Prof. Dumitru Stanciu             Este decembrie, 2016, și în această lume frământată este încă PACE pe PĂMÂNT. Lumea, așa cum e ea, trăiește frenezia premergătoare sărbătorilor de iarnă. Pretutindeni, în marile capitale europene, sunt organizate frumoase „Târguri de Crăciun” unde oamenii ar avea posibilitatea să se relaxeze cu ocazia sfârșitului de an dacă mințile diabolice ale altora, care, culmea, se cred  și ei  tot „oameni”,  nu le-ar folosi în scopuri teroriste.

Împreună cu colega mea, cealaltă persoană din delegația Partidului Socialist Român la Congresul Partidului Stânga Europeană, sosim la Berlin în seara zilei de 14 decembrie. A doua zi, de dimineață, ne prezentăm sârguincioși, după ce am traversat Târgul de Crăciun din Alexanderplatz, la Palatul Congreselor, construit de regimul comunist și conservat de actuala administrație a Berlinului, pentru a participa la lucrări pregătitoare pentru Congresul care se va deschide pe data de 16 decembrie.

Începe Congresul Partidului Stânga Europeană.

Lumea multă, venită din toate țările Europei  dar și de pe alte continente, este de toate vârstele responsabile. Ne salutăm și ne îmbrățișăm cu prietenii, ne identificăm locurile în sală și purcedem la deschiderea Congresului. După luările de cuvânt, de rutină, ale oficialilor partidului au loc intervențiile delegațiilor și ale invitaților de pe alte continente. Aflăm lucruri interesante despre eforturile oamenilor de stânga, de pe planeta Pământ, care se spetesc pentru a asigura semenilor lor o viață mai bună și un viitor mai luminos, mai lipsit de griji. Se vorbește despre marxism-leninism, înțeles de fiecare în felul lui, se vorbește despre  pericolul neoliberal, se vorbește despre neofascism, se vorbește despre terorism, se vorbește despre înarmare și pericolul războaielor, se vorbește despre imigrație și emigrație, se vorbește despre sărăcie. Suntem capabili să abordăm sfidările momentului?, a fost una din întrebările puse de un reprezentant al lui Die Linke. Încotro merge P.S.E.?, a urmat, firesc, o altă întrebare. Se vorbește despre necesitatea unor proiecte concrete. Sloganul Congresului a fost: „Să construim alianțe pentru o Europă a solidarității!”. În acest scop, al construirii alianțelor, se propune ca, anual, PSE să organizeze FORUMURI la care să fie invitate, neapărat, sindicatele și BISERICILE. Neapărat bisericile. Am avut impresia că nu am înțeles corect, că poate urechea mea nu a înțeles bine ceea ce s-a tradus în cască. Am înlăturat casca și mi-am întrebat soția dacă și în limba engleză s-a spus același lucru. Da, mi s-a confirmat că am înțeles corect. Fără îndoială că lumea evoluează spre bine, cel puțin în zona în care exist eu. Până mai ieri, la marele partid european, eram foarte atent să nu  provoc „turbioane” politice cu convingerile mele religioase normale care, între noi fie zis, n-au fost niciodată habotnice. Periodic, cam la un interval de trei ore, au loc pauze în care poți bea o cafea bună, mânca un sadviș sănătos sau savura o delicatesă de cofetărie nemțească. Toate acestea asezonate cu fructuoase, necesare și lămuritoare discuții pe marginea celor expuse la tribuna Congresului. În pauză, vizităm standurile partidelor cu o stare materială mai bună, expuse pe holurile Palatului Congreselor, de unde primim mici cadouri, pentru tovarășii din țară. Sântem întrebați, cu interes, ce partid reprezentăm și ni se cer lămuriri cu privire la Președintele P.S.R., Constantin Rotaru, o personalitate politică cunoscută, spre surprinderea noastră plăcută, și cu privire la posibilitățile noastre de comunicare cu lumea de stânga. Urmează alegerea organelor partidului. Cu toate că, conform rutinei, jocurile erau de mult făcute, sala era străbătută vizibil de frisonul îndoielii. Toți cei care urmau să primească, prin vot, confirmarea poziției lor în viitoarele organe alese păreau epuizați, cel puțin fizic. După ce a avut loc votul, zâmbetul a reapărut pe fețele tuturor. Omenește vorbind, am înțeles acest lucru. Duminecă, în jurul prânzului, lucrările Congresului P.S.E. s-au încheiat. Spre deosebire de alte dăți, datorită lui Gregor Gysi, noul Președinte ales, despărțirea de prietenii și tovarășii de stânga europeni s-a făcut într-un potop de urări de bine și de împliniri, de Crăciun. Noi, delegația P.S.R., ne-am făcut, în continuare, un program particular. A doua zi, înainte de a pleca spre aeroport, ne-am plimbat și am mâncat ceva prin  Târgul de Crăciun de la Grădina zoologică. Am plecat de acolo mulțumiți și încântați de un sejur berlinez de neuitat. Când am ajuns în București, am aflat, de la șoferul taxiului care ne aducea de la aeroport, că la Berlin, chiar în locul pe care tocmai îl părăsisem, un DEMENT a pătruns cu un camion de mare tonaj peste vizitatorii nevinovați ucigându-i. „QUO VADIS DOMINE?!” Și eu care tocmai afirmasem că lumea evoluează bine!

  1. 12. 2016

 

Dr. Dumitru STANCIU

Membru al Biroului Executiv

al Partidului STÂNGA EUROPEANĂ

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 1020 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *