Vineri 4 mai 2018, în paralel cu festivitățile de la Trier prilejuite de aniversarea a 200 de ani de la nașterea lui Marx și de dezvelirea statuii donată de statul chinez, la Clubul Socialiștilor a fost o ședință de dezbateri cu titlul Marx200.

Gheorghiță Zbăganu a citit următorul text:

 Moștenirea lui Marx este imensă. Nu numai comuniștii, ci și socialiștii sau social democrații îl au printre părinții fondatori. Chiar dacă ultimii s-au lepădat de el este posibil ca , forțați de împrejurări să se reîntoarcă. Ca orice alt mare gînditor, Marx poate fi înțeles în  multe feluri. Sunt mai mulți Marx : cel din tinerețe, axat pe înstrăinarea muncii  și pe activism social și cel matur, economistul, axat teoria valorii muncă și pe studiul obiectiv al producerii capitalului. Schismele dintre marxiști au fost la fel de multe ca și cele dintre creștini.

Aici puteți vedea un sait care încearcă să facă puțină ordine în încîlceala de partide marxiste din Europa, dar nu numai

https://marx200.org/en/marxismus-denkt-ein-zwei-viele-marx/marxism-think-one-two-many-marxes

Ideea lui Marx și a lui Engels nu era să transformi marxismul într-o dogmă. Să aduci argumentul final că ”Așa a zis Marx ” și să dai citatul corect .

Într-o polemică cu socialiștii francezi, Engels spune că Marx a declarat că el nu e marxist  (https://libcom.org/forums/theory/context-marxs-i-am-not-marxist-quote-09062009). Contextul era că trebuie să încercăm să studiem societatea așa cum e, fără idei fixe. De ce să o studiem? Ca să o facem mai bună?

O frază celebră din Tezele despre Feuerbach (https://www.marxists.org/romana/m-e/1845/teze.htm) este teza 11 ”Filozofii nu au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă de a o schimba.”. Îi aparține lui Marx cel tînăr (1845) . Nu știu ce ar fi zis Marx cel bătrîn de ea. Respingea elanurile romantice.

Au fost celebre polemicile dintre austro-marxiști (Bernstein, Adler, Kautsky) și Lenin. Probabil că dacă nu izbucnea primul război mondial ar fi avut cîștig de cauză marxismul reformist. Pentru că se poate înțelege și așa : capitalismul are contradicții antagoniste și el va fi depășit de la sine, fără nici o revoluție. Dar eșecul marxiștilor de atunci de a preveni războiul și de a face să funcționeze lozinca cu care se încheie Manifestul comunist a făcut ca dreptatea să se îndrepte spre marxiștii revoluționari – spre comuniști.

În ianuarie 1990 televiziunea română – devenită liberă  (TVRL) a început să prezinte primele emisiuni de talk show. La una din ele a venit, în echipă cu alții (Octavian Paler, Pleșu și Paleologu ) și Gabriel Liiceanu care a spus că principalul lucru pentru România este să facă procesul lui Ceaușescu. Un proces adevărat, după care să se ajungă la procesul lui Lenin și, după ce va fi încheiat și acela, la procesul lui Marx. Am fost stupefiat. Cine e Marx și cine e Liiceanu?

De-marxificarea a urmat cu pași vioi. La facultatea de filosofie s-au interzis cursurile de socialism științific, de materialism istoric, materialism dialectic și s-au înlocuit cu diverse prostii – de exemplu cu cursuri de patristică. Nu mai era cool să se vorbească de Marx. Nici nu era filosof, dracu să îl ia, era un economist și ăla fals. Ce mai, era un profet mincinos și un agitator al maselor. În manualul de filosofie apărut în 1990 pentru clasa a 12a nici nu era pomenit. Poate acum să se zică ceva despre el în vreun manual alternativ.

Primarul din Trier are altă părere. Iată ce zicea Xinhua ieri : Primarul  Wolfram Leibe spune ” Karl Marx este mîndria orașului  Trier!”. Leibe este mîndru că este primarul orașului natal al lui Marx : „Trier este un oraș foarte conservator, dar acum oamenii sunt interesați mult de Marx și de statuia care o vom dezveli sîmbătă” . Tot Leibe spune, spre turbarea lui Papahagi: ” Eu cred că scopul marxismului este să realizeze dreptatea socială. Ce mă impresionează pe mine în primul rind este apelul din Manifestul Comunist: Proletari din toate țările, uniți-vă! Viața lui este demnă de admirație. Tatăl său, Heinrich era un evreu trecut la catolicism în noul oraș prusian Trier și dorea ca fiul lui să devină avocat. Dar Marx a ales alt drum”.

Orașul se pregătește pentru aniversarea de mîine, sponsorizată de guvernul federal. Casa natală va fi muzeul Karl Marx și se va deschide odată cu dezvelirea statuii  și vor fi peste 300 de evenimente sponsorizate de guvernul landului și de primărie. Tot Leibe : ”tot orașul așteaptă dezvelirea statuii sculptată de Wu Weishan, un cadou din partea Chinei care ne place foarte mult”.

Ideea că Marx trebuie judecat încă bîntuie mințile unor epigoni ai lui. A stîrnit ceva valuri în mediul online Adrian Papahagi care este foarte supărat că încă se mai vorbește de Marx după 200 de ani. Și încă este aniversat! Iată ce acuzații îi aduce Papahagi criminalului Marx – cu replica lui Dan Ungureanu :

 

A-l celebra pe Marx e la fel de scandalos cu a face simpozioane despre gândirea lui Hitler

Horia-Roman Patapievici ne amintea, la Arad, că Europa nu poate fi unită câtă vreme nu se unifică memoria europeană.

Să nu se aștepte elitele occidentale să jubilăm când îl aniversează pe Marx! Comunismul nu a fost o idee bună prost aplicată, ci o oroare criminală, o porcărie fără margini, o crimă împotriva umanității, de la manifestul lui Marx până azi, în Coreea de Nord.

 

 

A-l celebra pe autorul Manifestului Partidului Comunist e la fel de scandalos cu a face simpozioane despre gândirea politică revoluționară a lucrării Mein Kampf.

La fel ca Hitler, Marx a fost onest într-o privință: a anunțat în Manifestul Partidului Comunist (1848) toate ororile violente, criminale și antidemocratice ale mișcării lui politice:

„Comuniştilor le repugnă să-şi ascundă vederile şi intenţiile. Ei declară făţiş că ţelurile lor pot fi atinse numai prin doborîrea violentă a întregii orînduiri sociale de pînă acum.”

„Proletariatul va folosi dominaţia lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de producţie în mîinile statului, adică în mîinile proletariatului organizat ca clasă dominantă, şi pentru a mări, cît se poate de repede, masa forţelor de producţie.
La început acest lucru nu se poate face, fireşte, decît printr-o încălcare despotică a dreptului de proprietate şi a relaţiilor de producţie burgheze…”

 

REȚINEȚI: DOBORÂREA VIOLENTĂ A ÎNTREGII ORÂNDUIRI SOCIALE, ÎNCĂLCARE DESPOTICĂ A DREPTULUI DE PROPRIETATE. Nu o spun detractorii lui, a scris-o Marx.

 

(Mai este pomenită și abolirea familiei, acțiune în curs a sexomarxismului.)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Marx nu a fost un filozof inofensiv și onorabil, ale cărui idei au fost deturnate de niște călăi, ci un radical care a emanat o gândire antidemocratică periculoasă, pe care dușmanii libertății, bine instalați la catedre și în cancelarii, continuă să o inoculeze tinerilor. Dacă ar fi trăit în sec. XX, Marx ar fi avut ocazia să-și ducă la îndeplinire crimele și ar fi fost el în locul lui Lenin și Stalin.

A-l omagia pe Marx, înseamnă a omagia aceste idei, a omagia radicalismul politic și violența, precum și crimele care au decurs din ele PRIN BUNĂ, NU PRIN PROASTĂ APLICARE A IDEILOR MARXISTE!

PS: Critica la adresa liderilor UE care celebrează moștenirea lui Marx nu e antieuropeană sau putinistă, ci filoeuropeană în sensul cel mai profund, adică antitotalitar, al termenului. Juncker și Putin sunt la fel de siniștri: unul îl glorifică pe Marx, altul pe Stalin.Adrian Papahagi

 

A-l celebra pe sfântul Petru  e la fel de scandalos cu a face simpozioane despre gândirea lui Hitler

Horia-Roman Patapievici ne amintea, la Arad, că Europa nu poate fi unită câtă vreme nu se unifică memoria europeană.

Să nu se aștepte elitele occidentale să jubilăm când îl aniversează pe sfântul Pavel și pe ceilalți apostoli ! Creștinismul nu a fost o idee bună prost aplicată, ci o oroare criminală, o porcărie fără margini, o crimă împotriva umanității, de la Noul Testament  până la Inchiziție.

 

A-l celebra pe autorul Noului Testament  e la fel de scandalos cu a face simpozioane despre gândirea politică revoluționară a lucrării Mein Kampf.

La fel ca Hitler, sfântul Pavel a fost onest într-o privință: a anunțat în pildele sale toate ororile violente, criminale și antidemocratice ale mișcării lui politice :

”Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide.Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.

Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case.Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. /…/ Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.

REȚINEȚI: DOBORÂREA VIOLENTĂ A ÎNTREGII ORÂNDUIRI SOCIALE, ÎNCĂLCARE DESPOTICĂ A DREPTULUI DE PROPRIETATE. Nu o spun detractorii lui, a predicat-o Christos.

 

(Mai este pomenită și abolirea familiei, ” am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa”.)

 

 

 

 

 

 

 

 

Cristos nu a fost un filozof inofensiv și onorabil, ale cărui idei au fost deturnate de niște călăi, ci un radical care a emanat o gândire anticapitalistă periculoasă, pe care dușmanii libertății, bine instalați la amvoane și în cancelarii, continuă să o inoculeze tinerilor. Dacă ar fi trăit în sec. XX, sfântul Pavel ar fi avut ocazia să-și ducă la îndeplinire crimele și ar fi fost el în locul lui Lenin și Stalin.

 

 

A-l omagia pe sfântul Petru, înseamnă a omagia exterminarea musulmanilor prin cruciade, arderea pe rug a evreilor, arderea pe rug a vrăjitoarelor, uciderea ereticilor, arderea pe rug a protestanților, noaptea sfântului Bartolomeu, a omagia Inchiziția și punerea la Index și violența, precum și crimele care au decurs din ele PRIN BUNĂ, NU PRIN PROASTĂ APLICARE A IDEILOR CREȘTINE !

 

 

Se pare că Jean Claude Junkers nu s-a speriat de Papahagi și deja azi este în Trier pregătind festivitatea de mîine, unde sunt deja invitate peste 1000 de personalități.

(https://www.tah.de/welt/afp-news-single/juncker-spricht-bei-trierer-festakt-zu-200-geburtstag-von-karl-marx.html)

Nu s-a speriat nici de Tereza May care a trimis la înaintare un ciudat, Daniel Kawczynski

(https://www.express.co.uk/news/world/952181/EU-news-Jean-Claude-Juncker-Karl-Marx-anniversary-Trier-Germany-European-Union )

Care a cerut ca Juncker să respingă invitația și să mai stea și pe acasă “Cred că e de prost gust pentru că marxismul înseamnă să iei puterea de la individ și să o dai Statului. Marxismul a dus la uciderea a milioane de nevinovați de către o mică bandă de fanatici”. Și , dacă tot l-a atacat pe Junckers, firește că nu putea să nu sară cu pîra și pentru Jeremy Corbyn vinovat pentru că ”a sprijinit regimul communist din URSS, s-a opus sancțiunilor contra Coreei de Nord și sprijină și acum (!) regimuri antidemocratice în Cuba și Venezuela. Chiar și acum Corbyn și McDonnell participă la mitinguri unde flutură steaguri marxiste!”

 

Revenind la lucruri serioase

Nu prea sunt mulți gînditori economici despre care să se vorbească și să se polemizeze după 200 de ani. Sigur nu va fi cazul nici cu Liiceanu și nici cu Pleșu. Și nici cu laureați ai premiului Nobel pentru eonomie din ultimii 30 de ani. Poate Unii vor continua să îl condamne pe Milton Freedman sau pe Jeffrey Sachs pentru dezmățul neoliberal la care s-a ajuns multă vreme, darn u cred că peste 200 de ani vor ști despre ei mai mulți decît știu astăzi despre Von Mises sau Hayek. O mînă de istorici ai doctrinelor economice. Cu Marx este altă situație. Milioane de oameni încă îl citesc și gîndesc în termenii lui.  Das Kapital continuă să influențeze generație după generație.

Gîndirea economică neoliberală este o slujnică a miliardarilor Rezultatul ei este că astăzi s-a ajunns ca 1% din populația globului să aibă aceeași avere ca restul de 99%. Iar primii 62 de plutocrați să aibă aceeași avere ca cei mai săraci 50% la un loc. Marx a explicat cum capitalismul duce în mod necesar la inegalitate socială, la sărăcie și la revoluții. Cum competiția și inovația în loc să ducă la umanizarea societății duce în mod necesar la pauperizarea maselor și supraexploatare.

Gîndirea marxistă a produs societăți socialiste – unele mai bune, altele mai rele. Este un fapt istoric peste care nu se poate trece. Chiar cele rele erau mai bune din punct de vedere uman decît cele capitaliste de astăzi.

Azi se spune de economiștii dominanți că financiarizarea capitalismului a schimbat complet datele problemei. Capitalismul a devenit atît de dominant încît vechea idee privind solidaritatea proletariatului (proletari din toate țările, uniți-vă!) a devenit o lozincă fără nici un sens. 80% din locurile de muncă vor fi automatizate, deci doar proletarii norocoși vor avea fericirea să fie exploatați.

Păstrînd proporțiile cam așa era și pe vremea lui Marx în Anglia. Revoluția industrială speriase muncitorii care, la început au apelat la metode primitive contra mașinilor: distrugerea lor. El a prevăzut că exact acest dinamism al capitalismului va duce la căderea lui. Companiile intră într-un război de supraviețuire pe piață. Ca să își învingă rivalii trebuie să vîndă  mai ieftin. Atunci scade rata profitului. O vreme mai  merge prin monopoluri, dar apoi trebuie să scadă salariile aducînd mașini tot mai multe. Automatizarea duce la crearea de locuri de muncă prost plătite și subcalificate în servicii. Devine o competiție între cine poate folosi mai puțini muncitori la aceeași valoare creată. Muncitorii devin tot mai frustrați, salariile tot mai mici iar întrecerea de a acumula cît mai multă valoare duce la crize sistemice.

Probabil că moștenirea cea mai valoroasă a lui Marx și Engels este în ultimele rînduri ale Manifestului: ”Proletarii nu au nimic de pierdut decît lanțurile. Ei au o lume de cîștigat. Proletari din toate țările, uniți-vă!”

Sunt multe locuri unde se studiază marxismul. De exemplu https://www.marxist.com/the-spectre-of-marx-is-haunting-capitalism.htm sau http://www.wsws.org/en/special/mayday/rally2018.html

La discuții au contribuit mai mulți vorbitori, însă pînă acum am primit o singură contribuție scrisă. Pe măsură ce vor veni și altele, le voi adăuga.

Marian Șerban. Marx nu a facut parte din patura saraca, din clasa asuprita, nu a fost un proletar, ci lumea lui era lumea bogata, burghezia asupritoare. Dar, cu toate acestea, Marx, a studiat mizeriile si cauza adevarata a raului din societate si a lasat lumii o opera de o mareata insemnatate ideologica.

Teoretician al conceptului materialist dialectic si istoric si impreuna cu Friedrich Engels, al socialismului stiintific, este considerat printre filozofii cu influenta majora in plan politic, filozofic,si economic din istoria secolului XIX care a avut o greutate decisiva la nasterea ideologiei socialiste si comuniste. (a se vedea “Manifestul Comunist”).

Un antevorbitor a intrebat cu ce il poate ajuta marxismul, el fiind de profesie programator. Incerc sa-i raspund: marxismul este o teorie economico-sociala si nu cred ca se adreseaza unei anumite categori profesionale si nici nu se realizeaza la nivel individual. Marxismul promoveaza lupta de clasa si dictatura proletariatului cu scopul de a realiza o societate mai buna si mai dreapta, Societatea Socialista.

Este evident ca societatea secolului XXI este diferita fata de societatea in care a trait Marx. Stanga moderna de azi, trebuie sa adapteze principiile marxiste la realitatile vietii pe care o traim. Stanga, pentru a deveni cu adevarat o forta, trebuie sa aibe capacitatea de a convige cu fapte masele largi de oameni ai muncii si nu numai, despre bunele intentii menite sa stopeze expansiunea capitalismului si crearea bunastarii colective mult asteptate. Nu mai merge cu lozinci de genul: “hei rup tovarasi !”

Karl Marx, trece in nefiinta la 14 martie 1883, la doar, 64 de ani.

Am aruncat o privire pe retelele de socializare cu speranta ca voi gasi ceva in legatura cu tema de astazi. Daca pentru unii, avem de-a face cu 200 de ani de lupta de clasa, pentru altii – “trambitasii” de serviciu ( “unelte” capitaliste platite pentru a denigra, defaima tot ce inseamna ideologie de stanga) – avem de-a face, in schimb, cu 200 de ani de ura de clasa. Considerati ca Marx a propavaduit ura de clasa, “razboiul” intre clasele sociale ?

Deși nu a participat fizic, Lucian Sârbu a participat chiar mai profund ca noi cu un articol. Doar nu o să ne ceară drepturi de copyright!

De ce îl sărbătorim pe Marx?

 

 

 

Gheorghe Zob :Teza a – XI – a a lui Karl Marx – etalon nedepășit
Prin teza a – XI – a Karl Marx a evidențiat programatic o dimensiune fundamentală a omului anume dimensiunea acțională; este important să schimbăm lumea.
Această teză are implicații ce nu au fost realizate în întregul său potențial nici până acum în primul sfert al secolului XXI.
Există două condiții ale schimbării umane a lumii: condiția obiectivă și condiția subiectivă. Pentru om ele sunt de egală importanță.
Considerăm doar una din aceste condiții: condiția subiectivă, sufletească, spirituală. Pentru a schimba lumea alături de condiția obiectivă, oamenii trebuie să transforme și componenta subiectivă a existenței umane. Din inerție materialistă, desigur eronată, partidele politice marxiste au neglijat această dimensiune a acționării.
Dimensiunea subiectivă decisivă a revoluționării socialiste consta și constă în subiectivarea calității de proprietar asupra valorilor materiale notamente asupra mijloacelor de producție și a produselor muncii. Absența acestei dimensiuni umane înseamnă absența calităților de proprietar, producător și beneficiar al condiției materiale de existență socială. La om această subiectivare ființează în calitate
de conștiință de stăpân și nu de slugă. Trăirea conștientă a calității de proprietar era o condiție pentru realizarea orânduirii socialiste și nu un efect involuntar.
În fapt, în țările socialiste și în mod particular în România nici clasa muncitoare, nici nucleul ei revoluționar adică partidul comunist nu posedau această calitate: conștiința de stăpân. De aceea s-a și prăbușit societatea socialistă ca o improvizație și în Uniunea Sovietică și în R.S.R.
Pentru reușita acțiunii de schimbare a lumii condiția subiectivării poziției de proprietar, poziție obiectiv instituită juridic și garantată de forța coercitivă a statului socialist, era absolut necesară. Fără conduita consecventă de proprietar nu se poate realiza nici măcar socialismul, necum comunismul.
Neglijarea evoluției spirituale (cunoaștere, acționare, armonizare) a fost o constantă a partidelor marxiste. Partidele marxiste au făcut în general greșeala să creadă că asigurarea condițiilor obiective, respectiv a mijloacelor și a relațiilor de producție socialiste este suficientă pentru ca muncitorii ( inclusiv partidul comunist) să se comporte ca proprietari, ca oameni liberi, creatori și responsabili.
Practica a dovedit că rămânerea în urmă a conștiinței acționale a clasei muncitoare nu a fost anihilată de noile condiții obiective create de socialism. Odată cu aceste condiții obiective era necesară și o evoluție specific umană. Conștiința de proletar și de mic burghez au fost și sunt prea mici și prea slabe pentru o orânduire revoluționară. Din sistem lipsea exact factorul uman specific pentru funcționarea mecanismului social socialist. Neglijarea factorului uman a fost fatală. A avut loc o discrepanță de netrecut între relațiile de producție instituite și conduita cetățenilor. Acțiunea educativă pentru crearea conștiinței socialiste deși a durata fost un paleativ deși a durat circa 80 de
ani în U.R.S.S. și 40 de ani în România. La sfârșitul perioadei educaționale ne-am trezit cu trădare ordinară și cu o lovitură de stat date chiar de forțe conducătoare din interiorul socialismului, toate urmate de o conduită infracțională de drept comun raportate la relația fundamentală de proprietate.
Reluăm ipoteza avansată de diferite forțe politice ca avertisment marxiștilor încă din timpul secolului XX: este necesară o evoluție a speciei umane. Se pare că s-a supralicitat dimensiunea organizatorică colectivității umane, teza a –VI– a a lui Karl Marx în detrimentul ipotezei perfectibilității naturii umane. A schimba lumea este și a schimba omul. Unde scrie dumnezeiește că numai maimuța a evoluat devenind om? S-a oprit progresul la negarea de sine a maimuței? Semnale pentru crearea omului
nou au fost. Pe câte au fost, pe atât au fost neglijate sau reprimate. Reacționarii nu sufereau dialectica, devenirea. Dialectica pentru ei era bună numai ca mijloc de supraviețuire birocratică la catedră și nu ca mod de viață. După loviturile de stat imburgheziții reacționari din timpul socialismului au devenit subit capitaliști și condamnă socialismul și ideologia sa care i-a ridicat social și ne-au întors în capitalism.
Teza a -XI- a a lui Karl Marx este o exigență prea mare pentru oameni atât de mici precum sunt cei contemporani. Suntem depășiți de această cerință deoarece în realitate trebuie să ne prindem în dialectica schimbării și pe noi ca specie.

Viitoare întîlnire va avea loc pe 25 mai. Tema: Gheorghiu Dej și moștenirea lui. Moderator: Gh. Zbăganu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 7160 ,

Un răspuns la MARX 200

  • Robin a zis:

    Frumos material tovarășe profesor! ar merita să fie tipărit și aruncat prin malluri și oraș sigur ar găsi oameni care să-l aprecieze!
    La mulți ani lui Marx, oriunde s-ar afla!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook