”Republică, măreață Vatră/Născută-n foc de bătălii

Slavită fii, pămînt al păcii/Slăvită fii, slăvită fii”

Asta cîntam noi la sfîrșitul orelor pînă prin 1964. Era frumos. Eram mîndri.

Cum au dispărut monarhiile din partea noastră de Europă

Acum 70 de ani România a devenit republică. Regele Mihai a abdicat prin următorul document (https://ro.wikisource.org/wiki/Actul_de_abdicare_a_regelui_Mihai_I)

     Mihai Iiu
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României

 

      La toți de față și viitori, sănătate
În viața Statului român s’au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice și sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat.

Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental — Constituția Țării — ele cerând o grabnică și fundamentală schimbare.

În fața acestei situațiuni, în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient și de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea desvoltării României.

În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român,

A B D I C

pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.

Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.

 

    Mihai 
Dat la București,
astăzi 30 Decembrie 1947.

––––––––––––––––––––––––––

S-au scris multe cărți pe această temă. Rămîne realitatea: din acel moment România a devenit republică.  Că după 1989 fostul rege a încercat să spună că a fost silit nu contează: majoritatea abdicărilor sunt silite. Nici nu a fost singurul. România nici măcar nu a fost o excepție: după al doilea război mondial mai multe monarhii au dispărut. Să o luăm de la vest la est

În Italia ultimul rege Umberto a abdicat la 12 iunie 1946 după ce a apelat la popor să sprijine republica; a emigrat apoi în Portugalia unde a și murit în 1983. Constituția Italiei prevede că forma de guvernămînt republicană nu se poate modifica și a interzis descendenților bărbați ai Casei de Savoia să intre în Italia; de abia în 2002 s-a renunțat la interdicție după un tîrg cu ultimul urmaș, Vittorio Emanuele, care a renunțat la orice pretenții de domnie. Șefia Casei de Savoia e contestată între Vittorio Emanuele (care în visele sale încă se credea Regele Italiei) și prințul Amedeo ”duce de Aosta”; destul de contondent, cei doi s-au încăierat la nunta actualului rege al Spaniei, Felipe în 2004. Regele Vittorio i-a tras doi pumni în figură Ducelui. Alte isprăvi ale Regelui: în 2006 a fost arestat fiind acuzat de corupție și proxenetism. Trebuie să trăiască din ceva și aristocrații.

În Albania exista un rege ubuesc, Ahmed Zogu. Fugit din țară în 1941, cînd Albania a fost ocupată de Italia, detronat în 1946, emigrant prin Anglia, Egipt, Franța, mort în Paris 1961. Un băiat, Leka Zogu care se credea regele Albaniei pînă la moartea lui, survenită în 2011. Interesant că s-a amestecat și în politică după 1990: a venit în țară și i s-a făcut hatîrul unii referendum privind monarhia în 1997. 67% din albanezi au votat pentru republică. Leka Zogu nu a recunoscut referendumul. Cică a fost măsluit. Ba chiar pe 3 Iulie 1997 a organizat o demonstrație în care au fost ucise cinci persoane în încăierarea cu poliția: zurliul voia să se facă neapărat rege. Apoi a fugit din țară. Îi ține isonul și Sali Berișa, președintele de tristă amintire al Albaniei, care ar fi mîncat comuniști pe pîine dacă ar fi putut. Cine vrea să îi vadă în toată splendoarea lor se poate uita aici: http://www.albanianroyalcourt.al

În Iugoslavia monarhia a fost abolită și mai repede. Adunarea Constituantă a declarat Iugoslavia republică pe 29 noiembrie 1945. Regele Petar II (din familia Karadjeordjevici) nu a abdicat fiindcă nu i s-a permis să intre în țară. A murit în 1972. A avut un băiat, Alexandru, pe care îl bîntuie din cînd în cînd gîndul că ar fi regele Serbiei. Întărîtat de un popă, patriarhul Irinej care face propagandă regalistă. E și o casă regală , ca la noi. O puteți vizita aici http://www.royal.rs/

În Bulgaria monarhia a fost abolită în 1946. Ultimul țar a fost Simeon al doilea, născut în 1937, rege pînă la 9 ani; după 1989 bulgarii l-au făcut prim ministru (2001-2005) și tipul a jurat pe constituția republicană. În 2009 partidul lui a ajuns sub pragul electoral – dacă s-a lăcomit să își ia înapoi proprietățile, cine strică? Totuși, deși are 80 de ani încă îl bîntuie ideea că el este regele Bulgariei. Au și bulgarii o casă regală de Saxa – Coburg și o mulțime de posibili pretendenți la tron pe linia lui Kardam, fiul lui Boris, mort în 2015: Boris, prinț de Tîrnovo (n. 1997), Beltran, prinț de Bulgaria (n. 1999) etc. Cine vrea să se distreze îi găsește pe toți aici http://www.royalfamily.org/

Ultima țară care a renunțat la monarhie este Grecia. Fostul rege se numește Constantin; în 1967 a acceptat dictatura coloneilor; s-a certat cu ei în 1973 și coloneii l-au demis. După întoarcerea la democrație s-a făcut un referendum privind monarhia și grecii, sătui de ea, au votat pentru republică. În 1974. Constantin ține și el o casă regală, dar a recunoscut referendumul.

Morala 1: România nu face excepție. Este o republică cu casă regală.

Morala 2. România s-a aliniat vremurilor. Nu numai țările aflate sub ocupație sovietică și-au alungat regii. Cine știe, poate dacă era o monarhie constituțională adevărată – în care regele nu stîrnea agitații anticomuniste și nu făcea grevă regală șinu avea pretenții să pună el prim miniștrii – poate s-ar fi putut ajunge la o coabitare. Dar asta e istorie contrafactuală.

Ce monarhii mai sunt

După Wikipedia monarhiile actuale sunt următoarele (am lăsat de o parte stătulețele sub un milion de locuitori): Arabia Saudită, Bahrain, Belgia, Bhutan, Brunei, Cambodgia, Danemarca, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Japonia, Kuweit, Lesotho. Malaezia, Maroc,  Norvegia, Olanda, Oman, Qatar, Anglia, Spania, Suedia, Swaziland și Tailanda. Le-am îngroșat pe cele absolute. Cambodgia e un caz special: revenire la monarhie constituțională.

Din cele 23, cinci sunt monarhii absolute , trei sunt mixte și 15 sunt constituționale.  Monarhie absolută înseamnă că regele dispune de toate cele trei puteri ale lui Montesquieu: legislativă, executivă și judecătorească. Mixtă înseamnă ca are cel mult două din ele.  Constituțională înseamnă că puterile regelui – care este întotdeauna șeful statului –  sunt fixate în Constituție. Ele pot varia așa cum variază prerogativele președintelui în republici: de la republica parlamentară pănă la cea prezidențială.  Mai sunt și excepții: Anglia de exemplu nu are nici acum o constituție dar puterile regelui se știu fixate din 1701, ”Act of settlement”: regele dă decorații, primește vizite dar nu are drept să pună prim ministrul nici să respingă vreo lege dată de Parlament. Regii, fie ei constituționali nu se supun ușor unor asemenea restricții:  William IV a fost ultimul care a avut tupeul să demită un prim ministru în 1834 iar regina Victoria a fost ultima care a avut tupeul, în 1838 să nu demită un prim ministru respins de parlament. Azi rolul reginei este ceremonial. Totuși, tradiția cere ca orice funcționar public să depună un jurămînt de credință reginei.  În Bhutan s-a trecut de la monarhia absolută la cea constituțională în 2008. Regele are voie să domnească pînă la 65 de ani, apoi iese la pensie și desemnează un urmaș; este șeful armatei, poate grația pedepse ba chiar și să respingă legi date de parlament.

Prima țară care a dat o constituție unei monarhii a fost Polonia: constituția din 3 mai 1791. Așa de mare a fost șocul regilor la auzul unei asemenea blăstămății încît au făcut o pauză în războiul împotriva Franței revoluționare  – care tocmai își executase pe al său Ludovic – pentru a se repezi la Polonia ca să o împartă între ele  (1793 – 1795). Pînă la urmă urmașii lor s-au împăcat cu gîndul.

De regulă un rege stă pe tron pînă moare (excepție fiind Bhutan) sau pînă abdică în favoarea altuia (de regulă forțat; singurele contraexemple recente pe care le știu fiind Spania (Juan Carlos) și Cambodgia (Norodom Sihanouk). Tot de regulă monarhia nu mai revine după proclamarea republicii (singurul exemplu recent este Cambodgia; s-a încercat și în Afganistan cu Zahir Șah dar nu s-a reușit).

Într-o monarhie, regii au supuși, nu cetățeni.

Atîta vreme cît regii nu au decît un rol ceremonial, nu apar probleme. Doar dacă încearcă să se amestece în trebile țării. Au văzut-o recent și ultimii regi detronați: al Greciei și al Nepalului. Nu îl pun la socoteală pe Haile Selassie al Etiopiei, fiindcă el era un împărat absolut: țintă sigură a revoltei.

Chiar în regatele cele mai democratice regii sunt apărați prin codul penal. Există peste tot delictul de ”ofensă adusă regelui” . Se numea înainte crima de lezmaiestate. Lez maiestate nu se mai pedepsește în Norvegia, Anglia și Suedia.

 

(  https://en.wikipedia.org/wiki/L%C3%A8se-majest%C3%A9)

Regele se presupune că are și ceva substanță divină: el încarnează statul și este pus, după cum bine ziceau ai noștri regi, ”prin grație divină”.

În România ofensa adusă regelui se pedepsea cu închisoare pînă la doi ani plus amendă în timpul lui Carol I. De exemplu  în 1888 Gheorghe Panu a fost condamnat la pedeapsa maximă de doi ani de închisoare și la o amendă de 5.000 lei fiindcă în revista lui a fost insultat regele. Multe condamnări au avut loc în Transilvania imediat după război cînd ardelenii îl batjocoreau pe Ferdinand; erau pesemne atașați de Franz Josef. E bine de știut că muncitorii arestați la 13 decembrie 1918 au fost condamnați și pentru ofensă adusă regelui. Sub domnia lui Carol II pedeapsa a fost mărită la cinci ani.

Iată cîteva cazuri de lez majestate mai mult sau mai puțin comice:

Danemarca: În martie 2011 activiști Greenpeace au fost judecați pentru că au expus bannere antimonarhice la un dineu din 2009 cu ocazia unei adunări ONU privind schimbările climatice.

Olanda. Conform codului penal insulta la adresa regelui, reginei sau moștenitorilor se pedepsește cu amendă și închisoare pînă la 5 ani. Între 2000 și 2012 au fost 18 asemenea procese jumătate soldîndu-se cu pedepse. În octombrie 2007 un tip a spus că regina Beatrix e curvă și a fost băgat la zdup iar în 2016 (!) altul l-a suduit pe urmașul ei, Willem-Alexander și a pățit la fel. Atenție ce vorbiți în Olanda!

Spania: în 2007 un magazin satiric iEl Jueves a fost amendat fiindcă a făcut caricaturi cu prințul – pe atunci – Filip și nevastă-sa.

Kuveit, Iordania, Arabia Saudită,  Maroc, Malaezia, Tailanda – acolo e de rău. Sute de procese de lez maiestate.

 

Concluzie. Ce e mai bine să fii, cetățean sau supus?

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 502 ,

Un răspuns la Puternică, liberă, pe soartă stăpînă/Trăiască Republica Populară Română

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *