Suntem în binecuvântata zi de 24 iunie, 2016. Este o căldură care i-ar face geloși și pe cei din Peninsula Arabică. Suntem pe șoseaua care leagă Ploiești-ul, urbea mea natală, de Târgoviște. Ieșim prin „poarta” vestică, cea îmbogățită, în anii capitalismului, cu un pod peste calea ferată, pod care, astăzi, rezolvă circulația auto înspre și dinspre Târgoviște.

Nereușit ca arhitectură, dar pragmatic în felul lui, podul cu pricina în loc să mă bucure, mai degrabă, mă deprimă. Din cauza autovehiculelor care ies din Ploiești și cotesc, la stânga, spre București, circulația spre Târgoviște se îngreunează și, vrei nu vrei, începi să „admiri” mediul de la periferia orașului. Oribil! Tot ce vezi este oribil. Ca să vă conving am să vă povestesc tot ce am văzut și am reținut eu, spre marea mea neplăcere. Printre mașinile care se mișcau, în ambele sensuri, cu viteza melcului, a apărut un câine, un maidanez, sinistru. Era atât de slab și de jegos și, în plus, îi curgea pielea de pe el, cu bucăți de blană, încât nu cred că ar mai putea exista ceva pe Pământ care să-ți inspire un dezastru mai mare provocat de o mizerie ajunsă la „apoteoză”. Mai la 20 de metri de sinistra apariție, dar în completarea ei, defila pe marginea șoselei, în sus și-n jos, o făptură omenească de sex feminin care se oferea spre vânzare, da, ați auzit bine, am spus spre vânzare, celor amatori de destrăbălări sexuale. Împinsă de mizerie și foame, fantomatica făptură, care se mișca prin fumul de eșapament, praful infernal de pe șosea, alături de necuvântătoarele năpăstuite și ele de soartă, spera la câțiva bănuți, puțini și mizerabili cu care să facă… Ce să facă!? Mă gândeam atunci la alte practicante ale acestei „meserii” care, mai „inspirate” și-au ales locul de muncă „SUS”, în sferele înalte ale societății, astfel încât cu banii „câștigați” să-și poată permite genți Louis Vouiton sau mașini 4X4. Da, asta este viața în România, de când capitalismul de cumetrie , al lui Iliescu, a „înscăunat” și aici „egalitatea șanselor”.

Din păcate, tabloul, emblematic pentru România, de sub podul ploieșten se întâlnește sub toate podurile din această țară, țara mea („de glorii”, cum spunea Bădia Eminescu).

În timp ce privesc și sunt inundat de amar românesc, ascult aparatul de radio care îmi completează informațiile despre ieșirea din U.E. a U.K. Ce țară, domnule, și U.K. asta!!! O țară cu un popor cu vână istorică, cu voință, cu fermitate și personalitate. Scârbiți de alde tanti Merkel sau derbedeii Sarko ori Hollande și alții ca ei, englezii au spus bye-bye U.E., acestei făcături politice toxice pentru popoarele Europei, care au fost deposedate de țările lor. Încep să sper, și eu, că va veni vremea când românii își vor recăpăta țara, țara lor, ROMÂNIA LIBERĂ, MARE și BOGATĂ. Încep să sper că ceea ce au „făcut” MIRCEA, ȘTEFAN, MIHAI, TUDOR, NICOLAE și altii ca ei nu a fost în zadar. Încep să sper că gunoaiele aduse în funcțiile de decizie, din această țară, de spuma neagră a valului politic, favorizat de uraganele războiului ecologic mondial, vor ajunge în fosa septică a istoriei neamului, acolo unde le este locul. Poate, în semn de mare dreptate a istoriei, țara ne va fi dată inapoi. Dar cui va fi dată, cine o va primi? Generația „tinerilor frumoși și liberi” care constituie „logistica politică” a lui Gustav cel de Fier? Generația care a fost denumită, într-un exces de „luciditate” a neghiobului antrenor al echipei de fotbal a României, zdrobită la întrecerea continentală, ca fiind „generația eșecului”?

Chiar așa, generația eșecului!!!

Stând strâmb și judecând drept, este vorba, bineînțeles, de eșecul României postdecembriste pe toate planurile, de „eșecul bine făcut”, realizat „pas cu pas” de toți idioții politici ai țării. Eșec în construcția autostrăzilor, eșec în sănătate, eșec în învățământ, eșec (mare!) în cultură, eșec moral pe toate planurile, eșec economic materializat in datorii de neimaginat ale țării, eșec ecologic cu efecte dezastruoase asupra traiului celor care au „sperat” în „raiul” capitalist, eșec în independența statului, eșec în credințele religioase, eșec în relațiile interumane care au transformat România în țara divorțurilor și a familiilor de tip unisex, eșec (de neimaginat!) în diplomație care a făcut din România miloaga lumii, eșec tehnologic generalizat care ne-a adus în situația să cumpărăm toate „gunoaiele” lumii, eșec…. și am senzația că lista nu se mai termină. Când privesc, cu mare amărăciune, la toată armata de specialiști pe care, dimpreună cu ceilalți ca mine, i-am pregătit pentru România am senzația unui imens EȘEC și mă întreb: de ce m-ai pedesit Doamne!?

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 18350 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook