Motto:
De gustibus non disputandum.
(Gusturile nu se discută – din perspectiva libertății individului)
Proverb latin

Dragii mei, a urlat din nou românismul din mine. Favorizată de bâlciul electoral, clocit de „democrația” capitalistă din România postdecembristă, a avut loc în media românească o păruială, în cel mai neaoș înțeles românesc al cuvântului, între o franțuzoaică, CLOTILDE, să-ți pui limba-n atele dacă riști să-i pronunți numele, și o Florică de-a noastră cu un nume mai olimpian, LAURA.

Nu știu cine avea dreptate sau dacă avea cineva dreptate dar să accept ca la mine „în bătătură” să pătrundă o venetică, indiferent din ce „plasuri” pariziene o fi venit ea, indiferent pe la ce „birouri” o fi lucrat ea, „cu calculatorul”, în schimburi de noapte, este pentru mine prea mult. Să ne înțelegem, de la început, nu sunt misogin (am un car de argumente pentru asta), admir femeile deștepte și frumoase, dar și pe cele numai de un fel sau de celălalt, dar îmi displace profund să asist la situații care afectează (în mod negativ) acest dar dumnezeesc făcut de Divinitate bărbatului.

Fiind mai clar, mai explicit adică, nu suport să văd femei păruindu-se, nu suport să văd femei bete, să văd femei cerșind, să văd femei oferindu-se pentru destrăbălări sexuale etc. Nu suport și gata. Ăsta sunt eu, un bărbat care are o soție, a avut o mamă, a avut o soră, are o familie plină de femei remarcabile pe care le respectă și le iubește atât cât este el capabil.

Să revenim.

CLOTILDE asta, am observat că o „rupe” destul de bine pe românește, a venit în București obsedată de ideea de a-l salva. De la ce?! N-are importanță, importantă rămânând numai intenția de a salva Bucureștiul de la orice s-ar întâpla să-l sâcâie în acel moment. Ce pornire înălțătoare veți spune. Eu, un pic mai cârcotaș, fiind mai de sub poalele pădurii muntene, vă asigur că „umanista” pornire a franțuzoaicei mie îmi PUTE, adică nu-mi miroase a bine. Mai încolo poate vă spun și de ce. Sper să nu uit din cauza vârstei.

Îndoiala mea vine din experiențele istorice trăite de omenire cu cei care împânzesc zona geografică denumită Hexagon. Noi TRACII, după cum ne numea Iosif Constantin Drăgan, suntem mai de multișor, cam prea multișor, prin EUROPA aceasta, în comparație cu hexagonalii și ar trebui, în consecință, să avem un cuvânt greu de spus în eventualele noastre dispute. Așadar, după Înălțarea la Ceruri a Mântuitorului Isus, hexagonalii s-au erijat în marii și unicii păstrători ale tuturor celor rămase de la Ilustrul Învățător. În această „calitate” au săvârșit ei atâtea fărădelegi încât s-ar pute întocmi, scriind despre ele, tratate întregi de „istorie”.

Ori de câte ori descopereau „acești cutezători” că mai este câte ceva de furat din spațiul geografic pe care-l cunoșteau, își asmuțeau mințile încoronate să-și înarmeze până-n dinți supușii, se înpodobeau, cât mai vizibil, cu crucea creștină și porneau voinicește la tăiat, spânzurat și furat în numele credinței. Cruciadele, Inchiziția sau altele asemenea lor sunt evenimentele istorice care stau mărturie.

Întocmai ca înaintașii săi și CLOTILDE a pornit-o în lume, practicând un turism ocupaționist, încărcată cu „bune intenții”, de doi bani, atât pentru București cât și pentru România. Și ajungând ea pe aceste meleaguri și privind roată de la înălțimea tocurilor sale a concluzionat că numai ea ar fi cea mai indicată pentru a salubriza zona. Cum tradiția istorică locală, chiar ea, ne spune că există la români un procent destul de măricel de idioți care au un apetit crescut pentru străini care să călărească România, vezi în acest sens istoria „nemaipomenitei” case regale a ROMÂNIEI, s-au găsit ifosarii Bucureștiului care s-au regrupat din alte mocirle formând un cârd destul de măricel în spatele spontanei Ioana d’Arc. Din noua sa postură, penibila făptură a Hexagonului a început să dea din gingașele-i copite și să împroaște cu noroi româncele. Eu, orgolios din fire, aș dori să-i amintesc că o fi ea urmașa lui Zola dar și subsemnatul sunt consătean cu Doamna Chiajna, care la vremea ei a speriat Stanbulul și, în plus, sunt compatriot cu „UNA, ECATERINA TEODOROIU”, unică în felul ei, care la o vârstă fragedă a pus mâna pe o spadă și le-a spus răspicat occidentalilor, dornici de furt și ocupație, bă !,„pe aici nu se trece” , că vă ia mama dracului. Asta le spun și eu de la înălțimea pixului meu tuturor celor veniți de aiurea și care, favorizați de globalizare, au furat și mai fură din România. Bă!, vă ia mama dracului dacă vă încăpățânați să călăriți România și să furați din ea. Oricâți mormoloci vedeți voi că se bălăcesc pe aici, în această țară mai există și pești autentici care, din când în când, după necesitate, se transformă în adevărați PIRANHA.

Așadar, CLOTILDE, lasă-le în pace pe Floricile mele căci, deștepte sau proaste, frumoase sau urâte, inspirate sau neinspirate în ceea ce fac, sunt româncele mele și eu le prețuiesc așa cum sunt doar pentru simplu fapt că sunt ROMÂNCE. Tu du-te de unde ai venit și fericește-i pe alde Sarko, Hollande ș.a. care fac, ca și tine, este o părere strict personală și românească, degeaba umbră Pământului.

Că în Hexagon există ORAȘUL LUMINĂ de unde curge HAR peste întreg Pământul este un lucru de necontestat, de admirat și de recunoscut. Dar, tot din Hexagon ies, din când în când, la suprafața vieții secături cu manifestări monstruoase de tip Strauss-Kahn care, culmea!, ne controlează existența. Și atunci!?! FERIȚI-VĂ DE HEXAGON!

De aceea eu, cu o curtoazie specifică bărbatului român, cel cu o singură nevastă și în acte și în fapt, am să te blagoslovesc, CLOTILDE, utilizând un neologism turcesc, spunându-ți SICTIR CUCOANĂ! Tot dintr-o pornire de domn, te mai sfătuiesc să mulțumești bunului Dumnezeu, dacă ai, că nu am asezonat urarea și cu alte dulcegării lingvistece specifice zonei geografice de pe malurile Dâmboviței. Oricum, te asigur că, dacă mai continui să evoluezi internaționalist pe plaiurile mioritice, eu, cu răbdare și cu pathos, am să-ți dedic un serial.

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 14501 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook

  • IPOCRIZIA ELECTORALĂ

                  Conform Legii 135/2020, „data desfășurării alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2020 se […]