Forţele politice de dreapta sub steagul cărora s-a înfăptuit alegerea domnului Klaus Iohannis ca preşedinte al ţării nu se dezmint, în consecvenţa lor politică, de „grija” pentru demolarea tuturor structurilor ce au definit fizionomia noastră naţională. Ani de zile, după evenimentele din decembrie 1989, au subminat, cu tenacitate, sub pretextul luptei cu neocomunismul iliescian, procesul istoric al reconstrucţiei statale după prăbuşirea înregistrată în cursul loviturii de stat din acele zile fierbinţi de final al regimului socialist. Mai apoi, când Convenţia Democratică a ajuns să exercite actul guvernării, acţiunii de demolare a economiei i s-a imprimat un ritm deosebit de accelerat, totul sub masca privatizării. Din nefericire, guvernarea Năstase n-a domolit iureşul antinaţional al transferului de proprietate din Patrimoniul naţiunii române către capitalul extern, înstrăinând perle ale economiei precum Petromul şi întreaga industrie siderurgică. Delirul antinaţional al dreptei româneşti postdecembriste a continuat din 2008 sub bagheta cuplului Băsescu-Tăriceanu cu ale lor legi ale proprietăţii, în temeiul cărora avea să se deruleze politica despăgubirilor făcute pe „ochi” şi pe „sprâncene” prin de-acum celebra ANRP. Şi, astfel, temelia economică a naţiunii române a fost practic spulberată mai ales că prin modificări aduse Constituţiei, încă din vremea guvernării Năstase, s-a permis şi înstrăinarea pământului, din a cărei suprafaţă un procent de circa 11% a ajuns deja în proprietatea străinilor.

Nemaifiind de supus demolării prea multe structuri naţionale din palierul economic, atacurile dreptei şi-au găsit deja o „nouă” ţintă: conştiinţa istorică românească, prin ea însăşi o expresie fundamentală a conştiinţei noastre naţionale. Sub oblăduirea directă a Preşedintelui României şi a primului său ministru, la Ministerul Educaţiei s-au pus pirostriile pe care să ardă, pentru a fi excluse din programele şcolare ale învăţământului preuniversitar, toate orele afectate pentru predarea istoriei şi acestea deja mult diminuate ca număr de-a lungul anilor scurşi din decembrie 1989 până în prezent. Iar ministrului de resort nu i-a lipsit „curajul” să procedeze în consecinţă. Sub pretextul nevoii de modernitate, clasica lecţie de istorie, la flacăra căreia în timp a fost forjată mai întâi conştiinţa de neam a românilor şi, în epoca modernă, conştiinţa lor naţională care a funcţionat ca un imens resort în lupta lor pentru unitatea naţională pecetluită la Alba Iulia în prima zi de decembrie 1918, ar trebui înlocuită cu o searbădă lecţie de educaţie din care să rezulte ce? O conştiinţă de om rătăcit fie şi în ţară, fie pe meleaguri străine? Aşadar, inamicul nostru naţional nu este altcineva acum decât regimul Iohannis-Cioloş. Înlăturarea acestuia este o … urgenţă naţională.

Va fi având Parlamentul României conştiinţa acestei datorii? Dar liderii partidelor politice parlamentare? Sau va fi nevoie de o „nouă stradă”, de această dată una veritabilă, cu adevărat populară şi nicidecum ca aceea de la începutul lunii noiembrie 2015?

Articol scris de conf. univ. dr. Marin Badea

Vizualizari: 3034 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *