Motto:
Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Și neamul nemernicia !
Doina, Mihail Eminescu.

Se întâmplă că fiind, eu, într-o pauză, de activitate profesională, mai prelungită, am ales să-mi toc timpul liber urmărind minciunile colportate de diverse televiziuni. Atenția mi-a fost atrasă însă de un convoi uman, care aducea cu un fluviu și care, împotriva firii, urca, pe lângă Grădina botanică, înspre intrarea secundară, cea de asediu i-aș spune eu, de la Palatul Cotroceni. Oamenii, actorii, din convoi formau, ca să-l citez pe Goga, o „înșiruire tristă” care „gârbovită-ncet înaintează” „cerșitorind cu ochii stinși o rază” de înțelegere de la cel care până mai ieri le fusese coleg de suferință și gustase, dimpreună cu ei, din pâinea amară oferită lor de capitalismul inuman în schimbul trudei, depusă de gârbovi, pe câmpia educației.
GHINION !
Ghinionul lor, al gârbovilor, căci locatarul de la Cotroceni, coleguțul adică, o ștersese, întocmai ca un șobolan încolțit, din locația de fildeș în care prostia unora și hoția altora l-au adus, spre nedumerirea tuturor oamenilor normali de pe aceste meleaguri. Să nu fi avut Gustav pâinea și sarea necesare pentru a-i primi cum se cuvine pe foștii săi colegi !? Îi putea întâlni, măcar, cu rânjetul său, pe care-l afișează și când trebuie și, mai ales, când nu trebuie.
Când exasperații și exasperanții dascăli s-au hotărât să viziteze capitala, culmea!, de ziua copilului, ei au sperat că notabilitățile românești vor avea bunul simț, cel șlefuit de cei șapte ani de acasă, să nu-și planifice alte destrăbălări, pe unde a înțărcat dracul iapa, cu indivizi de aceeași teapă cu ei.
GHINION !
Ardelenii, și cel de la Cotroceni și cel de la Palatul Victoria, și-au luat picioarele la spinare și duși au fost. Sasul a considerat că taclalele cu americanii, despre „flancul estic”, sunt mult mai importante decât „flancul profesoral” care s-a gârbovit de tot și riscă să se prăbușească sub povara mizeriei și a lipsurilor. Individul ăsta, Gustav adică, nu poate pricepe, cu căpățâna lui de „profesor de fizică”, faptul că ar fi mai bine să folosească banii, cu care îi subvenționează pe americani, la achiziționarea de „pâine” PENTRU PROFESORI și de „bănci” pentru ELEVI. Individul este ridicol pentru că nu își dă seama că, în preajma puternicilor lumii, el este și în postura măgarului din celebra poveste „Muzicanții din Bremen”.
GHINION !
De data aceasta, pentru el. Pentru că în postura de măgar sau, mă rog, de capră pe care să se urce atletul de la Wshington pentru a-i arăta posteriorul său gol karatistului de la Kremlin ne dovedește totala sa lipsă de semnificație, cu toate ascendențele sale săsești, în meciul dintre cei doi. El își poate bate joc de propria-i persoană cum dorește dar nu înțeleg de ce nu pricepe că prostia lui mânjește tangențial și poporul român.
GHINION !
De data aceasta pentru poporul român. Căci atunci când l-a așezat pe neamț în poziția socială pentru care nu este pregătit și nici demn trebuia să ia aminte. Dar, oare, poporul român l-a pus pe sas acolo? Mă tem că nu. Pe măsură ce trece timpul se adună tot mai multe argumente care mă asigură că nu. Omul acesta, Gustav cel de Fier, se dovedește a fi dintr-un fier ruginit care crapă în orice împrejurare. Gustav nu știe decât s-o pozeze și s-o plimbe cu bicicleta pe Carmen, s-o care, pe banii românilor, prin călătorii turistice care mai de care mai exotice și să-i ofere posibilitatea să facă tot felul de cumpărături de gust îndoielnic. Dar asta este foarte puțin pentru un Președinte de țară. După ce s-a așezat în fotoliul de la Cotroceni competențele sale, alea care or fi fost, s-au diminuat în loc să se accentueze. Iată, bunăoară, el nu mai știe să stea de vorbă cu confrații săi. Dînd dovadă de o lașitate fără seamăn, neamțul a fugit, întocmai ca bunicii săi la Mărășești, din București când a auzit că vin dascălii în „excursie”. Luând aminte la ospitalitatea lui, coleguții i-au amintit „c-a sosit și ziua lui” dorind să-i spună prin aceasta că „i-a sunat ceasul”.
GHINION !
Pentru Gustav, pentru că dacă o să-l ia la scărmănat poporul român, așa „bleg” cum pare el, nu-l mai salvează nici scutul antirachetă de la Deveselu.

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 20138 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook