În mass media occidentală – deci și în cea a noastră, care nu face decît să colporteze știrile false –  se servește următoarea legendă: Venezuela este socialistă și din cauza asta oamenii o duc rău. Maduro este un tiran și din cauza lui poporul suferă de foame și de boli, iar hiperinflația a sărit de 1 la 10000 într-un singur an. Economia este la pămînt din cauza socialismului. Nu se pomenește de sancțiunile contra ei, inițiate de americani și la care s-au raliat cu servilism multe țări din UE. România se întrece în servilism cu altele: a recunoscut tentative de lovitură de stat a lui Juan Guaido și nu știu ce se va întîmpla cu ambasada Venezuelei în acest context.

Am mai scris despre subiect. Sunt din ce în ce mai indignat de servilismul nostru din ce în ce mai respingător.  Servilism de altfel inutil: dacă tot trebuie (?) să ne prostituăm,  măcar dacă am obține avantaje certe, de exemplu renunțarea la vize din partea SUA sau intrarea în Schengen. Voi continua cu o cronologie a războiului economic contra Venezuelei luată de aici   https://www.romainmigus.info/2019/01/chronologie-des-sanctions-economiques.html?spref=fb&fbclid=IwAR0LEHNyuivZRBliyln-kbyJ7hK3DVoqiZAUWpqb-ukHm0PsLhj3IhYOjXk

Să ne lămurim măcar asupra a trei probleme:

  1. Cine impune sancțiunile?
  2. Cine suferă din cauza lor?
  3. De ce sunt impuse sancțiunile?

La prima întrebare răspunsul sare în ochi: le impune SUA și vasalii ei latino americani și europeni. Plus Israelul. Nu e nevoie de alte comentarii.

La a doua întrebare propaganda oficială spune că pînă de curînd (adică pînă la autoproclamarea lui Juan Guaido) de sancțiuni nu avea de ce să sufere poporul Venezuelei, deoarece ele erau îndreptate numai împotriva lui Maduro și a celor din anturajul lui. Cinismul mass media nu are limite.  Hai să vedem. Nu vom menționa sancțiunile individuale, cid doar pe cele care afectează și pe alții. Apoi vom răspunde și la a treia întrebare.

Așadar să urmărim cronologia:

5 martie 2013. Moare Chavez.

14 aprilie 2013. Alegeri prezidențiale. Cîștigă, la limită Nicolas Maduro (50,6%). Oponentul, Henrique Capriles nu recunoaște alegerile și își cheamă partizanii în stradă. Scenariu cunoscut: Iugoslavia 2000, Ucraina  2004. Doar că aici violențele s-au soldat cu morți: 11 chaviști uciși, 65 răniți.

12 februarie 2014 – mai 2014. Guarimba. Opoziția în frunte cu Capriles încearcă să dea jos președintele prin forță. Violențe, drumuri blocate, camioane cu alimente jefuite. 42 morți, 850 de răniți. Printre guarimbeiros, și Juan Guaido. Nereușita loviturii de stat violente face SUA să caute alte metode pentru a face populația să se întoarcă împotriva chaviștilor.

Decembrie 2014. Congresul SUA (dominat de republicani, dar președinte era Obama) dă legea 113-278 ”Lege pentru apărarea drepturilor omului și a societății civile din Venezuela”. Ea dictează linia de conduită a guvernului SUA și la vasalilor săi contra revoluției bolivariene: stabilește posibilitatea de a se adopta măsuri coercitive în domeniul economic, financiar și commercial ”lucrînd” împreună cu ”partenerii strategici” din Organizația Statelor Americane (OSA) și Uniunea Europeană (UE)

Ianuarie 2015. Agenția de rating Moody degradează riscul de țară al Venezuelei la CCC: adică ”băi, ăștia cu investițiile, nu vă băgați, că vă pierdeți banii”.  Dolarii încep să fugă din țară.

Februarie 2015. Agenția de rating Standard an Poor’s dă o notă și mai rea: CC. Adică nu dați bani Venezuelei, că rămîneți fără ei.

Martie 2015. Se bagă și Fitch Rating șilansează alertă de un pretins default al țării. Începe inflația.

8 martie 2015.  Intervine acum Obama (da, da, ăla cu premiul Nobel pentru pace!) și dă ordinal executiv 13692 care declară Venezuela ”O amenințare deobișnuită și axtraordinară la adresa siguranței naționale și a politicii externe a SUA”. Pe baza ordinului se creează noile atacuri economice la adresa țării.

Iunie 2015. La mînăreala asta intervine și Franța prin COFACE, entitate financiară care reia calificările date de cele trei grații ale ratingului: riscul investiției în Venezuela este la fel ca  în țările africane măcinate de război civil. Pînă acum e cam clar ce se urmărește: negarea dreptului la valută al statului Venezuelean.

28 octobrie 2015. John Kelly , șef de armată declară că în Venezuela e criză umanitară și că SUA are dreptul să intervină, îndrăgostită fijnd de bravul popor Venezuelean.

Aprilie 2016. În fine, începe blocajul financiar. Instituțiile de stat venezuelene cu conturi în bănci controlate de SUA primesc restricții de a face plăți în dolari. FMI intervine și el sunînd goarna ”catastrofei economice” din țară .

Mai 2016. Pînă acum au acționat SUA și vasalii. Acum Parlamentul (în mîinile opoziției) votează o lege care anulează toate contractile petroliere , investițiile internaționale alșe statului și emisiunile de titluri de stat. Pretinde că de dragul luptei contra inflației: să oprească injectarea de monedă în economie. Tot atunci  banca nemțească Kommerzbank blochează conturile mai multor instituții din Venezuela, inclusive bănci și PDVSA (cea care exploatează petrolul) .

Iulie 2016. Citibank interzice operațiunile cu alte instituții bancare din țară, inclusive cu Banca Centrală din Venezuela. Banca JP Morgan dă cel mai mare indice de risc din lume țării deși Venezuela tocmai a achitat 6  miliarde din datoria externă.

August 2016. Închiderea conturilor bancare intermediare în dolari obligă Venezuela să opereze cu alte monede, deși veniturile din petrol încă se calculau în dolari. Țara suferă mari  pierderi datorită noilor costuri de tranzacție, de schimb și a speculației monetare. Banca Novo Banco (Portugalia) informează statul că nu mai poate face operațiuni în dolari datorită presiunii exercitate asupra ei de alți intrermediari bancari. Hop și opoziția (? Asta e opoziție? Este. Așa fac dreptacii!) Adunarea națională declară că acordarea unui împrumut de 482,5 milioane de dolari Venezuelei de către Fondul latino-american al rezervelor este ilegală.

Septembrie 2016. PDVSA lansează o ofertă de a schimba 7 miliarde de dolari în pentru a-și face plățile. Agențiile de rating sar în sus toate: nu vă băgați, că pierdeți banii.

Noiembrie 2016. Banca JP Morgan lansează o alarmă falsă că PSVSA e în default cu 404 milioane de dolari. ConocoPhilips (petroliști americani) deschid proces PDVSA .

Decembrie 2016. Întreprinderea Crane Currency (căreia Venezuela a avut nesăbuirea să îi comande tipărirea de monedă) întîrzie deliberat livrarea ca să creeze haos în populație că  nu sunt bani.

Aprilie 2017. Noul președinte al Adunării Naționale Julio Borges cere băncilor internaționale să înceteze legăturile economice și financiare cu Venezuela. Parlamentul devine un instrument de legitimare a blocadei financiare.

Mai 2017. Banca Goldman Sachs cumpără titluri de stat PDVSA de 865 milioane dolari, operație declarată ”nulă și neavenită” de președintele Parlamentului Julio Borges. Același individ se întîlnește cu noul consilier al lui Trump pe probleme de siguranță națională pentru a coordona sancțiunile financiare și economice contra Venezuelei.

Iulie 2017. Banca Citybank refuză să primească o plată din partea statului Venezuelean în titluri de stat

21 august 2017. Bank Of China, cu sediul în Panama informează Venezuela că în urma presiunilor din partea Trezoreriei SUA  și a guvernului din Panama nu va mai efectua nici o tranzacție în dolari cu destinația Venezuela. Petse o zi,  mai multe bănci din Rusia informează guvernul despre imposibilitatea de a avea tranzacții cu băncile din Venezuela datorită restricțiilor impuse de băncile intermediare americane și din mai multe țări europene. Peste încă o zi, 23 august,. Același lucru îl face și holdingul bancar BDC Shandong : oprește o tranzacție de 200 milioane dolari. Frate frate, dar să nu se supere Unchiul Sam.

24 august 2017. Donald Trump semnează ordinal 13808 ”Impunerea de noi sancțiuni venezuelei”. Se interzice orice tranzacție cu Venezuela, în primul rind cu PSVSA. Tupeul e delirant: Se interzice ca Venezuela și PDVSA să emită tirluri de stat; se interzice tranzacționarea titlurilor de stat deja emise; se interzice vărsarea de dividende către statul Venezuela de entitățile economice, chiar din Venezuela, care sunt pe teritoriu American. Este afectat în primul rînd  Citgo, care aparține PDVSA și are trei rafinării și 6000 de stații de distribuire de benzină pe teritoriul SUA. Motivul? Iubirea de poporul oropsit al Venezuelei ”sancțiunea a fost redactată cu grijă pentru a refuza dictaturii o sursă de finanțare”. Fostul ambassador American la Caracas, William Brownfield este entuziast: ”Cea mai bună soluție este să gîtuim economic guvernul Venezuelei chiar dacă aceasta va genera ani de suferință pentru popor”. Compania Euroclear reține 1,2 miliarde de dolari aparținînd Venezuelei. Bank of China (Frankfurt) refuză o tranzacție de 15 mil dolari pentru compania venezueleană Gold Reserve, Credit Suisse interzice clienților săi orice tranzacție financiară cu Venezuela  iar SUA începe embargoul petrolier. Refuză să cumpere petrol de la Venezuela.

5 septembrie 2017. Canada și SUA se alizaă pentru ”a adopta măsuri contra Venezuelei și contra persoanelor care sunt vinovate de situația actuală”. Citgo  nu mai poate prelucra petrol din țară și nu mai poate contribbui cu 2,5 miliarde dolari la bugetul țării.

Octombrie 2017. Deutsche Banck informează banca chineză Citic Bank că îi închide conturile pentru că a făcut afaceri cu PDVSA. Venezuela cumpără vaccinuri și medicamente de la Organizația Mondială a Sănătății, sub egida ONU iar banca elvețiană UBS refuză tranzacția, cauzînd o întîrziere a sosirii medicamentelor de patru luni și dînd peste cap sistemul public de sănătate.

3 noiembrie 2017. Maduro anunță că Venezuela a rambursat deja 74 miliarde de dolari din datoria sa publică. Degeaba, agențiile de rating o țin pe a lor: riscul de default este imens, catastrofă, nu dați bani acolo. Se încearcă să se confiște bunurile PDVSA.

Noiembrie 2017. UE interzice vînzarea de armament pentru Venezuela. Standard and Poors declară Venezuela în stare de default parțial. Deutsche Banck închide definitiv conturile Băncii Centrale Venezuela. Venezuela cumpără medicamente anti malaria iar Columbia nu le lasă să intre în țară. Giganții farmaceutici Baster, Abbot și Pfizer interzic vînzarea de  medicamente către Venezuela. Băncile intermediare refuză Venezuelei să cumpere alimente de 39 mil dolari. Ca să nu fie mîncare de Crăciun. Standard and Poors declară Venezuela în stare de ”default selective”. Jumătate de million de pneuri deja plătite nu ajung în țară datorită blocadei financiare.

Ianuarie 2018. Trezoreria SUA se felicită pentru bunele rezultate ale politicii ei. Înainte, pînă la falimentarea totală.  Maduro lansează criptomoneda Petro; Parlamentul declară nulitatea actului. Să nu fie bani în țară. Se mai fură de SUA un milliard de dolari în bonuri de tezaur.

Martie 2018. Companii aeriene anulează zborurile către Caracas. Columbia, Panama, Mexic. Trump interzice absolute orice tranzacție cu criptomonedă.

………..

Am obosit. Anul 2018 i-a înrăit și mai mult pe dușmanii revoluției din cauza alegrii lui Maduro

Va urma.

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 1569 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook