Untitled-3-1

 

Pe 26 ianuarie se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Nicolae Ceauşescu. Nu vor fi serbări deosebite ca pe vremea când era conducătorul partidului comuniştilor şi al statului român. Va fi, probabil, un moment binevenit pentru marea cohortă a anticomuniştilor, mulţi dintre ei foşti comunişti, de a-l mai demoniza o dată în plus; de a-l învinovăţi pentru crime ce n-au fost comise; pentru întreţinerea de „gulaguri” care n-au existat aşa cum n-au existat culpele de genocid, de subminare a economiei naţionale sau de transferuri imense de sume de bani în străinătate şi pentru care a fost condamnat la moarte şi asasinat în Sfânta zi de Crăciun la zidul unei cazarme blestemate, devenite între timp Muzeu. Nu însă ca o instituţie ştiinţifică publică menită a desfăşura activităţi cu caracter cultural ci doar un loc de propagandă anticomunistă şi nu de puţine ori antinaţională.

            Ciudăţenia în raport cu minţile tulburi ale ideologilor anticomunişti, în fapt nişte adevărate meandre ale istoriei ca realitate, şi ne referim, ca perioadă de timp, mai ales la ultimii 10-15 ani, este că oamenii simpli îl evocă vorbind între ei, în cele mai diferite ipostaze diurne şi aproape invariabil concluzionând că „înainte era mai bine”, înainte, evident, de lovitura de stat din decembrie 1989; că în manualele şcolare de istorie nu mai pot fi eludate fapte, motive, procese istorice de anvergură internaţională în cursul cărora a răasunat puternic vocea fostului preşedinte al României: războiul de 6 zile din iunie 1967 în Orientul Apropiat, Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, limitarea armamentelor nucleare, o cooperare internaţională pe multiple planuri şi în condiţiile respectării independenţei şi suveranităţii naţionale a tuturor statelor ş.a.m.d. O voce care, după 1989, s-a stins pur şi simplu doar aplaudacii bine plătiţi din banii publici caută a suplini această tăcere mormântală repetând la nesfărşit, ca nişte imense realizări de politică externă, intrarea în NATO şi Uniunea Europeană. Preţul acestora nu se comentează. Îl indică în surdină doar oamenii simpli porecliţi nostalgici că s-a distrus o ţară, transformată într-o simplă colonie.

Articol scris de conf. univ. dr. Marin Badea

Vizualizari: 158 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *