoi le-a fost sugerată ideea că poate o coalizare i-ar ajuta. A fost un singur răspuns afirmativ „poate, dar sunt singură, colega mea nu mi se va alatură”. În rest tăcere. Această lipsă de reacție la problemele cu caracter general valabil, am observat-o și în alt context la care nu au participat doar studenți. Să fie oare o problemă a românilor această lipsă a spiritului civic care, la vârsta studenției, ar trebui să se manifeste în toată plenitudinea sa?

            Tot aici s-au dat ca exemplu tinerii din Occident (italieni, francezi şi, mai ales, greci), care reacționează imediat atunci când se simt lezați în drepturile lor. Dacă privim lucrurile obiectiv, situația tinerilor din aceste țări este asemănătoare cu cea de la noi. Cu toate acestea, atunci când e vorba despre  școală, familie sau carieră ei tratează aceste importante aspecte ale vieții cu foarte multă responsabilitate. Ei, de fiecare dată când le sunt încălcate drepturile prevăzute în legi, tratate, convenţii şi, mai ales, în Constituţia ţării lor, reacționează prompt, cu tot elanul și cu toată energia, pentru a-i determina pe ceilalți să le respecte, lucru care nu se întâmplă și la noi. Ei au un alt sistem de valori, sistem care  a fost transmis din generatie in generatie.

            La noi lucrurile stau exact pe dos.Tradițiile, valorile noastre sunt călcate în picioare de către autorități în timp ce tânerei generații îi este insuflată senzatia ca nu mai sunt valabile. In ultimele decenii a, fost învățați să supraviețuim: dacă nu suntem multumiți de salariu nu protestăm ci ne căutăm al doilea job, dacă părinții nu ne mai pot susține financiar studiile, ne angăjăm, cu riscul de a ne reduce randamentul în procesul de invatare sau de a abandona școala. Tinerii care termină studiile trebuie să aștepte câțiva ani până prinde un post, dacă-l prind, la nivelul studiilor pe care le au.

           Tinerii români sunt prea prinși în învălmășeala problemelor cotidiane pentru a se mai gândi la altele de interes comun și pe termen lung. Aici amintesc raspunsul unui tanar medic,  „nu mai am timp nici pentru mine, dar să mă mai ocup și de problemele altora”.

            Chiar așa este?

Și cu toate acestea tinerii români „se descurcă’’

Chiar nu conteaza cum?  Cât timp ne vom mai “descurca” așa?           

Voi ce credeti?

 Luci JURJ

 

 

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 2522 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *