eu steag

Nici un partid din România nu vă spune deschis că ţara noastră este o colonie, iar exploatarea ei economică şi socială se realizează prin strategia pământului pârjolit. Dar există oameni care văd limpede că nimic nu mai este la locul său în patria noastră şi nimic nu ne mai poate salva ca naţiune şi popor fără o cotitură revoluţionară în atitudinea şi acţiunile noastre pe plan intern şi european. Îi aştept să se manifeste cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European.

Apartenenţa României la UE este un fapt împlinit. Prin urmare ieşirea din sistem ar fi o acţiune pe care nu o consider actualmente nici necesară şi nici, mai ales, posibilă. Poporul român nu a fost informat corect şi nici nu a fost consultat cu privire la aspiraţiile sale. Dar a pune în prezent problema ieşirii din sistem ar fi o greşeală. Aderarea la UE ne-a costat enorm deoarece România a pierdut industria, agricultura, finanţele, stabilitatea socială. Echitabil ar fi ca UE să plătească pentru pierderile colosale pricinuite ţării noastre şi acest lucru se poate realiza printr-o justă echilibrare a situaţiei. Pe de altă parte, astfel am primi un semnal că UE vrea să devină cu adevărat o construcţie demnă de Europa mileniului al III-lea, bazată pe tezaurul ei inestimabil din punct de vedere economic şi cultural. Europa de mâine nu va fi mai bună, însă, dacă va continua să se manifeste prin apucăturile ei imperialiste – napoleoneene sau hitleriste. Europa de mâine are viitor dacă devine un continent al păcii şi cooperării, al solidarităţii umane.

UE trebuie să cuprindă toate ţările continentului, să devină o construcţie a naţiunilor libere, animate de ideea de progres şi bunăstare a tuturor cetăţenilor săi. Actuala configuraţie a UE este tributară vechilor mentalităţi imperialiste şi nu este capabilă să gestioneze marile probleme pe care le are de înfruntat. Ieşirea din impas se poate realiza printr-o viziune nouă, dedicată însănătoşirii climatului economic şi social.

Referitor la modelul de organizare al UE, consider că este prematur să vorbim despre SUE sau despre tiparul elveţian. Vremea aceea va veni când vor fi îndeplinite condiţiile necesare. Deocamdată suntem abia în stadiul în care constatăm că birocraţia de la Bruxelles şi legiferările restrictive în exces ale CE frânează şi conduc la ineficienţa UE, cu excepţia Germaniei şi a sateliţilor săi. În etapa actuală instanţele de vîrf ale UE ar trebui să fie create, probabil, după model ONU, cu un număr de legi de interes pentru toate ţările membre, anume acelea care se referă la problemele păcii şi ale războiului, ale dezvoltării economice zonale, ale ocrotirii planetei şi oamenilor.

Alegerile pentru Parlamentul European de anul acesta trebuie să reflecte preocupările UE pentru ieşirea din criză a ţărilor membre, pentru redresarea economică şi socială.

Programul de la care ar trebui plecat ar avea următoarele direcţii:

1) Eliminarea decalajelor dintre ţările UE, dintre Est şi Vest, dintre Nord şi Sud. Principalul obiectiv trebuie să fie crearea locurilor de muncă. În acest scop, referitor la România, consider că sunt necesare refacerea industriilor locale, revitalizarea ramurilor agro-alimentare, agro-industriale şi meşteşugăreşti. Accederea la fondurile europene trebuie să fie echitabilă pentru toate ţările, eliminându-se discriminările pe care le practică UE, respectiv CE, faţă de România şi alte regiuni ale continentului.

2) Stabilirea unui plafon minim de salarii şi pensii la nivel european. Un asemenea deziderat poate fi obţinut prin limitarea politicilor imperialiste ale corporaţiilor şi monopolurilor mascate şi tolerate sau susţinute de ţările care beneficiază de regimul de favoare al UE şi CE.

3) Parlamentul European care va fi ales trebuie să legifereze interzicerea totală a practicilor prin care băncilor le sunt decontate pierderile prin secătuirea bugetelor ţărilor membre şi prin împrumuturi de la FMI. Toate acele bănci au ajuns în pragul falimentului din pricina lăcomiei lor, a escrocheriilor la scară mondială, fără ca statele şi guvernele să fi beneficiat de activităţi bancare în folosul dezvoltării şi progresului. În aceeaşi ordine de idei se impune transformarea aşa-zisei Bănci Naţionale a României, un instrument aservit total FMI, într-o bancă organizată în scopul susţinerii producţiei de bunuri şi mărfuri, respectiv a creării de locuri de muncă şi prosperitate prin muncă.

4) Noul Parlament European va trebui să acorde o atenţie mai mare problemei corupţiei la nivel continental şi la nivelul fiecărei ţări. Avem date care ne permit să apreciem că nivelul evaziunii fiscale, al criminalităţii economice organizate sunt mari în România. Fără a încerca să minimalizăm responsabilitatea internă pentru acest flagel, trebuie spus, fără menajamente, că situaţia de la noi se datorează în bună măsură occidentului însuşi. Accederea în NATO, şi mai apoi în UE, a fost precedată de o corupţie generalizată, creată de aşa-zisa privatizare a economiei româneşti. Au fost, mai întâi, distruse fabricile de armament, de avioane şi alte maşini şi tehnică de luptă, după care a fost distrusă armata însăşi. Au urmat obiectivele economice strategice, serviciile de electricitate, pentru ca în final să fie acaparate bogăţiile subsolului. Vom vedea că după ce se va realiza exploatarea gazelor de şist şi România va deveni un pământ al cutremurelor, fără apă potabilă şi agricultură, UE îşi va retrage legiunile aidoma celor romane şi va lăsa poporul român, ceea ce va mai rămâne din el, să se descurce ori să dispară.

Partidele de pe eşichierul politic nu mai trebuie să ducă politica struţului în această privinţă, dimpotrivă, trebuie să acţioneze în sensul de a obţine un tratament de egalitate cu celelalte membre ale UE, astfel încât să nu mai existe imixtiuni în treburile interne, aşa cum se întâmplă în prezent, când toţi comisarii şi fuhrerii CE dictează la Bucureşti.

CE, precum şi capii imperialismului UE, au impus la Bucureşti conducători corupţi, o adevărată caracatiţă gangsterească. La Bucureşti este susţinut şi menţinut în capul sistemului chiar şeful criminalităţii organizate, ceea ce duce la alterarea tuturor instituţiilor naţionale şi locale. Sistemul corupt de la Bucureşti, impus şi susţinut de CE şi UE, de Angela Merkel, la care se adaugă şi komisarii americani, trebuie să fie eliminat, iar poporul să fie lăsat liber să îşi facă ordine în casă.

5) Electoratul este chemat să se pronunţe pentru o Europă Socială şi nu una în care popoarele muncesc pentru a finanţa egoismul, individualismul celor ce jefuiesc bugetele statelor pentru a-şi rotunji ei profiturile şi huzurul. Cetăţenii plătesc impozite pentru ca funcţionarea contractului social să decurgă în favoarea majorităţii oamenilor şi nu în favoarea unei minorităţi care nu mai produce nimic pentru societate.

6) Cetăţenii sunt chemaţi pentru a susţine şi promova gratuitatea învăţământului, a sănătăţii, a locului de muncă. De asemenea pentru a susţine măsurile menite să elimine preţurile de speculă din domeniul farmaceutic, al alimentelor de bază, al apei potabile şi al altor domenii de utilitate generală.

7) Noul Parlament European să gestioneze toate măsurile menite să sprijine tineretul pentru crearea de locuri de muncă, locuinţe şi alte facilităţi, precum creşe şi grădiniţe gratuite, astfel ca familia să fie ocrotită şi încurajată să întinerească populaţia Europei, aflată în declin. În acest sens ne pronunţăm împotriva ridiculizării familiei prin legalizarea căsătoriei şi adopţiilor de copii între homosexuali. Civilizaţia actuală se întemeiază pe familie, prin urmare este în logica lucrurilor să nu o destabilizăm prin artificii care afectează buna ei funcţionare. Societatea va ieşi din criza generală numai prin grija şi respectul faţă de muncă, educaţie şi familie!

8) România cere ca la îndatoriri egale şi drepturile să fie egale!

9) România cere să înceteze şantajul referitor la Spaţiul Schengen!
Parlamentul European este în prezent mai mult o instituţie care taie frunză la câini pe banii cetăţenilor Uniunii, deoarece politica acesteia se face în spatele uşilor închise ale cancelariilor occidentale. Demnitarii Consiliului Europei, preşedintele şi primul ministru, miniştrii, komisarii şi ceilalţi bugetofagi de la Bruxelles şi Starsbourg se comportă discreţionar şi clientelar pentru puterile care beneficiază de regimul de favoare construit de puterile dictatoriale ale continentului. Acest lucru trebuie să înceteze cât mai curând posibil pentru ca Uniunea Europeană să devină structura necesară şi benefică pentru toate ţările membre. Dacă situaţia nu se va schimba în bine, mai devreme sau mai târziu pacea şi prosperitatea Europei vor deveni vorbe în vânt, demagogie şi propagandă.

Cetăţeni ai UE – deschideţi ochii şi vedeţi pentru cine şi pe cine votaţi!

Articol scris de Viorel Știrbu

Viorel Știrbu

Viorel Știrbu (n. 1940) este scriitor, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, autor a numeroase volume de proză.

Vizualizari: 2118 ,

3 răspunsuri la Manifest pentru europarlamentare

  • Lucian Sârbu a zis:

    Toate punctele mi se par corecte. Nu sunt de acord totuși cu comentariul / parafraza de la pct. 7. Problema căsătoriilor între persoane de același sex este o non-problemă, agitată în principal în mediile de dreapta. Familia în sens tradițional e una, familia în sens legal e alta. Dacă Ion și Gigel vor să formeze împreună o familie în fața legii, ceea ce înseamnă o serie de drepturi (dar și de obligații) atunci, câtă vreme sunt amândoi majori, vaccinați și plătitori de impozite, trebuie lăsați să o facă pentru că legea trebuie să se aplice în mod egal tuturor. Poate că Ion vrea să-i lase lui Gigel averea moștenire după ce moare fără să fie nevoie de testament, sau poate vor să ia împreună un credit pentru Prima Casă sau poate vor să-și depună dosarul la primărie pentru ajutorul la încălzire șamd. Nu trebuie să li se pună bețe în roate pe motiv că nu formează „o familie”. Biserica Ortodoxă oricum nu va permite niciodată „căsătorii” între persoane de același sex, deci e fals să credem că dacă doi bărbați (sau două femei) se căsătoresc, se duce de râpă instituția familiei. Cine va dori să se delimiteze de „familia” în sens laic și să întărească sensul tradițional al familiei va avea oricând la dispoziție opțiunea tainei religioase.

  • costea a zis:

    De acord. Sunt două zone unde cred că ar trebui insistat cu analiza şi găsirea de răspunsuri, dincolo de acest manifest:1.tararea acestei construcţii remarcabile, din punct de vedere al trecutului istoric, numită Uniunea Europeană, de către reflexele necondiţionate ale capitalismului, „apucăturile imperialiste”, ceea ce a îndepărtat speranţele, mai vechilor sau mai noilor membri, într-o Europă a concordiei naţiunilor şi cetăţenilor, aceştia devenind tributari mecanismelor mercantile ce domină agenda zilnică. Europa Unită nu a produs, din păcate, până acum, o nouă Renaştere, un nou Umanism (prosperitatea s-ar subânţelege) la o altă dimensiune ci, o nouă piaţă/tarabă unde mai vechii samsari, învechiţi în rele, fac legea…2. Constatarea rolului formal al Parlamentului ar trebui să conducă firesc spre un punct distinct în Manifest – şi nu numai în acesta – pentru o reformă instituţională a Uniunii în sensul conferirii puterilor în consens cu ideea de demos cratos. 3.Analiza, laborioasă, a intrării noastre în UE, ca şi aceea a rămânerii/ieşirii nu poate fi făcută cu obiectivitate de către persoane ataşate, într-un fel sau altul, de cleptocraţia conducătoare postdecembristă, din motive evidente. Cum, deocamdată, societatea românescă nu dă semne de graviditate cu o altă clasă politică – PAS-ul nici atât, după pasul lateral din decembrie – această analiză va reveni urmaşilor, până atunci purtându-ne crucea de…tabachere ale plutonului. Sau, cine ştie?, poate că amploarea mişcărilor mâniei din Apus ne va atrage şi pe noi în vortex…4.Resping cu…delicateţe îngăduinţa lui Lucian faţă de nebunaticii Ionel şi Gigel: chestiunea este departe de a se rezuma la aspecte voliţionale sau patrimoniale (de altfel, la rigoare, acestea nu sunt motive pentru a justifica o compătimire (în amor, s-ar presupune) a celor doi). Trecem peste faptul că_”comunitatea internaţională” s-a oprit, din nu se ştie ce motive, din efortul de a defini…definitiv homosexualitatea. Trecem dar nu uităm pentru că, fără a defini cauza s-a trecut la…soluţii. Propaganda pro, profitând de această „pauză” a reacţionat, firesc de altfel în situaţiile de incertitudine conceptuală, şi a venit cu propria „versiune” care, de la confuzare a ajuns să urce şi să distileze în societate un produs numit „comunitate”, aspirant iniţial, apoi dobânditor, în diverse locuri, de „drepturi civile” egale cu ale majorităţii covârşitoare. Trecem peste aberaţia faptului că cei „ieşiţi din rând” (şi care-şi manifestă afecţiunea reciprocă, în mod…obiectiv, prin ceea ce legea penală defineşte ca perversiune sexuală) primesc dreptul de a avea (în sens de deţinere, evident) copii, luaţi de la…”ăilalţi”. Scurtez, pentru a spune că această „comedie” face parte din agresiunea axiologică împotriva omului, începută mai de mult în „lumea liberă”, mai de curând la noi, resimţind-o mai acut, fiind mai „înapoiaţi” şi care are menirea de modela condiţia umană spre o societate globală de tip neoorwellian. Biserica nu are nici un rol în această chestiune dar, ar putea să îl aibă.

  • Ping : Socialismul în România: Partidul Alternativa Socialistă | Vocea Cubei

Lasă un răspuns la costea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook