Sursa: DW.de

Poliția bosniacă în acțiune. Sursa foto: DW.de

Bosnia este un stat artificial creat după dezmebrarea Iugoslaviei, la iniţiativa SUA şi UE. Frontierele sale sunt frontierele fostei republici iugoslave cu acelaşi nume. În primăvara anului 1992 a izbucnit un război sângeros pornit din vina naţionaliştilor musulmani ai lui Izetbegovici precum şi a celor croaţi, stîrniţi de un alt criminal de război – Franjo Tudjman. Care la rîndul lor au fost marionete ale intereselor americane şi NATO.

Mă rog, e o poveste lungă. Războiul a ţinut pînă în 1995, NATO a trecut făţiş de partea musulmanilor şi croaţilor (care la rîndul lor se mai omorau unii pe alţii pe ici, pe colo, la Mostar, de exemplu!). A urmat o pace dictată de NATO, aşa numitul acord de la Dayton. În marea lor înţelepciune, ei au împărţit ţara (ţară?) în două glume ale geopoliticii: Republica Sîrbă şi Federaţia Croato-musulmană, aşa cum se vede în figură (albastru deschis este Republica sîrbă). Populaţia este de vreo 4 milioane iar suprafaţa de vreo 50000 km2. Federaţia croato-musulmană este împărţită în 10 cantoane iar Republica Sîrbă în 63 de comune. O harababură: fiecare canton are guvern propriu. Confederaţia, cu parlamente şi guverne diferite, se află sub control NATO şi are o monedă dispărută azi din Germania: marca. Salariul mediu brut era în 2012 de vreo 600 dolari pe cap de locuitor- cam ca la noi. Şi la ei au venit “investitorii” să fure ce s-ar mai putea fura. De exemplu sistemul bancar – băncile vest europene îl controlează complet. Şomajul este 28% (aşa zic guvernanţii) sau 44% (aşa zic alţii).

Pe data de 4 februarie au început o serie de manifestaţii comparabile cu primăvara arabă. Scînteia a fost la Tuzla marţi 4 February 2014 dar s-a extins imediat pe tor teritoriul Federaţiei Croato-musulmane (dar nu şi în partea sîrbă): Sarajevo, Zenica, Mostar, Jajce, Brčko, Bihać, Doboj, Prijedor,Travnik, Bugojno. Tuzla este capitala celui mai populat canton bosniac – canton care are cam aceeaşi populaţie cu alt rest de Iugoslavie – Muntenegru.

Radicalizarea a fost imediată: s-a cerut demisia guvernului. Sunt sute de răniţi de ambele părţi : şi manifestanţi şi jandarmi. Bosnia nu a mai văzut asemene scene din vremea războiului din 1992 – 1995.

Este important de remarcat (aşa cum au făcut şi alţii, de exemplu Slavoj Zizek (http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/feb/10/anger-bosnia-ethnic-lies-protesters-bosnian-serb-croat) că este prima oară după războaiele de secesiune din anii ’90 cînd cetăţenii nu mai sunt mobilizaţi de şovini pentru a se lupta cu alte etnii, ci luptă împotriva duşmanului comun – capitalismul. Este vorba de cea mai mare izbucnire de revoltă populară după 20 de ani de inerţie politică. “Oamenii din Bosnia au înţeles, în fine, că duşmanul nu este bosniacul de altă etnie ci proprii lor lideri care pretend că îi apără” – scrie Zizek.

Care a fost scînteia? Şi lor li s-a dat şi lor ordin să privatizeze economia, cu acelaşi pretext pentru reduşi mintal, că statul este un prost administrator. De ce acum? De ce nu atunci? Ca şi la noi, investitorii au fost nişte ticăloşi care, după ce au promis că vor face fabricile rentabile (mobilă, detergenţi), le-au închis, au vîndut terenurile şi s-au cărat. Mii de şomeri, dar cui îi pasă? 20% dintre boniaci sunt sub nivelul de sărăcie. Scînteia a fot la Tuzla. Tuzla este al treilea oraş ca mărime din Bosnia şi era odată centrul industrial a republicii. Privatizările au lăsat pe drumuri mii de persoane.

Faptele

Tuzla: Marţi 4 – Miercuri 5 Februarie. La început protestele au fost paşnice. Se protesta împotriva privatizării unor companii – ceva ca la noi la Oltchim. „Vrem să discutăm cu guvernul despre reînceperea producţiei şi de plat salariilor – unii nu au mai văzut un ban de doi ani” – spunea unul dintre liderii protestului.

Au devenit violente după ce li s-au adăugat şomeri de foste mari companii privatizate şi distruse (Dita, Polihem, Guming), dar şi studenţi şi veterani de război (poate că, după 20 de ani le-a venit mintea la cap, cam tîrziu…). Demonstranţii cereau plata salariilor restante, blamau autorităţile pentru privatizarea firmelor de stat care a dus la închidere lor şi – un lucru interesant – micşorarea salariilor funcţionarilor publici. Am aflat că un parlamentar bosniac are cam 3000 euro pe lună – aproape de zece ori salariul median din Bosnia. Guvernul s-a apărat declarînd că este gata de negocieri, dar protestatarii nu au putut să îşi facă o delegaţie unanim acceptată.

Nerăbdători, cel puţin 600 de protetastari au luat cu asalt clădirea guvernului cantonal, acuzîndu-l de complicitate la privatizarea şi închiderea întreprinderilor. Cereau salarii compensatorii şi plata salariilor restante – inclusive a contribuţiilor la pensii şi asigurări sociale. Au blocat traficul, au spart geamuri. Au proclamat “primăvara bosniacă” – aluzie la primăvara arabă. Poliţia a reuşit să depresoare clădirea şi să îi împingă înapoi. Au fost 25 de răniţi, inclusiv 17 poliţişti şi 24 de arestaţi. Ca de obicei, violenţa poliţiei a dus la radicalizarea populţiei: a doua zi deja se strînseseră de zece ori mai mulţi manifestanţi şi bătălia a fost pe măsură: 100 de poliţişti răniţi cu pietre, 11 maşini ale poliţiei distruse, 20 de răniţi civili răniţi şi 30 de arestaţi.

Joi 6 Februarie. Protestele s-au extins în toată federaţia croato-musulmană, la început în semn de solidaritate cu muncitorii din Tuzla. La Sarajevo s-a ajuns repede la ciocniri cu poliţia, soldate cu răniţi – prinre cei ajunşi la spital erau şi patru jandarmi. LA Mostar şi Zenica sute de persoane au blocat căile de acces pre guvernele cantonale. Protestatarii scandau: astăzi luptăm pentru Tuzla, mîine pentru totă ţara. La Tuzla violenţele s-au amplificat şi jandarmii au folosit gaze lacrimogene. S-au închis şcolile, localnicii aruncau cu găleţi cu apă în poliţişti şi îi înjurau. Au mai fost zeci de răniţi şi încă 30 de arestaţi.

Vineri 7 Februarie. Manifestanţii au dat foc clădirii guvernului din cantonul Tuzla. La Sarajevo s-a dat foc chir clădirii prezidenţiale. La Tuzla numărul protestatarilor a depăşit 10000. 130 de răniţi, dintre care 100 de jandarmi. Cam 100 de furioşi tineri au intrat în sediul guvernului, au spart ferestrele şi au aruncat mobila afară. Nu e clar dacă ei au dat foc sau a fost un accident. Pompierii nu au putut preveni focul să se extindă şi la alte etaje. Manifestanţii le-au acordat o oră să stingă focul. Noutate: poliţiştii au trecut de partea manifestanţilor! După masă, o unitate de jandarmi sub comanda căpitanului Dževad Korman şi-au aruncat scuturile şi căştile şi s-au îmbrăţişat cu manifestanţii, stîrnind euforia protestatarilor. Nu u fot singurii: exemplu s-a extins şi la poliţişti care ar fi trebuit să apere clădirea tribunalului.

La Brčko a fost şi mai interesant: protestatarii l-au luat ostatic pe primarul oraşului! Deja protestele au atins 30 de oraşe. Se cerea acum demisia guvernului.

Sîmbătă 8-9 Februarie. Protestele au continuat, dar au devenit paşnice. Protestatarii au venit cu o listă de cerinţe. S-a negociat eliberarea a 33 e arestaţi. Alţii au rămas mai departe în arest şi li se vor intenta procese pentru huliganism. În Sarajevo a avut loc şi o explozie, Bihać este capitala cantonului Una – Sana, din nord-vestul ţării, un oraş mic, populat cu croaţi şi musulmani. Aici protestele au început joi, 6 februarie cerînd demisia primului ministru şi al ministrului de interne. Magazinele s-au închis. O parte a demonstraţinlor s-a îndreptat spre locuinţa primului ministru cu intenţia să îi dea foc. Poliţiştii, în urma unor bătălii violente cu ei, soldate cu răniţi, au confiscat mai multe “cocktailuri Molotov”. Primul ministru a priceput aluzia şi a demisionat pe 10 februarie.

Demonstraţii de solidaritate au avut loc apoi şi în Republic Sîrbă (Banja Luk), Serbia (12 februrie) Croaţia (13 februarie) şi Muntenegru (15 februarie). Pe lîngă solidaritatea cu fraţii lor bosniaci manifestanţii protestau şi ei împotriva şomajului şi sărăciei induse de capitalism. În Zagreb chiar au fost şi arestări.

Efecte

Cel puţin patru prim miniştri au demisionat: din cantoanele Tuzla, Sarajevo, Bihac, Zenica.

Pagubele materiale : 30 milioane euro; incendiul la arhivele statului a distrus documente de o valoare inestimabilă. Mai ales în ce priveşte perioad ocupaţiei austriece 1878 – 1918. Au ars şi documente otomane: manuscrise, firmane.

Reacţii externe

Ce au priceput politicienii din toate acestea:

Primul ministru federal , Nermin Miksic: a acuzat huliganii care vor să creeze haos. Conspirativisme: nu cumva şi-au băgat coada duşmanii sîrbi? Copreşedintele Bakir Izetbegović, e paşnic „Cred că poporul vrea schimbare. Peste trei luni o vor avea, că facem alegeri”

Preşedintele Republicii Sîrbe,Milorad Dodik este mîndru că “locuitorii din Republika Srpska nu au răspuns provocărilor”. Deşi şi la Banja Luka au fost manifestaţii de solidaritate. Paranoisme: nu cumva este un complot pus la cale împotriva Republicii Srpska?

Uniunea Europeană: Comisarii Štefan Füle şi Catherine Ashton vor linişte. Le-au dat politicienilor şi protestatarilor sfaturi înţelepte: fiţi cuminţi, copii!

Austria se laudă că, dacă va fi cazul va spori numărul de trupe din Bosnia. Şi o să ceară şi mai multe trupe UE. Mă rog, la atîta l-a dus capul pe înaltul reprezentant austriac pentru Bosnia, Valentin Inzko.

Croatia –Preşedintele croat Ivo Josipović : „Este neapărat necesar ca problemele sociale să se rezolve numai folosind instituţiile democratice”. Ministrul afacerilor europene Vesna Pusić : „Spre deosebire de alte state aflate într-o situaţie mai grea, Bosnia and Herzegovina are perspective de aderare la UE” – adică fiţi bă, cuminţi, că UE poate vă vrea … Femeia a promis că le va pune pile să intre cît mai repede în UE. Comisia Europeană i-a dat peste mîini: nici nu se pune problema atîta vreme cît nu se schimbă constituţia, care prevede că preşedinţii trebuie să fie etnici bosniaci. Ba chiar un fost conaţional, europarlamentarul sloven Jelko Kacin, a declarat în Parlamentul UE că el e contra aderării Bosniei fiindcă este un stat mafiot. Alt fost conaţional, europarlamentarul Davor Ivo Stier vede acolo lucrarea sîrbilor „Cînd huliganii pun foc la Mostar şi strigă ‘Aici e Bosnia’ eu mă gîndec la cetnicii care, pe vremea agresiunii contra Croaţiei strigau ‘Aici e Serbia’”. Primul ministru croat Zoran Milanović s-a dus să viziteze Mostarul după tulburări, lucru care l-a supărat pe omologul bosniac: ce a căutat acolo, în oc să vină la Sarajevo? Ministrul turc de externe Ahmet Davutoğlu, s-a grăbit să viziteze şi el Bosnia cu sfaturi înţelepte contra brutalităţii poliţiei – tocmai el, reprezentantul unui guvern corupt care a produs mii de răniţi prin înăbuşirea revoltelor in vară (piaţa Taksim).

Germania – un alt artizan al făcăturii numită Bosnia, Christian Schwarz-Schilling (ăsta chiar era coautor al acordului de la Dayton din 14 decembrie 1995) a găsit explicaţie şi soluţie „Trebuie chimbată politica. Politicienii lor se bucură de prea amulte privilegii. Dar asta nu se poate face decît prin presiune externă. E ca în Ucraina.

Serbia – vicepremierul Aleksandar Vučić „Problemele politice nu se rezolvă neapărat punînd foc şi bătînd poliţiştii. Serbia vrea stabilitate”.

Turcia – ministrul de externe Ahmet Davutoğlu în vizită la Sarajevo: „Nu mai putem aştepta. Bosnia are nevoie de jutor internaţional sub forma unui pachet de reforme politice şi economice. A fost bun şiacordul de la Dayton, dar acum este evident că el blochează funcţionarea statului”

SUA – ambasada de la Sarajevo: „Folosirea violenţei distrage atenţia de la problşemele fundamentale ale ţării – de la reforme” Atît i-a dus capul. Reformele lor au nenorocit ţara şi acum vor altele.

Anglia – ministrul de externe William Hague : „Trebuie să ne concentrăm mai mult pe admiterea Bosniei în NATO şi UE, în aşa fel încît stagnarea din politica bosniacă să ia sfîrşit”. A găsit soluţia.

Concluzie

Nu s-a terminat. Primăvara bosniacă de-abia începe.

Ce e în neregulă cu Bosnia? Dayton a pus capăt războiului dar a creat un stat paralitic datorită amestecului neruşinat al NATO. A pus Bosnia într-o cămaşă de forţă.

Politicienii naţionalişti din toate cele trei etnii (nici măcar nu sunt etnii, sunt toţi de acelaşi neam) au creat o harababură jalnică datorită principiului divide et impera. Nu le-a păsat de locuri de muncă şi de sărăcie. Nici de nedreptatea socială – ei se ocupau de „interesul naţional” – un trist nonsens.

Poate că bieţii bosniaci – de toate cele trei religii – au priceput acum unde duce naţionalismul. Musulmanii mai ales au plătit oalele sparte: şefii lor dădeau vina pe sîrbi şi îşi umpleau buzunarele. Poate că aceia care voiau să dea foc casei ştabului din Tuzla ştiau ei ce ştiau.

De data asta nu a mai ţinut figura cu conspiraţia externă. A fost o revoltă spontană a dezmoşteniţilor şi excluşilor. Încă nu au conştientizat că vina este a capitalismului, ei încă mai cred că dacă o să schimbe politicienii „răi” cu alţii „buni” o să fie mai bine.

Vor vedea şi ei că nu există politicieni burghezi buni. Problema este în sistemul ticăloşit al apărării proprietăţii private.

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 1246 ,

2 răspunsuri la Primăvara bosniacă

  • Lucian Sârbu a zis:

    Mai nou am înțeles că a început ceva și în Kazahstan. Capitalismul financiarizat a început să scârțâie din toate încheieturile. În clipa în care 95% din profituri se duc doar la 1% din populație, avem o problemă. Oamenii aceștia care se revoltă în Ucraina, în Bosnia, în Kazahstan, în Brazilia (! – da, pentru că uităm prea ușor revoltele din urmă cu mai puțin de un an) etc. au nevoie de locuri de muncă decente. Țări precum România, Polonia sau Bulgaria sunt scutite de revolte pur și simplu pentru că există debușeul numit emigrare (orice job low-cost în occident e mai bine plătit decât un job decent de acasă, deci oamenii sunt fericiți să fugă). Emigrarea din aceste țări e un fenomen de defulare a problemelor sociale. Dar bosniacii sau ucrainienii nu pot călători liber cum o fac românii. Așa că lor le trebuie muncă la ei acasă. Și nu au. Capitalismul financiarizat este incapabil să le ofere locuri de muncă pentru că se bazează în principal pe legarea valorilor de schimb (în termeni marxiști) de capacitatea de îndatorare sustenabilă a diverselor entități. Începând cu anii 70 i-a îndatorat pe indivizi, apoi a început să îndatoreze comunitățile, mai nou a ajuns să îndatoreze statele. Fiecare dolar în circulație e semnul datoriei cuiva. Dar gata. Și-a atins limitele. Nu mai ai ce datorie sustenabilă să mai creezi. Ergo, dacă și-a atins limitele, capitalismul financiarizat trebuie să dispară cât mai curând și să fie înlocuit cu un sistem mult mai uman, capabil să le redea oamenilor demnitatea muncii. Sub poleiala strălucitoare e praf și mucegai.

  • costea a zis:

    Paranteză: „naţionaliştii musulmani” sună cam ca dracu’, precum ar zice un clasic încă în viaţă. Pentru că s-a amintit Austria, acum 100 de ani, pe vremea când Imperiul chezaro-crăiesc „avea în grijă” zona, compoziţia etnică şi religioasă era cu totul alta, musulmanii crescând în timp prin „virusarea” etniei sârbe, majoritare. Paranteză-n paranteză: a fost de-a dreptul hipnotică în masă formularea uzitată în timpul războiului bosniac, şi rămasă, privind părţile implicate: sârbi, croaţi şi…musulmani, cu decuparea ulterioară între două etnii şi un grup religios…Nimeni nu a fost deranjat de artificialitatea formulării care, mai grav, a dat drept de cetate unui grup religios alături de grupurile etnice (etnia este cea care determină identitatea naţiunii, poporului, ţării). Închizând paranteza să amintim că Alija Izetbegovici a fost unul dintre primii teoreticieni ai fundamentalismului islamic, cunoscând, binemeritat, pentru aceasta viaţa în închisoare, pe vremea lui Tito. Pe fond, este evident că acest leopard bosniac a fost creat cu gândul la viitor – din care face parte şi prezentul de…azi – pentru a constitui o „burtă moale” a Balcanilor, putând fi activată uşor şi pe varii direcţii, în funcţie de interesele momentului. Cu americanii controlând total Kosovo (minereuri rare, armament, droguri, spălare de bani etc. – întreprinzători, de!) cu problema Sandjeak-ului „nerezolvată”, cu musulmanii kosovari, bosniaci sau muntenegreni lesne de urnit spre o Albania Mare sau un stat islamic în coasta Europei, cu visul remanent al turcului („va veni iarăşi vremea când îmi voi adăpa calul în Dunăre” – „foaie de parcurs” transmisă pe cale orală prin timp, auzită de mine în anii ’88 şi ’89 în Bulgaria în timpul crizei etnicilor turci expatriaţi de Jivkov, când tensiunea se simţea acut) fitilul „butoiului cu pulbere al Europei” ar fi uşor de aprins. Să admitem însă că actualele tulburări au motivare strict socială şi, să sperăm, că nu vor fi deturnate. Dar, ridicând privirea mai sus de Bosnia va trebui să observăm că bolnavul planetei, SUA, se află în faza preagonizantă când caută cu disperare orice gură de aer care să-i prelungească fiinţarea în continuare dar şi cu care să-şi pună în dificultate adversarii emergenţi – UE, Rusia, China, BRICS. Ucraina, Kazahstanul sunt parte a acestui demers al supravieţuirii iar noi, românii, suntem mândri părtaşi la aceste „mişcări”, prin prezenţa în spatele lor a diafanei instituţii Marshall Found (un alt neg al CIA), cu baza în Primăverii, prin grija guvernului Năstase şi care are drept „obiect de actvitate” „democratizarea” („revoluţiile portocalii” sau de alte nuanţe sau…calibre) ţărilor din jurul Mării Negre. Va fi interesant când, într-o zi, se va trage linia…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook