Articole recente

De fapt, nu a grăit, a lecturat fițuica pe care i-au pus-o în față stăpânii săi. Căci el nu poate spune, „pe dinafară”, nici măcar două cuvinte dacă nu le citește. Ce fel de profesor o fi fost ăsta!? Numai Dumnezeu știe. Poate și din motivul că se descurca greu cu grăitul pe românește sasul s-a hotărât să renunțe la meseria de profesor și s-o îmbrățișeze, cu câtă patimă!, pe cea de prezident.

Acum, trecând peste modul în care „s-a făcut”, sau mai degrabă în care a fost făcut el președinte, de către democrația capitalistă, cea în care fiecare vot, „liber exprimat”, se cumpără, stau și cuget la competențele ( acesta este cuvântul-clișeu capitalist cel mai utilizat pentru a da senzația de responsabilitate și seriozitate ) care ar fi trebuit să-l facă pe el „mai ales” decât pe competitorul său.

Îți place, nu îți place, acesta este Președintele României, cel ales de români, îmi veți spune. Românilor care au făcut alegerea eu le acord circumstanțe atenuante având în vedere că atunci când au săvârșit actul respectiv erau sub influența „drogurilor politice” care i-au făcut să uite de ei și să-l aleagă pe acest CICERO din Carpați, ale cărui „Filipice„ rămân de referință în istoria graiului românesc.

Dar, „Dând Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și Lui Dumnezeu cele ce sunt ale Lui Dumnezeu”, fără îndoială că nu „oratoria” l-a propulsat pe el în față. Este atât de greoi în actul de comunicare precum este ursul în cel al dansului. Se opintește până însailă trei cuvinte într-o propoziție după care face o pauză de unu, două minute în care se minunează în fața actului săvârșit. Arborează apoi un rânjet, pe care-l dorește zâmbet, și se opintește din nou. Din când în când se uită mirat în jur să vadă dacă auditoriul său a înțeles ceva. Apoi actul eroic al comunicării este reluat cu o tenacitate sisifică.

Așadar, trecând peste actul în sine al istoricului discurs, dacă faci imprudența să-i analizezi conținutul vei fi puternic dezamăgit. Eu unul, însă, mă minunez întotdeauna în fața faptului că omul ăsta, deși înșiră acolo cuvinte mai corect sau mai puțin corect pronunțate în slăvita limbă română, nu reușește să spună nimic. De fapt nici n-ar avea ce să spună. Ce să le spună el românilor?! Să le spună că pe 9 Mai se sărbătorește„Ziua Victoriei” împotriva Germaniei naziste? Să aducă un omagiu în fața HECATOMBEI de oase românești care se întinde din România, prin Ungaria, până în codrii Carpaților Cehoslovaciei ( Aceasta nici nu mai există)? Ce-l leagă pe el de România? El rânjește și stă cu ochii îndreptați spre tanti Merkel executând tot ce i se indică de acolo.

Rudele mele românești omorâte, în actul eroic de apărare a pământului străbun, de către strămoșii lui Gustav se întorc în groapă când aud, în sfânta zi de 9 Mai, un neamț vorbindu-le românilor nu despre faptele lor eroice, fără seamăn, ci despre unul Schumann care a semnat un „act” prin care a nenorocit popoarele Europei.

Nu, vă rog să nu fiți mirați de cele spuse de mine și să analizați, la rece, cum arată „EUROPA UNITĂ”, astăzi, în sfânta zi de 9 Mai, 2016. Gustav, în horcăiala lui, se ruga la Dumnezeu ca Marea Britanie să nu părăsească „Uniunea” căci fapta sa ar da un semnal dezastruos către celelalte țări care ar putea să-i urmeze exemplul.

Dar trecând peste paragraful de coșmar al „Filipicii” lui Gustav, aș puncta și momentul său de „glorie”, acela în care el le atrăgea atenția românilor să fie „oameni serioși” și să nu mai privească înspre comunism, să-și accepte starea de vite de povară și să se facă a nu-l vedea nici pe el nici pe ceilalți borfași ai României când le fură tot ce se poate fura, de la copii până la casele în care locuiesc, incluzând aici și aerul pe care îl respiră.

AVE GUSTAV !!!

Dacă te-ai fi putut vedea într-o oglindă cât de „măreț” ai fost?! Sfinxul din Bucegi era un nimic pe lângă tine, mai ales că el nu o are alături pe Carmen, această Vestală menită să mențină veșnic, în sufletul tău, focul mistuitor al dragostei tale pentru BUNURILE ROMÂNILOR.

9 mai – Ziua Victoriei

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 19836 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *