Motto:

Cei mai buni profesori: copiii.

CÂNTECUL DE LEAGĂN din PALATUL CUCUVELELOR

„IEȘI AFARĂ JAVRĂ ORDINARĂ!”.

Prof. Dumitru Stanciu Acesta este laitmotivul vieții locatarilor postdecembriști din Palatul Cotroceni. Așa a înțeles POPORUL ROMÂN să își alinte „aleșii” care au ajuns să spurce, după  decembrie 1989, locul destinat să fie măreț prin misiunea sa. Refăcut, pe bani mulți și prin muncă multă, de către POPORUL ROMÂN, condus de „DICTATORUL CEAUȘESCU”, Palatul Cotroceni a ajuns, prin grija neputincioșilor neamului, un veritabil cuib de cucuvele. Ca un blestem, venit de la Dumnezeu în numele celui uzurpat, mai tot timpul, dinspre POPORUL ROMÂN înspre Palat dar și dinspre palat înspre POPOR, se scurg fluvii de energie negativă aducătoare de distrugere și nenorociri. Locul cu pricina a fost „pe vremea comuniștilor” ocupat de copii. Poate și de aceea el purta o aură de sfințenie. Acum aura de sfințenie a fost schimbată cu una, mai degrabă, satanică. De aceea, poate, de acolo vin numai nenorociri.

Am văzut la televizor, unde altundeva decât la televizor?, o fetiță care spunea că ea nu dorește să trăiască în România. De ce !?, a fost întrebată. Pentru că românii sunt oameni răi. Copiii spun lucrurilor pe nume. Eu, după ce, în ultima vreme, am urmărit ce se întâmplă dincolo de ușa mea, îi dau dreptate fetiței și mă înfior când mă gândesc ce am reușit „să facem” din copiii noștri. Acesta este PATRIOTISMUL pe care am reușit noi, cei mari, în imbecilitatea noastră politică, să-l inoculăm copiilor noștri.

„S-aducem copiii, aici lângă pietre,

Să simtă dogoarea nestinselor vetre …”

spunea, cu patos patriotic, o poetă română, înainte de 1989. Pietrele de atunci, locurile istorice, mândrele noastre locuri istorice, care nu fuseseră încă transformate în baruri de noapte sau alte bordeluri, aducătoare de bani spurcați și mulți, ne serveau ca „material bibliografic” pentru educarea patriotică a urmașilor noștri. Astăzi, neputicioși pe toate planurile, ducem copiii în stradă sau în piață. Aici, în lumea clișeelor care încep cu „JOS….”, copiii noștri învață să înjure, să urască cu pasiune și fără argumente, să se bată și să bată tot fără argumente, să impună „democrația tip așa vreau eu” ș.a.m.d. Aici învață, lucrul esențial, că acela care „nu vrea” ca noi trebuie distrus, desființat fizic adică, cum distrugi un șobolan sau o muscă supărătoare.

CINE AM FOST și ce am ajuns !? Dacă privim la ce a mai rămas nedărâmat și nevândut încă, la fiare vechi, putem spune CINE AM FOST. Dacă ne aruncăm o privire la marea realizare a democrației postdecembriste, la adunătura denumită pompos Parlamentul României, și-i admirăm pe urduroșii care dorm, cu burțile atârnându-le afară din cămășile ieșite din „budigăi”, dorm zic, pe unde apucă, putem spune, fără nicio îndoială, unde am ajuns. Ce viitor avem? Nu îndrăznesc să formulez o variantă dar, cu siguranță, nu va fi „DE AUR”.

Dr. Dumitru Stanciu                                                             10. 02. 2017

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 743 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *