RRPe ritmurile Imnului Național, cu sentimentele la vedere, îmbrăcați la patru ace și în formație compactă, marii luptători împotriva corupției din România, defilează solemn la Festivalul Dărilor de Seamă. Marele absent, blajinul Tudorel Toader, ministrul justiției. Rând pe rând, fiecare și-a prezentat expozeul. O înșiruire de date, cifre, fapte de vitejie și victorii răsunătoare în lupta cu cei care, vrând să se îmbogățească pe căi necinstite, au luat bucățica de pâine de la gura copiilor voștri. Toți, sau majoritatea, au fost prinși, au fost cercetați, li s-au întocmit dosare, au fost judecați și acum trebuie să restituie statului, adică nouă tuturor, un munte de bani. În fapt prejudiciile recuperate sunt meschine în raport cu ticăloșiile pe care le-au făcut.
Deasupra tuturora, procurorul șef Codruța Kovesi, spune autoritar că, instituția pe care o conduce, adică Direcția Națională Anticorupție, este ”Etalonul eficienței”, apoi în înșiruirea de date spune că ”frauda cu fonduri europene s-a dublat față de anii trecuți”. În logica mea simplă credeam că ”etalonul eficienței” înseamă că aceste fraude trebuiau diminuate, stârpite, reduse cât mai mult, nicidecum crearea unui mediu fertil în care acestea să crească precum Făt Frumos, într-un an cât alții în șapte.
Dar, maurul și-a făcut datoria, maurul poate să urce la next level (etapa următoare).
Președintele României, Klaus Werner Iohannis, făcând un efort să-și arate atașamentul față de români, ne servește la aperitiv un proverb: ”Minciuna umblă cât umblă, până i se înfundă” Adică stația terminus pentru cei care umblă cu cioara vopsită, e la DNA. Apoi, tot președintele, mângâindu-i pe creștet pe șefii instituțiilor aflate în război deschis cu marea corupție, îi felicită pentru activitatea derulată cu succes în anul precedent. Pe ”nostalgici” îi numește: ”cei rămași în trecut, care trăiesc cu iluzia că puterea înseamnă privilegii și se exercită prin abuz”, adică niște naivi, ducându-ne cu gândul că poate i-a rămas undeva înfipt în adâncul inimii vreun vârf de baionetă din cele întoarse împotriva neamului său la 23 august 1944 și nu poate să uite.
Și uite așa, an după an, festival după festival, în aplauzele românilor ni s-a furat țara, ni s-a furat patria.

P.S. Nu știu de ce mi-a venit brusc în minte un proverb care zice că: ”Fie sasu’ cât de prost, numa’ să ajungă la slănină”

Articol scris de Rodica Roman

Vizualizari: 1001 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook