Cărările bătătorite se transformă într-un final în şanţuri şi tranşee. Nu deveni carne de tun în tranşeele altora!

(Vlad Tache)

 Trei concepte care se încăpăţînează să rămînă în actualitate chiar şi acum, cînd ne apropiem de a doua decadă a secolului XXI. Cum arată acestea în epoca contemporană?

Pentru a putea răspunde la această întrebare trebuie să le cunoaştem esenţa, definiţia dată fiecăruia dintre ele de către teoriile socio-politice. Definiţiile sunt multiple, cuvintele sunt polisemice. Voi rezuma în cît mai puţine cuvinte ceea ce au ajuns să reprezinte acest trei concepte pentru mine – om născut în anii ’80, socialist deşi fac parte din generaţiile „ceauşeilor” şi bugetar deşi profesia mea este una cu iz liberalist.

  • Naţionalism înseamnă să te încăpăţînezi (în ciuda oportunităţilor) să rămîi aici pentru a încerca să schimbi ceva.
  • Patriotism înseamnă să îţi pese de semenii tăi şi de resursele ţării tale şi să încerci să îi / le ajuţi şi să îi / le protejezi atît cît poţi;
  • Internaţionalism înseamnă să (te) lupţi pentru drepturi egale şi pentru respectarea tuturor formelor de viaţă (cuvîntătoate sau necuvîntătoare), precum şi să manifeşti toleranţă şi deschidere faţă de cei care îţi trec pragul ţării. Aceştia pot contribui enorm la îmbogăţirea patrimoniului cultural cu care oricum ne batem cu toţii în piept pentru că, nu-i aşa, sîntem naţionalişti…

În ceea ce mă priveşte, după o existenţă comparabilă în ani cu cea pe care creştinii i-o atribuie personajului central al cărţii lor de căpătîi, pot afirma că împărtăşesc toate cele trei concepte. Aceasta pentru că ele nu sînt nicidecum antagonice şi deoarece am ajuns la concluzia că orice lucru, gest, faptă, idee sau concept are două feţe (nu neapărat una bună şi alta rea, ci pur şi simplu diferite). Aşadar subsemnatul este şi naţionalist şi patriot şi internaţionalist, în funcţie de situaţia în care se alfă.

Sînt naţionalist atunci cînd mă aflu în situaţia de a-mi reprezenta ţara la diverse evenimente internaţionale sau cu participare internaţională şi sînt mîndru să expun ceea ce România aduce la patrimoniul comun european sau internaţional. Niciodată nu ar trebui să ne fie ruşine cu cartea de vizită în albastru, galben şi roşu. Cu toate acestea, dacă se intîmplă să fim puşi în situaţia de a vorbi despre conaţionali care comit fapte reprobabile în alte ţări sînt convins că ar trebui să fim primii care să afirme că aceştia trebuie aduşi în faţa organelor judiciare care să le stabilească viitorul. Orice altă atitudine denotă naţionalism ipocrit şi face mult rău cărţii de vizită despre care vorbeam mai sus.

Sînt patriot atunci cînd vine vorba despre resursele naturale alt României. Cred cu tărie că singura autoritate în măsură să decidă şi să execute exploatarea lor este statul român şi nimeni altcineva. În acest domeniu se impune naţionalizarea de urgenţă, după modelul statelor nordice. De asemenea, se impune o descurajare a jucătorilor externi şi pe piaţa produselor financiare. CEC-ul şi băncile private româneşti ar trebui răscumpărate şi rebranduite în aşa fel încît să poată deveni mai atractive decît băncile străine – dacă tot e să plătim o dobîndă, măcar să ştim că banii rămîn aici.

Şi sînt internaţionalist atunci cînd vine vorba de respectarea drepturilor fundamentale şi a egalităţii tuturor fiinţelor vii. Nu există „drept divin”, la fel cum nu ar trebui să existe marginalizarea pe criterii de rasă, gen, orientare sexuală sau religioasă. Este inadmisibil ca să ne proclamăm emanciparea socio-culturală în timp ce semnăm pentru referendumuri care au ca scop limitarea unui drept fundamental bazată pe criterii de orientare sexuală. Este inadmisibil ca, în secolul XXI, religia creştin-ortodoxă să mai fie obligatorie în şcoli şi, în acelaşi timp, să fie şi singura opţiune posibilă, la fel cum este inadmisibil ca în anul 2017, bugetul pentru conservarea patrimoniului forestier să fie cel mai mic de după 1989 – idem şi pentru conservarea faunei şi florei marine.

Mai mult decît atît, este consternant să vezi că, în condiţiile în care România este ţara europeană cu cei mai puţini refugiaţi prezenţi şi viitori, unii conaţionali se organizează pentru acţiuni de stradă împotriva acestora, fără măcar să se întrebe ce caută ei aici.

În concluzie, atunci cînd sîntem puşi în faţa conservatorismului sociopat şi nefondat pe (aproape) nici un argument raţional, cred că ar trebui să fim cu toţii internaţionalişti.

 

Vlad Tache

 

PS: cuvintele de la începutul textului sînt o metaforă generalistă, care nu se referă numai la activităţile militare J

 Au urmat apoi intervenţiile participanţilor la dezbateri (cîte 5 minute fiecare)

  1. Florin Olteanu. A comparat naţionalismul a doi lideri romani din epoci diferite dar apropiati ca gîndire si conceptie politica: Carol al II lea şi Nicolae Ceausescu. Fiecare dintre cei doi au avut propria abordare a acestor concepte de naţionalism, internaţionalism şi patriotism iar regimurile lor au eşuat. A trecut in revista realizarile si eşecurile celor doua regimuri şi greselile personale ale celor doi conducători.
  2. Aurelian Giugăl. Asistăm la ceva nou: China preia noua globalizare iar Vestul pare să dea înapoi, să revină la naţionalism. Cum se va raporta stînga? Va susţine China sau Vestul? Dacă va milita pentru o lume a globalizării, va fi părtaşă la menţinerea aranjamentelor care ţin în viaţă un sistem din ce în ce mai inegal. Dacă se va situa de partea noilor populişti (Trump, Farage, Marine Le Pen) vor pune umărul la ascensiunea naţionalismelor sectare. Dilemă. Cine vrea să înţeleagă politica de azi va trebui să întoarcă capul tot mai mult spre China.
  1. Gheorghiţă Zbăganu. Sensul noţiunilor evoluează în timp. Fiecare înţelege altceva prin naţionalism, patriotism şi internaţionalism. Şi se raportează diferit la ele. Naţionalismul poate fi şi de dreapta (Franco)  şi de stînga (Chavez, Fidel Castro, Salvador Allende). Naţionalismul înseamnă şi apărarea valorilor naţionale. Există naţionalism civic (român = cel ce are paşaport românesc, jus soli) etnic (român este cel născut din părinţi români, jus sanguinis), naţionalism local ( tot Bănatu-i fruncea) , naţionalism economic (protejăm capitalul românesc), naţionalism cultural (preferăm literatura, arta, cinematografia românească) şi, evident, sportiv. Poate face – şi a făcut – mult rău (cele două războaie mondiale, dezmembrarea URSS, a Iugoslaviei şi a Cehoslovaciei) dar şi mult bine (decolonizarea, construcţia statelor moderne). Naţionalismul este un sentiment de aderenţă la ceva. Patriotismul are o componentă obiectivă: se poate măsura prin efectele pe care o acţiune duce la promovarea ţării indiferent dacă cel ce acţionează şi-o iubeşte sau nu: Nadia Comăneci, Mircea Eliade, George Enescu, Brâncuşi nu şi-au iubit ţara (altfel nu emigrau) dar sunt patrioţi în mod obiectiv. Internaţionalismul este la fel de proteic: poarte fi al multi- şi transnaţionalelor (asasini economici ai statelor mici) sau al proletariatului (Proletari din toate ţările, uniţi-vă). E declară şi naţionalist şi internaţionalist. Nu ştie dacă e patriot.
  1. Costi Ozon. Să nu ne jucăm cu cuvintele: naţionalismul este un concept burghez. El se declară internaţionalist. Atîta vreme cît agresiunea capitalului se face la scară internaţională, şi replica din partea stîngii trebuie să fie la aceeaşi scară. Proletarii nu au patrie, de aceea trebuie defiinţată orînduirea în care există burghezi şi proletari. Patriotismul este tot un naţionalism, dar fără pistol. Nici URSS nu a fost patria muncitorilor. Şi totuşi, muncitorii au interese comune, indiferent de sînge şi limbă – aceste misticisme.
  1. Răzvan Gabriel. Internaţionalismul rezultă din dreptul divin. Suntem membrii aceleiaşi specii. Respinge internaţionalismul corporaţiilor, bazat pe furt şi acumulare de bogăţie în metropolă şi de mizerie la periferie. Preferă un patriotism respectuos, să se poată lucra în echipe internaţionale cu respectul avantajului reciproc. Respinge naţionalismul care deja a produs două războaie mondiale şi ameninţă cu al treilea.
  1. Ilie Neacşu. Lucrurile nu sunt complicate. Naţionalism vine de la naţiune iar patriotism de la patrie. Termenii sunt interşamjabili. Naţionaliştii se înţeleg şi se respectă unii pe alţii. Sigur că Antonescu şi Ceauşescu s-ar fi respectat reciproc dacă s-ar fi cunoscut. E bine să dezbatem acete noţiuni, chiar dacă nu gîndim toţi la fel. Există naţionalism şi la dreapta, şi la stînga. EL trebuie educat însă din copilărie.
  1. Andrei Safonov. Atît colectivizarea cît şi privatizarea au însemnat deposedare. Revoluţia are nevoie şi de naţionalism şi de internaţionalism. Conflictul Stalin – Troţki a fost exact pe tema naţionalismului. Stalin a venit cu formula: naţional în formă, socialist în conţinut. El personal a scris un articol pentru Izvestia în care susţinea teza: cu cît mai mult naţionalism, cu atît mai mult socialism.
  1. Paul Marinescu. Dimpotrivă, naţionalismul este identificarea cu un anumit areal iar patriotismul este de natură afectivă. Naţionalismul trebuie să susţină interesul naţional, adică în primul rînd interesul financiar. Este nevoie de echilibru: trebuie şi naţionalism şi internaţionalism. La Roşia Montană este aur – de ce să îl scoată străinii? Mai bine să stea acolo pînă cînd se va găsi o soluţie ecologică de a-l extrage. Un naţionalist trebuie să protejeze resursele. Acestea sunt inalienabile, la fel ca şi pămîntul.
  1.   Vasile Zdrobiş. Să nu complicăm degeaba lucrurile. Naţionalismul şi patriotismul reprezintă acelaşi lucru. Este vorba despre apărarea testamentului neamului, de apărarea valorilor poporului. A existat naţionalism şi pe vremea lui Ceauşescu. Acum propaganda împotriva naţionalismului are scop clar: Vestul vrea să ne taie rădăcinile, să uităm că suntem români, să acceptăm că patria e acolo unde e bine. Nu se poate accepta una ca asta.
  2. Vasile Zamă. Internaţionalismul se referă la solidaritate. Patriotismul la patrie iar naţionalismul la naţiune. A apărut un clivaj între generaţii. Marx visa la solidaritatea clasei muncitoare dar acum ea este imposibilă. Partidul Socialist Român ar trebui să îşi îmbunătătească relaţiile cu fostele state socialiste. Şi să încerce să se facă cunoscut mai bine statelor care încă mai sunt socialiste: China, Coreea de Nord, Cuba, Laos şi Vietnam.
  1. Titus Dobrotici. Toate aceste noţiuni sunt somnifere, prin care se încearcă adormirea popoarelor, ca să nu îşi vadă interesele şi să accepte oprimarea. Armata SUA de ce are zeci de baze militare în întreaga lume? Sunt prea multe ideologii, toate fiind perdele de fum care acoperă realitatea. El vrea demitizarea celor trei concepte.
  1. Nicu Ciobotaru. El este adeptul naţionalismului cultural. Trebuie să fim mîndri de limba şi cultura noastră, dar să nu acceptăm şovinismul: toate celelalte popoare au acelaşi drept. Cînd este vorba de patriotism, în primul rînd se gîndeşte la resursele naturale. Trebuie să luptăm ca societatea să reintre în stăpînirea lor: petrol, aur, gaze naturale, energie, pămînt. Internaţionalismul se refeă la drepturile omului. Ca socialişti trebuie să milităm pentru drepturile muncitorilor. Problema cea mare este să controlăm multinaţionalele, care sug vlaga poporului şi produc şomaj şi sărăcie.
  1. Claude Karnoouh. Nu e bine să îşi dea fiecare cu părerea fără să ne alegem cu ceva. Mai bine era dacă se făcea o expunere ştiinţifică de jumătate de oră şi apoi să urmeze dezbateri. Aşa, este o cacofonie. Se vorbeşte de solidaritate: nu poate exista solidaritate între proletariat şi burghezie. Ce au de făcut socialiştii este să creeze solidaritate în lupta cu capitalul. Depinzînd de context, comuniştii pot fi şi naţionalişti şi internaţionalişti – iată exemplul Vietnamului. Este vorba de logica situaţiilor reale. E bine de evitat termeni compromişi –cum este acela de neam. Cînd aude de expresia „valorile neamului” îi vine să se tăvălească de rîs. Sub asemenea poncife se ascunde exploatarea oamenilor muncii.
  1. Gheorghe Malin. Naţionalismul şi internaţionalismul sunt concepte grosolane. Omul se naşte ca individ şi apoi se socializează. Încetul cu încetul: familie, grădiniţă, şcoală, localitate, popor, naţiune. Trebuie plecat de la un socialism la nivelul poporului. Socialismul trebuie să fie mai întîi la nivel naţional, apoi la nivel internaţional. Mondialismul actual înseamnă concentrarea proprietăţii în mîinile unei minorităţi.
  1. George Bosancu. Naţionalismul şi patriotismul sunt lucruri diferite. Ambele se referă la sentimente de ataşare. Dar ele vor fi depăşite, la fel ca şi comunismul. În viitor vor exista roboţi, deci va dispărea clasa muncitoare. Direcţia naturală spre care mergem este societatea mondială.
  1. Marcela Pîslă. Se declară naţionalistă. Ca să fii internaţionalist trebuie să fii în primul rînd naţionalist. Nu poţi iubi alte naţiuni dacă nu ţi-o iubeşti pe a ta. Şi aşa este şi în antreprenoriat: ca să organizezi ceva la scară internaţională trebuie să ştii să organizezi la scară naţională.
  1. Lucian Taftă. Ca unul care a lucrat în sport, nu poate să nu fie patriot. Orice român ţine cu echipa României cînd joacă cu echipe din altă ţară. Să îţi susţii echipa înseamnă să fii patriot şi naţionalist. Şi asta merge şi la alte echipe, inclusiv la echipa de la guvern. Ca să îţi susţii echipa în faţa străinătăţii, trebuie însă ca ea să fie demnă de respect. Ori ce respect merită Isărescu, care a ruinat ţara, a asistat impasibil la sărăcirea a milioane de oameni, la dispariţia economiilor lor de la CEC, care a luat aurul României şi l-a dus la Londra, care a fost şi turnător al securităţii şi care este agent al masonilor internaţionali, inamovibil de 27 de ani? Acest individ se trage dintr-o familie de chiaburi comunişti şi este nefrecventabil.
  1. Iulian Mototoi. Orice om are o anumită doză de patriotism şi de naţionalism, doar proporţiile diferă. Ca viitor istoric atrage atenţia că prea mult naţionalism strică în istorie, făcînd ca adevărul istoris să fie înlocuit cu mituri.

 

Participanţilor li s-a propus şi un test:

apreciaţi cu o notă de la -5 (repulsie) la +5 (adorare) sentimentul pe care îl aveţi la auzul noţiunilor de naţionalism, patriotism, internaţionalism”.

Rezultatele au fost

Nota :                      -5    -4    -3    -2    -1    0    1    2    3    4     5

Naţionalism:           1    1        0     3      1    1    2    3    1    5     6              Medie :4,1

Internationalism:  2   0        1     1      1    3    2    2    1     5    6              Medie : 3.9

Patriotism  :            2   0       1    1        0   1     2    2   2      5    7            Medie: 4,7

 

Toate sună bine în urechea unui om de stînga. Cel mai bine pare să sune cuvîntul „patriotism”.

 

Pentru următoarea întîlnire a Clubului Socialiştilor s-a votat, la propunerea lui Ilie Neacşu, tema „Socialismul secolului „21” . Dezbaterea va avea loc marţi 28 martie ora 17,30.

Moderatorul va fi cel care a propus tema, adică Ilie Neacşu.

 

 

 

    

 

 

 

 

 

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 2863 ,

2 răspunsuri la NAŢIONALISM,PATRIOTISM, INTERNAŢIONALISM

  • Molodoi Iulian a zis:

    Numele meu este Iulian Molodoi

  • Emancipatorul a zis:

    Din pacate exista riscul ca „socialistul.ro” sa urmeze calea „social-democratiei” europene din Europa. Adica isi arata adevaratul caracter burghez de care nici „socialistul” nu se credea in stare.
    Doctrina marxist-comunista spune foarte clar: internationalism.
    Nationalismul nu este decit o unealta a capitalistilor sau elitelor politice/clasei dominante pentru a manipula clasa muncitoare.
    Marxismul spune clar ca resursele apartin tuturor oamenilor in mod egal. De exemplu petrolul Arabaiei Saudite trebuie sa apartina intregii lumi. Patentele medicamentelor apartin intregii lumi. Adica se desfiinteaza proprietatea privata a mijloacelor de productie. Cine nu intelege asta, nu e capabil sa inteleaga comunismul lui Marx.
    Daca nu se inteleg aceste concepte de baza marxiste, nu se poate depasi ideologia burgheza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *