Dezbaterea din 14 februarie 2017

Materialul propus dezbaterii

DIN PROGRAMUL Partidului Socialist Român

  1. “Modelul socialist de dezvoltare durabilă are ca viziune construcţia unei ţări cu un popor care să trăiască și să muncească în armonie socială. ”
  2. “criteriul de bază în economie este performanţa, indiferent de tipul proprietăţii; în condiţiile concurenţei prevalează gradul de competitivitate şi nivelul profitului, sub forma profitului financiar şi social”

Toată lume ştie ce înseamnă profit. Cumperi un bax de ţigări din Moldova cu 5000 de lei şi îl vinzi în România cu 15000. Simplu. Sau din Serbia cu 10000 şi îl vinzi în România cu 15000 de lei. În primul caz profitul este de 10000 lei şi rata profitului este 200% iar în al doilea caz e de 5000 de lei cu o rată de 50%. Încă e bine. Din punct de vedere contabilicesc totul este ff simplu. Diferenţa dintre cît cîştigi şi cît cheltuieşti este profitul. Rata lui este raportul dintre profit şi cheltuială.

Am căutat cuvîntul “profit” pe Google şi am găsit 548.000.000 de saituri/ adrese. Jumătate de milliard. Cîteva zeci de milioane te saituri te învăţau cum să faci profit şi cum să devii milionar.

Am pus pe google întrebarea “ce este profitul social” şi am găsit 14.100.000 adrese. În fine, am tastat “profit ecologic” şi au apărut 456.000 de rezultate. Pentru “profit social şi ecologic” am găsit 4600 rezultate. Prima intrare e cu viziunea lui Dalai Lama. Cum eu nu sunt budist am preferat, ca să descîlcim lucrurile, să merg pe definiţia marxistă https://www.marxists.org/romana/m-e/1865/salariu-pret-profit/c11.htm)

Iată ce zice Marx

Plusvaloarea, sau partea din valoarea totală a mărfii in care este materializată supramunca – sau munca neplătită a muncitorului, eu o numesc profit. Nu tot acest profit intră în buzunarul capitalistului industrial. Monopolul asupra pămîntului dă proprietarului funciar posibilitatea de a-şi însuşi o parte din această plusvaloare sub denumirea de rentă, indiferent dacă pămîntul este folosit pentru agricultură, clădiri, căi ferate, sau pentru orice alt scop productiv. Pe de altă parte, faptul că posesiunea mijloacelor de muncă dă capitalistului industrial posibilitatea de a produce plusvaloare sau, ceea ce este acelaşi lucru, de a-şi însuşi o anumită cantitate de muncă neplătită face ca proprietarul mijloacelor de muncă – care împrumută aceste mijloace în întregime sau în parte capitalistului industrial -, într-un cuvînt capitalistul care dă bani cu împrumut, să poată pretinde o altă parte din această plusvaloare, sub denumirea de dobîndă. Aşadar, capitalistului industrial ca atare nu-i rămîne decît ceea ce se numeşte profit industrial, sau comercial.”

Aşadar profit = muncă neplătită în folosul capitalistului. Nu orice muncă neplătită , cu toţii prestăm muncă neplătită acasă. E vorba de prestarea unei munci neplătite în folosul Altuia. Altuia care să nu fie din familia noastră.

Ca o paranteză: chiar şi animalele sunt programate pentru activităţi în folosul Altuia. Unele foarte organizate, ajunge să ne gîndim la furnici, termite, albine. Dar şi animalele nesociale fac la fel. Toate păsările şi mamiferele caută hrană pentru puii lor. De ce ar fi omul altfel? Animalele se pot sacrifica pentru specia lor. Nu numai partea femeiască, ci uneori (la păianjeni sau anumite insecte) şi cea bărbătească: masculii deveniţi inutil sunt devoraţi.

Dar numai la om apare munca neplătită în folosul altui om sau grup de oameni. Cum s-a ajuns la asta? Prin crearea surplusului datorat diviziunii muncii.

De ce există o companie?

A.Ca să aducă profit acţionarilor. Viziunea anglo-saxonă

B. Ca să creeze locuri de muncă într-o comunitate. Viziunea asiatică şi socialistă

Primul este punctul de vedere strict financiar. Al doilea este punctul de vedere social. Evident că dacă nu există profit financiar nici locurile acelea de muncă nu sunt sustenabile.      Primul punct de vedere este cel neoliberal. Etica sa este că singura grijă a companiei este să aducă profit acţionarilor. Unii mai adaugă “respectînd legile în vigoare”. Dacă găseşte resurse în altă parte şi forţă de muncă mai ieftină, se mută acolo. Orice altceva este irelevant. Nu contează tragediile sociale pe care le poate genera. Cînd Nokia a venit la Jucu în 2007 unii s-au bucurat, deşi acest lucru s-a produs în urma închiderii unei locaţii din Germania lăsînd în urmă sute de şomeri. În martie 2007 s-a semnat un memorandum între Nokia și Consiliul Județean Cluj în prezența premierului de atunci Călin Popescu Tăriceanu. Un efect colateral al venirii Nokia la Jucu a fost şi un început de bulă imobiliară: dacă tot e parc industrial acolo să facă şi case. Pe 29 septembrie 2011, Nokia a anunțat că până la sfârșitul anului 2011, producția va înceta iar peste 2000 de angajați vor intra în șomaj. Nokia precizînd sec că această decizie vine ca urmare a optimizării proceselor de producție la nivel mondial și reorientarea producției către fabricile din Nokia. Din punct de vedere clasic Nokia a procedat corect. Acţionarii anonimi au decis aşa. Nokia este ff anonimă: acţionarul principal este Franklin Resources cu 1,73%. Următorul acţionar are 1,07% şi restul sub 1%. Probabil zeci de mii de acţionari. Dacă nu milioane. Cumpără şi vînd părţi sociale ale companiei. Să se împiedice de un ciot? Nokia ar fi u n reprezentant al capitalismului nordic, umanizat și strîns în chingi de societate. Poate acolo la ei, în Finlanda. La fel cum IKEA cea civilizată și suedeză o fi așa acolo, la ei. La noi taie pădurea.

Aşa e cu profitul financiar.

Ca el să devină şi profit social se pune problema redistribuirii lui şi a siguranţei locului de muncă. Ce ar fi trebuit să facă Tăriceanu şi cu Boc în 2007? Să negocieze la sînge cu finlandezii ce se întîmplă dacă ne trag şi nouă clapa, aşa cum au făcut-o cu nemţii. Aşa, cei 2000 de angajaţi (deja spre 5000 cu familii cu tot) s-au bucurat degeaba.

Dar are această capacitate statul roman? Nu cred. Nu acum.

Există şi noţiunea întreprindere socială (https://en.wikipedia.org/wiki/Social_enterprise). Unele întreprinderi de acest fel nu oferă nici un profit investitorilor sau un profit mai mic decît cel din bănci, ideea fiind ca aceşti investitori vor să facă fapte bune. De exemplu în SUA întreprinderile sociale răspund anumitor nevoi sociale prin produsele pe care le vînd şi prin faptul că angajează persoane cu dizabilităţi. Este cu totul altceva decît ceea ce se clama o data “companie cu răspundere socială”. În alte ţări întreprinderile sociale sunt toate ONG-urile non-profit. Nu trebuie confundată noțiunea cu programele de răspundere socială ale corporațiilor – multe corporații multinaționale și transnaționale, inclusive Nokia se laudă cu ele  (https://en.wikipedia.org/wiki/Corporate_social_responsibility ). Acolo e vorba de etica în afaceri și de răspundere față de mediu . Praf în ochi folosit de asasinii economici ai economiilor periferice.

Adevăratele întreprinderi sociale au fost în statele socialiste. Sigur că se dorea şi profit, dar se dorea ca omul să aibă unde să muncească la el în localitate și să aibă un viitor, el și familia lui. Șomajul era de neconceput.

Goana după profit financiar poate duce la catastrofe sociale şi ecologice. Să luăm cazul cu Roşia Montană. Compania Gold Corporation voia să scoată aurul din Roşia Montană şi după 15 ani să lase acolo alte mii de şomeri plus un lac cu cianură. Sau Schweighofer, aducă de Iliescu şi iubită de Iohanis. Ar trebui obligaţi ca să sădească cîte un lăstar pentru fiecare copac tăiat.

Din punctul meu de vedere profitul social este legat de redistribuire. O companie are 1000 de salariaţi. Ei produc mărfuri pe care le vînd pe piaţă. Se ajunge la un profit de – să zicem – 1000 de galbeni. Dacă firma are un singur acţionar, el intră în buzunarul lui. Dacă toţi salariaţii sunt şi acţionari, atunci el se împarte la fiecare. Asta i-ar responsabiliza şi i-ar face mai dedicaţi companiei. O companie social este o cooperativă în care toţi angajaţii sunt şi acţionari.

Profitul ecologic este destul de clar. De exemplu : O cooperativă dintr-un judeţ cu multă pădure se ocupă de exploatarea lemnului. Are profit, este şi socială dar defrişează pădurea. Peste douăzeci de ani nu va mai avea ce să facă. Iar defrişarea duce la inundaţii, secetă şi alte fenomene extreme. Plus că dispare fauna – aşadar atentează la biodiversitate. Nici în timpul socialismului nu se punea acut problema profitului ecologic. Îmi amintesc de fabrica de negru de fum de la Copșa Mică, unde frunzele erau negre pe o rază de zece kilometri de uzină. Acum orașul a murit, dar este ecologic. Nu s emai produce negru de fum, dar nici nu mai e de muncă… Dacă în 1990 erau 5.643 de salariați, în 2011 nu mai niciunul.
Este aşadar vorba despre dezvoltare durabilă. Trebuie îmbinate cele trei feluri de profit. Din punct de vedere social profitul financiar, măsurat în PIB nu este foarte semnificativ. Mai trebuie văzut ce procent din el se regăsește în salarii (de exemplu în România este cel mai mic din țările UE, în jur de 30%) și, mai ales, cum sunt distribuite aceste salarii (de exemplu în România peste 40% din salariați sunt plătiți cu salariul minim pe economie)

 

Întrebare. Se poata realiza aceasta în cadrul capitalismului nostru periferic?

Eu cred că nu. Mai întîi trebuie să recuperăm ce este al nostru: resursele.

Apoi trebuie să planificăm dezvoltarea parafrazînd vorba lui Delavrancea din Apus de Soare (de care făceam caterincă în liceu) “că România nu este numai a noastră, ci şi a urmaşilor urmaşilor noştri”.

Moderator

Gh Zbăganu

Rezumate scurte ale intervențiilor  de la dezbatere.

Mai mult sau mai puțin la chestiune.

Costică Zdrobiş: După război am pornit de la o sociatate și de la o economie semifeudală. S-a reușit pînă în 1989 industrializarea țării. Dacă vrem să facem ceva, mai întîi trebuie recuperată România. Suntem o colonie. În 1989 noi produceam avioane, acum nici măcar tractoare. Singura soluţie este naţionalizarea. Nimeni nu o să cedeze puterea decît prin forţă. În cei 27 de ani s-a  distrus şi viitorul, nu numai prezentul. Suntem sub ocupaţie americană. Bazele militare americane ne pun în periol securitatea naţională. Manifestaţiile tineretului trebuie susţinute. În ei este speranţa. Trebuie un regim autoritar temporar.

Gheorghe Răzvan Gabriel. Avem nevoie de un system mondial de securitate, în care dreptul forței să fie înlocuit de forța dreptului. Ca să faci profit trebuie eliminată corupţia. Trebuie să sprijinim micile afaceri împotriva multinaţionalelor. Trebuie o educaţie spre muncă. Şi un sistem corect politic.

Sergiu Fendrihan. Urmează o epocă grea. Dacă vreodată vom ajunge vreodată la putere să ne canalizăm spre profitul industrial şi nu pe cel speculativ. Trebuie refăcut sistemul educational. Profitul să ajungă la cei care muncesc. Antreprenorii totuşi trebuie să aibă  mai mult deoarece ei își asumă riscuri. Trebuie să scăpăm de complexul colonial. Trebuie găsiţi oameni responsabili şi fermi.

Andrei Săfonu. Era la Moscova cînd se făceau demonstraţii antifasciste contra lui Ceauşescu. Hitler Stalin Ceauşescu. Iar la Moscova era Silviu Brucan. Comparaţie cu Antonescu. România a adus în Transnistria 5000 de tractoare. A făcut dreptate socială. Acum avem de a face cu burghezia roşie. Aşa e şi în federaţia rusă. Există capitalism creator şi cămătăresc. Capitalismul creator trebuie sprijinit, nu și cel cămătăresc.

Claude Karnoouh. De 150 de ani se pune problema profitului social în cadrul capitalismului. Trebuie analizat capitalismul actual. Nu i s-a schimbat tendinţa lui expansionistă. Sistemul sovietic avea și el un aspect capitalist, se supunea legii valorii. Capitalul era însă în mîna statului. Acolo conta în primul rind politica şi nu economia. România avea un stil particular fiindcă PCR a devenit prea nationalist. Dărîmarea socialismului a fost făcută de clasele produse de el și nu de cineva din afară. Se poate profit ecologic şi social şi în capitalism. Dar numai dacă este ameninţat de comunism. Manifestațiile de acum din Piaţa Victoriei reprezintă ceva foarte complex din punct de vedere sociologic. Unii spălaţi pe creier. Avem de a face cu profesionişti şi cu hipsteri. Dar mai este și o luptă de clasă neasumată de PSD, care este un partid de dreapta. Partidul Socialist Român a ratat rolul de lider la protestele de la Cotroceni, unde sunt oameni din clasa muncitoare exploatată.

Ion Săracu. Să ridicăm noi – adică PSR – problema contractul de privatizare cu Petrom care a expirat în 2014. PSD nu se ocupă de asta, deși umbla cu lozinci naționaliste.  Cum îi dăm afară pe austricei? În piaţa Victoriei este și stînga, nu numai dreapta: era acolo și un steag tricolor cu stema RSR. O știre bună:  Enel a pierdut procesul cu România, jumătate de milliard de euro recuperați.

Titus Mărculescu : nu există profit social şi ecologic în capitalism. Occidentalii au căutat să ne colonizeze şi au reuşit.  Crede că dacă nu facem nimic, statele naționale vor dispărea statele naţionale. ONG-urile agită oamenii în sensul ăsta. Ceauşescu a fost un naţionalist care a făcut mult bine ţării de aceea a fot ucis.

Alexandru Halaliuc : Profit financiar şi ecologic poate exista şi în socialism şi capitalism. Nu crede că e vreo legătură cu doctrinele. Profitul social însă? Marx e interesant prin teza cf căreia este conflict între capital şi forţa de  muncă. Un exemplu că se poate realiza profitul în toate cele trei forme este capitalismul nordic. Socialismul însă poate duce la îmbunătăţirea relaţiilor sociale într-o țară de periferie.

Alina Constantinescu. E de stînga, nu are cu cine să voteze. De ce stînga nu reuşeşte să ofere o alternativă la stînga PSD? De ce se mărgineşte la discuţii de cafenea? Paradigma de dreapta – stînga e depăşită din cauza modernizării. Lucrează pe retrocedări şi poate să înţeleagă şi dreapta şi stînga. Și dreptul la proprietate și dreptul chiriașului.

Carmen Petroşel. Există noțiunea de RSE – răspunderea societală a companiei. Întreprinderea are o răspundere socială. Corporația trebuie să se poarte cu angajații și familiile lor ca un bun tată de familie. Salariaţii şi familiile lor să trăiască bine. Şi să aibă grijă şi de mediu de sănătatea  mediului de afaceri. Şi există asemenea întreprinderi. Exemplu bun: Petrom şi toate întreprinderile de stat. Poate că PCR era prea nationalist, dar acum s-a ajuns să fie interzis patriotismul. Reîntoarcerea la patriotism ar implica o excludere a a companiilor străine şi de aceea e interzisă. Soluţia de reîntoarcere la socialism = patriotismul.

Vlad Tache.  El este un om practice și vrea soluţii şi nu teologie politică. Profitul sub cele trei forme ale lui se poate face şi într-un capitalism avansat. Trebuie economie planificată. Planificarea trebuie să corijeze piaţa mai degrabă prin taxe mai degrabă decît prin  acițune directă. Dacă nu avem resurse suntem obligaţi să facem parte din piaţa mondială și să ne supunem legilor internaționale.

Constantin Rotaru. Dacă vorbim de profit, vorbim de proprietate. Proprietarul decide cum își repartizează profitul și nu ai ce să îi faci. Proprietarului privat nu ai ce să îi ceri. El vrea numai bani. Doar dacă proprietatea e socială poți pune problema.  Doar statului i se poate cere profit social. De ce și-a înstrăinat proprietatea?  S-a ajuns aici datorită virusului “statul e prost administrator”. Nu statul este administratorul ci o persoană. Dacă greșește, ea trebuie să răspundă material şi penal. Singura soluție este recuperarea proprietății  statului.  Deoarece chiar şi întreprinderile de stat care nu sunt profitabile şi tot sunt profitabile prin aceea că oamenii sunt protejați. Obligaţia principală a statului este să facă profit social. Profitul ecologic e o componentă a profitului social.

 

 

Următoare dezbatere va fi pe 7 martie ora 17,30 și tema va fi

Naționalism, internaționalism și patriotism.

Moderator: Vlad Tache

 

 

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 852 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *