Nu numai Venezuela are probleme, ci şi Brazilia. După alegerea reprezentantei Partidului Muncitorilor  Dilma Rusev în funcţia de preşedinte al Braziliei a izbucnit un scandal uriaş de corupţie care a scos în stradă sute  de mii de demonstranţi. Scandalul este legat de furturi de zeci de milioane de dolari făcute de şefii companiei naţionale de petrol din ţară, Petrobras. Chiar în Duminica Paştelui (12 aprilie) zeci de mii de brazilieni au cerut demiterea Dilmei Rusev  – vezi de exemplu ce scrie New York Times (http://www.nytimes.com/2015/04/13/world/americas/brazilian-protests-return-as-scandals-intensify.html?_r=0). Doleanţa lor este, fireşte, susţinută de opoziţia de dreapta. Pînă azi 20 aprilie, nu au reuşit (vezi aici http://www.pt.org.br/nova-tese-para-impeachment-e-rejeitada-por-eduardo-cunha/)

                Brazilia este a doua mare ţară din America din punctul de vedere al populaţiei (203 milioane locuitori!), a treia din punctul de vedere al suptafeţei (după Canada şi SUA) şi a şaptea din punctul de vedere al PIB-ului. Cel mai mare oraş Sao Paulo are o populaţie de 20 mil locuitori – mai mult ca România. Este o ţară foarte inegalitară – un coeficient Gini de 51% (în scădere de la 60% în 2000!) arată că diferenţele dintre bogaţi şi săraci sunt scandaloase.

                    Din 2002 Brazilia a avut un guvern de centru-stînga, format de coaliţii conduse de PT – Partidul Muncitoresc. Primul  preşedinte al PT a fost ales liderul sindical  Lula (2002, 2006) urmat de Dilma Rusev (2010, 2014). Partidul Comunist din Brazilia (PCdB) a sprijinit  politic aceste guverne.

Ca să putem înţelege cît de cît despre ce este vorba, prezentăm poziţia Comitetului politic national al PCdB faţă de situaţia complicată din ţară, adoptată în fenruarie 2015, înaintea marilor manifestaţii. Saitul comuniştilor brazilieni este http://www.pcdob.org.br/

O nouă iniţiativă pentru succesul guvernului Dilma

                Al doilea mandat al Dilmei intră în a treia lună în care se comportă defensiv. Dreapta neoliberală, refuzînd să accepte rezultatul alegerilor se opune democraţiei de o manieră pucistă şi se ridică împotriva statului de drept. Pe frontul economic opoziţia de dreapta exploatează stagnarea economiei braziliene şi marea corupţie descoperită la Petrobras. Asociind problemele politice cu cele economice, dreapta încearcă să împingă ţara într-o criză politică serioasă.

Situaţia este periculoasă. Guvernul Dilma trebuie ca, împreună cu forţele care îl susţin, să înceapă ofensiva împotriva puciştilor, să apere legitimitatea sa, să treacă la reforme democratice şi să reînceapă creşterea economică şi progresul social. Pentru aceasta este nevoie de mobilizare populară şi reorganizarea coaliţiei de la putere pe baze democratice în aşa fel încît să devină un larg front patriotic condus de forţele de stînga.

Publicul trebuie să înţeleagă că dreapta vrea să stopeze cu orice preţ ciclul progresist în care a intrat ţara de 13 ani.  Dreapta neoliberală susţinută de mass media privată incită la o lovitură de stat. Fără nici o bază legală ei cer demisia Dilmei, incită la demonstraţii de stradă şi insultă instituţiile democratice. Situaţia de violenţă politică la care s-a ajuns are o explicaţie. Este inadmisibil pentru reacţionari ca un ciclu progresist (care va dura în mod normal minimum 16 ani) să mai fie prelungit cu încă patru ani.  Graba lor de a încheia mai repede ciclul de 16 ani de democraţie lărgită, suveranitate naţională şi integrare latinoamericană are o explicaţie de clasă. Suntem convinşi că asaltul contra guvernului Dilma nu se va opri ci se va înteţi în viitor. Reacţionarii văd bine că un succes economic şi social al lui va amîna visele lor de revanşă din 2018 cu încă patru ani.

Este vizibil cum s-a creat o conspiraţie contra guvernului progresist imediat după alegeri. Condusă de opoziţia neoliberală şi cu participarea unor persoane din sistemul judecătoresc, poliţia federală şi procuratură, ea este deja periculoasă. S-a creat o putere paralelă cu scopul de a criminaliza PT şi alte partide din coaliţia de guvernare. Aşa se explică decizia de a se opri investigaţiile privind corupţia de la Petrobras la nereguli constatate doar în ultimii 15 ani. Or, corupţia a început cu mult înainte, aşa cum arată unul din acuzaţi.

Lupta contra corupţiei trebuie să continue şi să fie condamnaţi atît cei care au luat mită, dar şi mituitorii. Ceea ce nu este corect este ca lupta contra corupţiei să fie folosită împotriva statului de drept. Or, noi asistăm acum la un asalt antidemocratic în care este vizat în primul rînd fostul preşedinte Lula, a cărui candidatură la preşedenţie în 2018 este un coşmar pentru opoziţia de dreapta. Forţele democratice trebuie să iasă din paralizia de acum şi să se mobilizeze pentru apărarea mandatului Dilmei. Să spună un NU hotărît loviturii de stat şi să facă presiuni pentru reforme democratice.

Reformele neapărat necesare sunt: politice, economice, în mass media şi în taxare.

1. Reforma politică.  Ea s-a impus de la sine. Printr-o manevră a forţelor conservtoare s-a depus în parlament o propunere de amendament constituţional ( Proposta de Emenda Constitucional 352/2013) care restrînge pluralismul introducînd pragul electoral (pînă acum Brazilia nu are prag electora! N.m.) şi interzicerea coaliţiilor proporţionale. Mai mult, ea susţine campaniile de  finanţare privată a partidelor – care sunt la rădăcina răului şi a scandalurilor de corupţie.  Astfel, dreaptai demască  ipocrzia cruciadei sale  moraliste. Trebuie să milităm contra acestor idei. Mai ales că STF – curtea supremă federală nu a luat încă o decizie privind constituţionalitatea amendamentului privind sprijinul financiar al partidelor de către corporaţii . Pentru tabăra progresistă, care cuprinde o mare varietate de partide şi alte asociaţii, finanţarea campaniilor electorale de către corporaţii ar fi o lovitură grea. De aceea PCdB se alătură Coaliţiei pentru Reforme Democratice şi Alegeri Curate în campania de semnături contra finanţării politicului de corporaţii.

2. În domeniul economic opoziţia neoliberală pariază pe scenariul „cu cît mai rău, cu atît mai bine” fără să îi pese de economia naţională şi de locurile de  muncă. Comportamenul ei antinaţional se vede foarte clar în campania de slăbire a Petrobras, folosind indignarea legitimă provocată de revelaţia fraudelor uriaşe care s-au petrecut acolo. Se uită că dezvăluirea fraudelor s-a făcut la iniţiativa administraţiei Dilma. Nu se investighează anii 90, cînd au început  fraudele la iniţiativa guvernului neoliberal (PSDB). Guvernul PSDB, interesat în a concesiona rezervele de ţiţei companiilor multinaţionale a trimis în Senat o propunere legislativă cu scopul de a pune capăt sistemului actual de  producţie în Petrobras cu scopul transparent de a slăbi compania suficient pentru a fi privatizată în folosul vreunei companii transnţionale.

Aceeaşi tactică a pămîntului pîrjolit este adoptată şi în industria grea, institutele naţionale de cercetare şi infrastructură. Stînga şi sindicatele doresc păstrarea companiilor de stat, pedepsirea vinovaţilor şi recuperarea pagubelor; dreapta vrea să le închidă şi să arunce în şomaj angajaţii. Este neapărat necesar să extindem campania de salvare a Petrobras iniţiată de munitori, sindicate şi intelectualitatea progresistă şi să întărim compania, nu să o închidem.  Corupţii să fie pedepsiţi exemplar dar corupţia de acolo să nu fie un pretext de a închide sau a privatiza Petrobras sau de a ceda pachetele majoritare de acţiuni ale companiilor de stat unor monopoluri străine.

PCdB a arătat că prima sarcină a guvernului este de a relansa creşterea economică generată de de marea criză mondială a capitalismului şi de a reduce mrile inegalităţi regionale şi sociale. Preşedinta Dilma a ajuns la concluzia că statul, guvernul, companiile şi băncile sale au ajuns la limită după anii în care au suferit impactul crizei  mondiale şi au încercat să protejeze economia naţională şi, mai ales, locurile de  muncă. De aceea este necesară o ajustare fiscală pentru a atrage investiţii private, pentru a proteja investiţiile străine directe care, împreună cu investiţiile publice, vor revigora economia. Totuşi, pachetul de măsuri propus de guvern a dus la tulburări în coaliţia de guvernare,în special la aripa de stînga. Măsura cea mai controversată este care limitează drepturile angajaţilor. Rezultatul a fost că miezul dezbaterii, în loc să se concentreze pe relansarea economică s-a concentrat pe ajustarea fiscală.

3. PCdB înţelege, la fel ca alte grupări de stînga şi progresiste că în situaţia gravă în care ne aflăm guvernul trebuie să fie sprijinit. Sprijinim iniţiativele sale pentru relansarea economică. Totuşi, în legătură cu drepturile salariaţilor, mai precis cu asigurarea de şomaj, PCdB va acţiona îninteresul salariaţilor. Adică dorim să se păstreze actualul Cod al Muncii în ceea ce priveşte acele drepturi. Pe de altă parte PCdB cere măsuri de creştere a bugetului statului prin impozit mai progresiv, prin taxarea marilor averi, a deţinătorilor de acţiuni şi a rentelor.

Succesul rezistenţei împotriva dreptei revanşarde depinde de rolul jucat de preşedinta Dilma în comunicarea directă cu poporul şi în dialogul ei permanent cu forţele politice şi sociale din ţară. De mare ajutor trebuie să fie posturile de radio şi televiziune care ar trebui să semnaleze paşii pe care îi face guvernul în îndeplinirea promisiunilor electorale care l-au adus la putere.

O altă sarcină urgentă a preşedintei Dilma este  restructurarea coaliţiei de guvernare – mai precis, este nevoie ca să fie folosite mai mult partidele de centru şi să garanteze stîngii ca un întreg, nu numai PT-ului un rol proeminent în luptele din Parlament. În faţa agresivităţii şi întăririi forţelor reacţionare de dreapta este nevoie neapărată de consolidarea frontului democratic şi patriotic.

Rolul jucat de Luiz Inácio Lula da Silva, cel mai mare lider al poporului brazilian este etrem de important. Este nevoie de sprijinul său hotărît pentru Dilma pentru că Lula întruchipează speranţa unei Brazilii independente , democratice şi dezvoltate, o Brazilie paşnică,o Brazilie a dreptăţii sociale şi a bunei înţelegeri cu vecinii săi şi cu toate popoarele lumii.

Este indispensabil să se întărească rolul conducător al stîngii în frontul patriotic. Bazaţi pe conses şi pe lozinci mobilizatoare social noi ar trebui să  organizăm un front progresist de stînga care să adune împreună partide, organizaţii, asociaţii, lideri locali, oameni de ştiinţă şi alţi formatori de opinie, toate forţele capabile să genereze acţiuni comune şi o mobilizare populară în apărarea a ceea ce poporul brazilian a cîştigat deja. Fără un asemenea front larg nu vom putea învinge conspiraţiile dreptei revanşarde şi nici nu vom putea avansa spre reforme democratice structurale.

                 Comitetul politic national al PCdB, São Paulo, 27 Februarie 2015.

 

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 1083 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *