„Dacă nu vom tropăi semnificativ în liota racolată în spatele său de către Occident s-ar putea să ne trezim, și noi, pe aici, cu Syriza ”. Așa croncănea, mai deunăzi, aruncând găinațuri de pe antenele televiziunilor sale, de doi bani, răsuflatul și împiedicatul la limba română predicator, răspopitul adică, cel care fericește poporul român cu veninul său anticomunist, inspirat de obediența, excesivă până la ridicol, față de cei care-l plătesc în calitatea sa de „acoperit” al lor în România. O stafie umblă prin Europa și cu toată apartenența sa, a României adică, la blocuri de tot felul, România dă frisoane celor care, prin uneltiri perverse, au acaparat-o.

Niciodată, pe această planetă, poate cu singura excepție a Sfântului Francisc, nimeni nu a renunțat de bunăvoie la privilegii. Nici cei care, acum și aici, râgâie și se lăfăie în „dricuri” 4X4. Ei nu doresc revenirea la o viață normală pentru cei mulți care, datorită austerității, această invenție capitalistă diabolică, au strâns cureaua până li s-a lipit burta de șira spinării. Astăzi România a devenit țara hoților, a desfrânaților, a violatorilor de tot felul, a pedofililor, a tâlharilor mari, a pungașilor mărunți, a analfabeților de toate categoriile, într-un cuvânt a mizeriei crunte, de nedescris. Și totuși, dacă stai să îi numeri, eu am avut această răbdare, constați, cu o oarecare speranță, că mulțimea lor este nesemnificativă față de cea a celor care, năuciți dar încă normali, privesc și așteaptă. Ce așteaptă?! Ca de obicei, așteaptă un semnal de afară, sau așteaptă pe cineva care să îi organizeze. Ca întotdeauna, de-a lungul întregii sale istorii, poporul român se teme să aibă inițiative, este cuminte, prea cuminte pentru a întreprinde, astăzi, fapte mari. Este harnic, este luptător dar se urnește greu singur și, o spun cu regret, este, de multe ori, inconsecvent. Preferă să mănânce din tomberoane și să doarmă prin boscheți, după ce a fost dat afară din locuințele pe care i le-au construit comuniștii, decât să se organizeze și să facă „decontul”. Se lasă ușor indus în eroare. Se îmbată ușor cu drogul promisiunilor aiuristice deși ar fi trebuit să constate de mult cât de fragile și fără substanță sunt „darurile” capitaliste, cele lovite de osteoporoza minciunii. Acest popor român, neamul meu adică, cei de un sânge cu mine, nu mă dezamăgește ci, mai de grabă, mă sperie. Căci, deși „apa nevoilor” ne-a ajuns la piept, el încă mai speră în „mila Lui Dumnezeu”, uitând că Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă și în traistă. Mă mai sperie și faptul că neamul meu, familia mea chiar, încă se mai uită la alții ascultându-i cum clevetesc. Cine sunt ei, cârcotașii adică? În general indivizi fără căpătâi, sfertodocți ca educație, dar care se consideră cel puțin „guru” în materie de aprecieri de tot felul. Sunt cei care au încercat, de nenumărate ori, să-l desființeze și pe Bădia Eminescu. Acum încearcă să mă desființeze pe mine, cel care mi-am dăruit viața, pe deplin și pe degeaba, României, numindu-mă fascistoid, neo-stalinist, național-comunist, în fine neo-ceaușist. Nu, acuma nu mă mai jignesc numindu-mă tovarășe. Și-au dat seama că treaba asta nu mai are efect. Acum am devenit, pentru ei, plicticos, nostalgic și marginalizat social, de prisos adică. Cine sunt acești păduchi politici ?! Sunt cei care nu au realizat nimic notabil pentru România dar care ar vinde totul, și-ar vinde și mamele dacă ar găsi cumpărători. Sunt cei care se reped cu o ferocitate câinească asupra celor care au realizat totul și care, normal, nu ar vinde nimic. Și unii și ceilalți își dispută România. Nenorocirea este că în timp ce gospodarii, cei care au costruit România antedecembristă, încearcă să o apere cu argumente de bun-simț ceilalți, distrugătorii, zbiară, de răsună universul, că, de acum, România este a lor și, în consecință, o vor „ferici” cu bilele demolatoare agățate în macaralele timpului. Până una, alta ce va fi, va fi! Nu este prima dată, în istoria acestei țări, când nu rațiunea a fost cea încununată cu laurii învingătorului.

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 795 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook