_8 martie_3

La noi, 8 Martie este una dintre cele mai frumoase zile din an, este ziua în care toţi, femei sau bărbaţi, copii sau adulţi, sărbătorim femeile din viaţa noastră – mama, bunica, sora, fiica, soţia, prietena, colega – , într-un cuvânt, 8 Martie este Ziua femeilor care ne-au marcat sau continuă să ne influenţeze viaţa.

Puţini ştiu însă cât de tristă este geneza acestei sărbători. Cred că puţini au auzit de protestul textilistelor newyorkeze din 1857 pentru îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi a salarizării; de moartea celor 140 de femei italience şi evreice din Europa de Est într-un incendiu datorat blocării acestora de către patroni în fabrica Triangle Shirtwaist din New York, în 1911, sau de marşurile mamelor ruse din 1917 după ce au pierit în război peste două milioane de soldaţi.

Nu intenţionez să mă refer la şirul nesfârşit al sacrificiilor înaintaşelor noastre, din multe părţi ale lumii, pentru drept de vot, locuri şi condiţii bune de muncă, un trai demn şi tratament egal cu bărbaţii. Pentru că adeseori simt un ton ironic din partea bărbaţilor atunci când se referă la „egalitatea în drepturi cu bărbaţii”, fac o precizare obiectivă, nu este vorba de o egalitate între sexe, ci este vorba de o egalitate socială, o egalitate care să asigure o viaţă mai bună atât femeilor cât şi bărbaţilor. Şi dovada la îndemână este aceea că mişcările feministe au fost recepţionate numai de partidele de stânga, care au şi stabilit sărbătorirea Zilei femeii, spre exemplu: Partidul Socialist din America, în anul 1909, a stabilit data de 28 februarie pentru femeile din SUA; Internaţionala Socialistă la Copenhaga la A II-a Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare, în 1910, a hotărât Instituirea Zilei Internaţionale a Femeii în luna martie; Femeile Ruse, în 1917, au stabilit data de 23 februarie (conform calendarului iulian) respectiv, 8 martie (conform calendarului gregorian); Lenin, la 8 martie 1921, a decretat Ziua Internaţională a Femeii la 8 Martie. Abia în 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a proclamat prin rezoluţie ziua de 8 martie ca „Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională ”.

Mulţi dintre noi am avut şansa să ne naştem într-o societate fără discriminare, fără opresiune, fără exploatare şi alte realităţi crude ale vieţii pe care o duc majoritatea femeilor în societatea capitalistă şi de aceea nu ne-am întrebat de unde vine şi ce semnifică această zi. Din păcate, drepturile câştigate prin sacrificiile altora riscă să devină numai înscrisuri oficiale, condiţiile de muncă şi de viaţa se deteriorează continuu şi cred că este momentul ca femeile românce să se trezească, să-şi facă auzite glasurile, chiar dacă este greu să le acopere pe cele ale misoginilor care se cred stăpâni pe soarta lor.

Regret că m-am lansat în astfel de consideraţii, intenţia mea era de a reaminti cititorilor importanţa acestei zile pentru sufletul nostru, pe care încă nu ni-l pot stăpâni decât cei aleşi de noi. Pentru mine, 8 Martie este într-adevăr ziua tuturor femeilor dar, da apare un mare dar, este în primul rând Ziua MAMEI! Nu cred că există OM care, măcar în dimineaţa acestei zile, să nu se gândească întâi la MAMA şi numai după aceea la fiice, soţie şi alte femei dragi. Din primul an de viaţă tatăl îşi învaţă copilul că asta este ZIUA MAMEI, apoi dascălii îşi învaţă discipolii cum să pregătească poezii şi mici daruri pentru ZIUA MAMEI, peste ani o căutăm în această zi pe MAMA. Unii au fericirea să o îmbrăţişeze sau măcar să o audă pe mama, eu sărut poza ei pe care o păstrez pe noptieră şi o caut în înalturi pentru a-i reaminti cât de mult o iubesc.

Sărbătorirea mamei nu poate fi un act formal, este bazat pe simţire şi convingere, vine din suflet şi se consolidează prin educaţie. De aceea pledez ca toţi cei implicaţi în formarea copiilor şi tinerilor să recurgă şi la metodele tradiţionale de educaţie, printre care importantă este „puterea exemplului”. De pildă, eu şi „mărţişoarele mele”, adică minunatele mele surori primite în dar într-o zi de „1 Martie”, am avut ca exemplu comportamentul părinţilor noştri faţă de părinţii lor, în mod deosebit suferinţa tatălui pentru pierderea prematură a mamei sale şi venerarea permanentă a acesteia. Chiar şi în momentele în care poate ar fi trebuit să ne certe sau să ne sancţioneze, el recurgea la „puterea exemplului”, ne explica de ce noi care avem asigurate condiţii optime de către părinţi nu avem voie să greşim comparând întotdeauna situaţia noastră cu cea în care a trăit şi învăţat el. Aud frecvent vorbele lui tremurânde: „Dacă eu, un copil orfan am ajuns inginer, voi trebuie să ajungeţi mai sus!”. Şi cam aşa se încheiau momentele educative. Totuşi, dacă simţea că nu a reuşit să ne impresioneze suficient ne recita o poezie despre MAMĂ sau ne cănta un cântec, de regulă „A venit aseară mama”, pe versurile lui Vasile Militaru, dedicate în 1930 lui George Enescu, care ulterior a scris o linie melodică la fel de sensibilă. Cu riscul de a putea deveni plictisitoare sau desuetă am să reproduc aceste versuri:

Mama
dragului meu prieten G. Enescu

A venit aseară mama, din satucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astazi, „Domn cu multă carte”!

A bătut sfios la usă, grabnic i-am iesit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;
Sărutîndu-i mâna dreapta, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Şi -ntrebând-o câte-toate, a intrat apoi în casă.

Înlăuntrul casii mele, – câtă brumă-am adunat,
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:
Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,
Si, cu multă grijă, calcă doar alături de covoare!

Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,
Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vre-unui rege,
Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţă nouă…
– „Mi-era dor de tine, maică… ţi-am adus vre-o zece ouă,

Niţel unt, iar colea-n traistă niste nuci, vreo două sute”…
Şi cu ochii plini de lacrimi, prinse iar sa mă sărute:
„Poate mor, că sunt batrână şi-aprins dorul să mă-ndrume,
Să mai văd odată maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!

Caerul mi-i pe sfârşite… mâine poate-şi curmă firul
Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul…
Jale mi-e, de voi, mămucă, dar visez chiar şi desteaptă,
Cum, pe-o margine de groapă bietul taică-tu m-asteaptă…

Tu, odorul mamii-n urmă să te-aduni cu fraţii-acasă,
Şi să-mparţi agonisirea de pe urma lui ramasă:
Lui Codin să-i dai pământul de la moară şi cu via;
Vaca şi-un pogon de luncă, maică să le ia Măria;
Lui Mitruş să-i dai dai zăvoiul de răchiţi dintre pâraie;
Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Niculae,
Iară tu, ca mai cu stare decât fraţii zişi pe nume,
Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume…
Când şi când, în miez de verii sau de Paşti- sa vadă satul
Cum îmi vine, ca-n toţi anii, la căsuţa mea baiatul
Şi-având tihnă, şi-odihnă – la venire sau plecare –
S-aprinzi şi la groapa maichii cât-un pai de lumânare”…
A tăcut apoi batrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poale, se-ntâlneau cu ale mele.

Vasile Militaru, STROPI DE ROUĂ, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1940, pag. 35

Ei ! Ce credeţi? După astfel de lecţii nu se poate să te formezi decât ca OM cu dragoste şi respect pentru oameni, între care MAMA este şi rămâne pentru totdeauna PRIMUL OM.

Sper că măcar pentru câteva clipe veţi recurge la „puterea exemplului” şi vă veţi veţi rupe câteva clipe din goana cotidiană pentru a vorbi cu MAMA, care sigur vă va recepţiona, indiferent pe ce tărâmuri se află. Haideţi să sărbătorim pentru totdeauna în ziua de 8 Martie – Ziua FEMEII şi Ziua Mamei.

Ştiu că Parlamentul României a legiferat, în 2009, Ziua mamei şi Ziua tatălui, în prima şi respectiv a doua duminecă a lunii mai (probabil au considerat şi Ziua de 8 Martie o „sărbătoare comunistă”). Sper să nu fiu acuzată de discriminare, de către bărbaţi, dar cum şi ei au ca principal reper tot MAMA, vă îndemn să ne sărbătorim mamele şi la 8 Martie, cu gândul că niciodată nu vom putea să le mulţumim suficient pentru ceea ce sunt în sufletul nostru.

La Mulţi Ani fetelor, de orice vârstă aţi fi! (În suflet aţi rămas tot fetele mamelor).

LA MULŢI ANI MAMELOR!

Articol scris de ing. Lucia Stanciu

vicepreședinte al Partidului Alternativa Socialistă

Vizualizari: 1258 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]