Untitled-3-1Un eveniment inevitabil dar deocamdată doar presupus, dispariţia fizică a ex-regelui Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen, ţintuit la pat undeva în Elveţia, a stârnit o adevărată isterie monarhistă la Bucureşti, mai ales, dar nu numai, presa scrisă, în frunte cu „România liberă”, posturi de televiziune, avide după rating, oameni politici fără nici un Dumnezeu sau trimişi speciali ai mass media să supravegheze cine intră şi cine iese din locuinţa „marelui pacient” de la Obon, ne-au intoxicat pe noi, oamenii de rând, cu tot soiul de presupuneri căci despre fapte concrete n-aveau ce relata şi mai ales ce comenta. Şi dacă, totuşi, a apărut şi un… eveniment, provocat sau nu, acesta a fost vizita prinţului Nicolae, fiul uneia dintre cele 5 (cinci) moştenitoare ale fostei Case regale de România. Nepotul ex-regelui Mihai, recunoscut, chiar răsfăţat pe la Versoix, plimbat şi prin România după 1992 ca o viitoare sursă de înţelepciune pentru poporul român deşi nu ştie a se exprima cât de cât fluent în limba celor pe care i-ar conduce, dar, între timp, renegat pentru diverse motive reţinute cu precădere din zona alcovului, şi-a încercat norocul, poate să-şi exprime dorinţa reală de a-şi cere iertare marelui bunic şi s-a dus să-i facă o vizită, poate, chiar, să-i spună un sincer ADIO. A fost refuzat de către bunic sau, poate, mai degrabă, de către nişte stafii regale, nişte duhuri veninoase pentru că, altfel, se ştie foarte bine cât de blând, cât de uman, cât de înţelegător, cât de măreţ ca statură a fizionomiei sale, a fost şi este Majestatea Sa. A fost, în opinia noastră, un eveniment mărunt ca dimensiuni, poate chiar fără nici o relevanţă, dar s-a transformat într-un scandal de proporţii, prin hiperbolizare jurnalistică, într-o „nucleară” mediatică, aşa cum s-ar exprima cel mai mare prezentator TV nu doar din România, ci, pe bază de diplome internaţionale, de departe, chiar de pe Mapamond. O adevărată hărmălaie televizionistică ne-a pătruns cu sila în locuinţe, ne-a distras atenţia de la teme pur dâmboviţene dar cu impact realmente major în raport cu viaţa noastră de zi cu zi cum ar fi: marea revoluţie fiscală declanşată de coaliţia aflată la guvernare, legile justiţiei pe care nu şi le doreşte CSM şi, prin această instituţie, slujitorii înşişi ai celei de a treia puteri în stat, scăpându-se din vedere că atributul politicii şi în domeniul juridic precum în toate celelalte paliere ale vieţii sociale este al Parlamentului, iar mult prea distinşii slujitori ai dreptului trebuie doar să aplice actele normative în vigoare adoptate de legiuitor.

         Cât priveşte exprimările marii majorităţi a celor ce s-au trezit că au ajuns într-o mare suferinţă ca urmare a „evenimentului românesc” în desfăşurare pe plaiuri elveţiene, ce să mai vorbim: incultura, sărăcia spirituală, partizanatul monarhist orb sau fără limite i-au făcut de tot râsu-plânsu pe cei mai mulţi dintre intervenienţi ajungând a se discredita prin aserţiuni fără nici o noimă precum sloganul: monarhia ar fi cea care… salvează România. Poate că, mai degrabă, o îngropau şi mai repede şi mai adânc aşa cum a făcut-o cu mult talent Carol al II-lea, nepotul atât de răsfăţat al lui Carol I.

11.11.2017

P.S. Duminică seara, un post de televiziune ce se prezintă cel mai audiat la „evenimente importante” a prezentat o ştire… cutrenurătoare la care ar fi trebuit să se uite toată ţara: descoperirea dosarului de urmărire a ex-regelui Mihai I de către securitate. Cei trei simbriaşi ai CNSAS n-au spus mai nimic. Ba, mai mult, atât amintiţii specialişti de excepţie ai CNSAS, cât şi comentatoriii strânşi în jurul „marelui prezentator” TV, n-au putut face diferenţa între „spion” şi un funcţionar MAE care are, şi în prezent ca şi în urmă 65-75 de ani, datoria de a informa guvernul pe care-l reprezintă, într-o ţară sau alta, referitor la ce se întâmplă cu imaginea externă a ţării. Ori, ex-regele Mihai, devenise un adversar al regimului la clădirea căruia luase parte, e drept în condiţiile regimului de ocupaţie militară sovietică. Şi o întrebare realmente nevinovată: de ce se uită că Mihai I a fost gratulat de către fosta Uniune Sovietică acordându-i-se ordinul Victoria asupra fascismului?

 

                                                                                               

 

Articol scris de conf. univ. dr. Marin Badea

Vizualizari: 729 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]