psr

          Cînd e bine să faci un referendum? Cînd e periculos? Cînd e inutil?

Au fost anul acesta două referendumuri cu probleme: cel al kurzilor și cel al catalanilor. Ambele pun probleme. Sunt referendumuri ”de divorț”, iar la divorț apare problema partajului. E de dorit, sigur împăcarea părților. Dar de ce se folosesc standarde duble? Știu de ce, pentru că în politica burgheză nu contează principiile, ci interesele marilor puteri imperialiste.

Anul 1991 a fost anul referendumurilor.

Pe 17 martie a avut loc referendumul lui Gorbaciov, pentru păstrarea URSS. Întrebarea era: ”Considerați necesară păstrarea URSS ca o federație de republici federale în care să fie garantate drepturile și libertățile oricărui individ de orice naționalitate?” (https://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_Union_referendum,_1991)

Rezultatele au fost : 113,5 milioane (77,8%) pentru, 32,3 milioane (22,2%)contra.

Șapte republici au refuzat să organizeze referenumul: Armenia, Gruzia, Moldova și cele trei republici baltice. Statele baltice își organizaseră de capul lor referendumuri pentru independență cu două săptămîni înainte (3 martie) cu participarea a mai puțin de 50% din electorat și votaseră pentru independență. Cam ca acum în Catalonia sau Kurdistan. Armenia a refuzat referendumul fiindcă era în conflict cu Azerbaidjanul.

Interesante sunt procentele. În toate republicile asiatice (Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan, Kîrgîzstan) procentele celor care doreau să se păstreze URSS au fost de peste 94% (minimul de 94,12% în Azerbaidjan)

Cele mai mici procente au fost în Ucraina (72%), Rusia (73%) și Belarus (84%).

Gruzia și-a organizat referendumul pt independență pe 31 martie 1991 (boicotat în Abhazia, Oseția de Sud ).

Armenia și l-a organizat în 21 septembrie 1991.

Nagorno Karabah în decembrie 1991. S-a proclamat republica Arțah.

Moldova nu a organizat nici un referendum. În schimb Transnistria a participat la referendumul lui Gorbaciov și 98,8% au decis păstrarea URSS.

          Deducem de aici că acele republici unde poporul a votat pentru păstrarea URSS iar politicienii locali au proclamat independența sunt ilegitime?

Cam da. Rusia, Ucraina, Belarus și cele 6 state nou apărute în Asia nu ar fi legitime. Dacă voința electoratului ar conta.

Dacă ar fi să îl credem pe Șușkevici, primul președinte al Bielorusiei dizolvarea URSS a fost rezultatul unui complot

In decembrie 1991, Ielțîn le-a sugerat președinților Ucrainei și Bielorusiei, Leonid Cravciuc and Stanislav Șușkevici că ar trebui să se întîlnească fără Gorbaciov și să discute viitorul țărilor lor. Și s-au întîlnit într-o pădure din Belarus. Șușkevici îșiamintește:

          Pe neașteptate Ielțîn ne întreabă : ”Ați fi de acord ca URSS să își înceteze existența?”. Eu am zis DA și Cravciuc a zis și el DA. Deabia a doua zi, după ce mașina a venit să mă ia să mă ducă acasă am realizat ce am făcut. Mă gîndeam la o soluție de salvare: ”Mă duc mîine la parlamentul Belarusiei și ei o să respingă ideea pentru că nu a fost bine gîndită”. Dar atunci va afla întreaga lume. Au zis să mai aștepte iar Șușkevici să îl informeze pe Gorbaciov și Ielțîn pe Bush. Cînd am obținut legătura cu Gorbaciov, Ielțîn deja vorbea cu Bush. Și Gorbaciov mi-a răspuns ”Dar vă dați seama ce va spune lumea dinafară cînd va afla?”

          I-am răspuns ”Deja se știe. Acum Ielțîn vorbește cu Bush”. S-a lăsat tăcere și Gorbaciov a închis.

De atunci Gorbaciov nu a mai vorbit cu Ielțîn . „Este un ticălos și un trădător. Ne-am înțeles cum vor decurge lucrurile și mi-a înfipt cuțitul în spate

Deja era târziu

În același an au avut loc referendumurile pentru dizolvarea Iugoslaviei.

De fapt Slovenia a început mai devreme: pe 23 decembrie 1990. 89% din sloveni au votat pentru independență. Fiind pură etnic, să zicem că nu au fost probleme.

Mai rău a fost cu Croația. 19 Mai 1991 e o zi tristă pentru sîrbii de acolo. Au votat doar croații și 93% din ei au zis că vor independență. A urmat un război pentru că sîrbii doreau păstrarea Iugoslaviei.

Oribil a fost în Bosnia. Au început sîrbii, pe 10 noiembrie 1991. 98% din ei au răspuns ”da” la întrebarea ”Sunteți de acord ca poporul sîrb să rămînă în Iugoslavia împreună cu Serbia, Muntenegru, republica Kraina, republica Slavonia și cu alte republici care vor să se păstreze Iugoslavia?”

Dintr-un punct de vedere, referendumul din Catalonia seamănă cu cel din Slovenia, cel cu care a început dezmembrarea Iugoslaviei. Slovenii erau cei mai favorizați dintre iugoslavi din punct de vedere economic iar Slovenia era aproape pură etnic – nu știu de ce, iugoslavii din celelalte națiuni nu au dorit să se amestece cu ei. Catalanii sunt cei mai bogați dintre spanioli, dar sunt amestecați cu celelalte popoare din Spania. Între Spania și Franța nu există graniță – deci ei pot colabora cum vor cu frații lor din Franța, de la Perpignan, de exemplu. Probleme cu limba nu au (nici slovenii nu au avut). Nu există nici un fel de oprimare națională (nici la sloveni nu era).

Există egoismul național stupid că impozitele lor merg la Madrid (sau la Belgrad) și sunt folosite pentru a dezvolta alte zone defavorizate (Andaluzia sau Bosnia).

De aceea sunt împotriva acestuia.

          Referendumul kurzilor. Kurzii au fost, într-adevăr o națiune oprimată. Și de turci și de arabi și de persani. Dar kurzii din Irakul actual parcă nu mai sunt. Dimpotrivă. Au acum aceleași libertăți (dacă or fi) ca și celălalt grup fost oprimat, șiiții. Acum mai degrabă sunt oprimați sunniții. Și atunci?

Poziția Partidului Comunist din Iraq este : deși PC Iraq sprijină dreptul popoarelor (inclusive al kurzilor și al locuitorilor din Kurdistan) de a-și hotărî singure soarta. Totuși, țara este încă în război cu terorismul ISIS și guvernul Kurdistanului Irakian nu s-a consultat cu guvernul federal pentru pregătirea referendumului. … Abordarea referendumului trebuia să țină seama de drepturile tuturor popoarelor și sectelor din Kurdistan garantate de Constituție….PC Iraq crede că republica federală este încă cea mai bună soluție pentru toate părțile implicate în criza din Kurdistan.

          Pentru a apăra interesele tuturor națiunilor din Irak, PC Iraq cere moderație, repingerea amenințărilor cu forța și cere dialog fără condiții între guvernul federal și cel din Kurdistan și nu numai, cheamă ONU să se implice și cheamă forțele armate irakiene să colaboreze cu cele kurde (Peshmerga) pentru a termina războiul contra ISIS.

Pe scurt, de acord în principiu, dar nu e momentul acum.

Mai mult, Thierry Meysan, comunist critic scrie în rețeaua Voltaire http://www.voltairenet.org/article198094.html că referendumul este o farsă a lui Barzani, pion al americanilor și Israelului și că nu s-au respectat drepturile minorităților: Barzani, care controlează Kurdistanul Irakian împreună cu Talabani sunt niște reacționari care îi cred pe kurzi sclavii lor și au procedat la o purificare etnică monstruoasă: trei milioane de non kurzi au fost siliți să părăsească teritoriul controlat de ei. Cam la fel cum au procedat albanezii cu sîrbii din Kosovo. Zice el ” Independenta va da clanului Barzanilor si Talabanilor, mijloace suplimentare pentru a-si continua afacerile lor. Ea va oferi de asemenea Israelului, posibilitatea de a pune în mers unele din obiectivele sale militare.”

Mai există și referendumuri stupide care nu au decît o valoare demagogică. În 2009, la alegerile prezidențiale, Băsescu a mai adăugat un punct: să decidă poporul dacă vrea un parlament unicameral cu 300 de membri.       Poporul fusese bombardat cu lozinca celor 322 de hoți care au vrut să îl dea jos, dar el, Făt Frumos, împreună cu poporul a rezistat. Poporul a zis că da.           Bine că nu s-a făcut un referendum pe tema pedepsei cu moartea. Cam așa e și referendumul propus pe tema căsătoriei care nu trebuie să fie între soți, ci între bărbat și femeie. Țara arde și baba face referendumuri.

Apoi mai sunt și referendumuri ticăloase, ca acela făcut de Năstase în 2003 ca să se scrie în Constituție că statul garantează proprietatea , nu numai că o protejează. Acuma se vede cine a beneficiat de garantarea asta: hoții.

Referendumuri bune: care duc la creșterea democrației.

Referendumuri criminale: care pot stîrni un război civil.

Referendumuri inutile: sondaje de opinie.

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 215 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *