Să tot fie vreo trei ani de atunci, de cînd NATO s-a amestecat cu neruşinare în problemele interne din Libia, provocînd un război civil soldat cu mii de morţi şi cu asasinarea bestială a lui Moammar al Gaddafi. Şi ajutînd cu arme şi bombardamente pe marionetele sale – aşa cum ar vrea să facă şi în Siria. Şi cum au făcut în Iugoslavia. Şi cum fac în Ucraina (mai puţin bombardamentele).
Şi-au pus oamenii lor la putere, dar ţara a ajuns o glumă – sfîşiată între diverşi seniori ai războiului, foşti „revoluţionari”.
Pînă mai ieri, adică mai precis pînă marţi 11 martie 2014 , primul ministru agreat de NATO era Ali Zeidan. Deşi iubit de diplomați occidentali, el a fost demis de parlamentul Libiei pentru că nu a reuşit să prevină încărcarea cu ţiţei a unui tanc petrolier nord coreean – şi nici nu avea cum, fiindcă zona e controlată de rebelii din regiunea de est a Cyrenaicăi.
Temându-se de arestare ca Zeidan a fugit miercuri din ţară cu un avion privat, nu se ştie unde. A lăsat în urmă o țară în criză, în care diverşi hoitari luptă pentru resursele sale bogate de petrol – cele mai mari Africa. Producția a scăzut cînd în Cirenaica s-a autoproclamat un guvern rebel secesionist care a blocat producţia.
Argumentul rebelilor este că deşi petrolul este produs în partea de est – Cirenaica – zona nu beneficiază destul de pe urma bogăţiei produse. Veniturile obţinute din ţiţei reprezintă aproape singura sursă de venit pentru o țară caracterizată de violență, miliţii concurente, o economie muribundă și radicalism islamist. A doua zi după îndepărtarea lui Zeidan, puternica miliție Misrata, care domină Parlamentul a lansat o ofensivă pentru a relua terminalele petroliere. Deja sunt zeci de morţi la Sirta.
Liderul de facto este acum Nuri Abu Sahmain care i-a denunţat pe secesionişti ca infractori și le-a stabilit un termen de două săptămâni pentru a depune armele.
Cei din capitala de est – Benghazi – se pregătesc de război. Analiştii cred că eliminarea lui Zeidan ar face compromisul imposibil. Estul Libiei îşi va proclama independenţa. Marea Britanie și Statele Unite se spală pe mîini. Cirenaica nu e Crimeea.
E preferabilă o halcă slabă de Libie decăt o Libie întreagă şi independentă – cum era pe vremea dictatorului cel odios…
Lasă un răspuns