Prof. Dumitru StanciuDe la început, doresc să atrag atenția distinsului meu cititor, mai degrabă interlocutor, că mă adresez, aici, oamenilor educați care acceptă și înțeleg discuțiile cu argumente, altele decât cele de tipul: „așa cred eu” sau „așa vreau eu”. Mai menționez și accept faptul că în cele câteva rânduri de mai jos abordez o problemă mult prea mare, aici în sensul de mult prea serioasă, mult prea complexă, care ar necesita, poate, multe sute de pagini. De ce mă hazardez atunci să fac ceea ce fac, vă veți întreba? Din cauza răbufnirii dorinței de dreptate din mine, sufocată de ceea ce se întâmplă în jurul meu în ultimii treizeci de ani. Așadar, fiind convins că nu voi stabili eu adevărul, că nu voi rezolva această problemă, în sensul că nu voi da soluția corectă și definitivă a ei, încerc, totuși, să atrag atenția că aceia care vor să-și impună, cu orice preț, cu pumnul adică, spurcatul lor punct de vedere ca adevăr în problemă și să ascundă realitățile sub preșul istoriei, nu vor reuși să intimideze sau să sperie întreaga suflare românească. Eu sunt unul din cei care voi fi întotdeauna avocatul dreptății, a acelei părți din ea care se poate intui, și nu cred că sunt singurul. Mai sunt mulți, foarte mulți chiar, care pot fi „dovediți” cu documente, care sunt avocați „pe bune”, cum spun „elitiștii” din România. Mai trebuie să remarc, tot de la început, că,  fiind eu un om de stânga , este posibil ca diatriba mea să poarte amprenta unui partizanat politic pe care mi-l asum.

         Tema discuție a fost lămurită încă din titlu. Obiectivele pe care vreau să le aduc în discuție, n-am spus să le lămuresc, sunt două:

  1. Atitudinea celor de stânga față de biserică și ateism;
  2. Realitatea în legătură cu spurcatul clișeu care se agață de imaginea mișcării politice de stânga (a celei autentice) ca mișcare demolatoare de biserici.

În cele ce urmează am să încerc, cu cuvinte puține, să atrag atenția că VIZIUNEA NOASTRĂ  este identică cu cea a bisericii și se bazează pe ÎNDEMNUL FUNDAMENTAL AL MÂNTUITORULUI ISUS: IUBIȚI-VĂ UNII PE ALȚII! Obiectivele noastre mari sunt, în totalitate, identice cu cele ale bisericii, am să aduc argumente solide un pic mai departe. Înainte de a trece la dezbaterile pe care am să vi le propun aș vrea, numai, să menționez că SOLIDARITATEA UMANĂ derivă din acest ÎNDEMN FUNDAMENTAL și că realizarea lui ar constitui rezolvarea tuturor relelor de pe Pământ. Arma cea mai puternică pentru realizarea ÎNDEMNULUI FUNDAMENTAL este educația, făcută prin cuvânt și prin exemplul personal.

În legătură cu obiectivul 1 al discuției noastre, voi prezenta câteva aspecte privind atitudinea bisericii față de INJUSTIȚIA SOCIALĂ CARE DUCE LA SĂRĂCIE.

         În BIBLIE biserica definește  șapte păcate capitale  ca fiind cele de la care izvorăsc toate celelalte păcate. În decursul curgerii istoriei omenirii, lista celor șapte păcate a fost reactualizată și „șlefuită” în acord cu realitățile vremii. Dar, indiferent de perioada istorică și de variantă, lista a cuprins, întotdeauna, ca păcat capital ÎMBUIBAREA. Las la dispoziția cititorului să-și „traducă” termenul în acord cu ceea ce se întâmplă în jurul său.

         Lista celor șapte păcate capitale a fost revizuită în anul 2008, în timpul Papei Ioan Paul II, și cu această ocazie la cele șapte păcate capitale vechi au mai fost adăugate altele șapte noi. Acestea sunt:

  1. Distrugerea mediului înconjurător;

      2.Experimentele științifice a căror natură morală este discutabilă;

  1. Manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului;
  2. Consumul sau traficul de droguri;
  3. INJUSTIȚIA SOCIALĂ CARE DUCE LA SĂRĂCIE;
  4. Avortul;
  5. Pedofilia.

Mă întreb, cu tot bunul simț de care mai dispun, ce anume, din lista de mai sus, ar trebui să mă facă să mă îndepărtez de BISERICĂ?

În același context, al primului obiectiv al discuției, aș dori să supun atenției poziția Papei FRANCISC față de îmbuibare.

În ceea ce-l privește pe Sfântul Părinte Francisc se poate afirma că apartenența sa la o conduită civică de stânga este de netăgăduit. Pentru faptele sale, care dovedesc o mărinime sufletească greu de imaginat, eu, un amărât de comunist din România, îl consider Sfânt. Las la o parte faptul că, poate greșesc sau poate nu, nu a atacat niciodată ideologia comunistă. Ba, mai mult, eu l-am auzit, cu urechile mele, și l-am văzut, cu ochii mei, când afirma că el nu este de acord ca biserica să primească drept sponsorizări banii murdari obținuți (DE CAPITALIȘTI n.n.) din „EXPLOATAREA AMĂRÂȚILOR”. Bani murdari! Dar banii nu pot fi decât murdari. Poate de aceea Mântuitorul nu a atins niciodată, cu mâna sa, acest „produs” omenesc. Întocmai ca Sfântul Francisc din Asisi, Papa Francisc dă tot ce are celor care nu au și suferă. Este preocupat de problemele lor, ziua și noaptea. Este plin Pământul de faptele frumoase, fără precedent, ale Părintelui de la Vatican. Mai comunist decât Sfinția sa nu se poate. Așadar să luăm aminte.

Biserica Catolică nu vrea ca donații „banii murdari” câstigați abuzând de muncitorii prost-plătiți, a spus de curând Papa Francisc , potrivit Reuters.

„Unii donatori au venit la Biserică să ofere profituri din sângele oamenilor ce au fost exploatați, tratați rău, înrobiți cu munca platită rău”, a spus pontiful in timpul unei audiențe saptamânale cu pelerinii de la Vatican.

„Acestora le voi spune: Va rog luați-vă banii de aici, ardeți-i”, a declarat Papa Francisc, care a facut din protejarea săracilor si curățarea finanțelor Vaticanului piloni ai mandatului său pe scaunul Sfantului Petru.

„Oamenii lui Dumnezeu … nu au nevoie de bani murdari, ei au nevoie de inimi care sunt deschise în fața milei lui Dumnezeu”, a adăugat capul Bisericii Catolice.

Papa a calificat banii drept „balega diavolului” și a condamnat plăgile capitalismului neînfrânat, provocând critici ale unor lideri de business americani.

După asemenea afirmații, te aștepți, pe bună dreptate, ca Sfântul Părinte să facă la Vatican ceea ce a făcut Mântuitorul în Templu când a pus mâna pe bici și i-a luat la plesnit pe toți afaceriștii de acolo apostrofându-i: „Casa Mea casă de rugăciuni se va chema pentru toate neamurile, voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari!”.

Așadar, oamenii din Templu, care erau în germene afaceriștii economiei de piață de azi, erau tâlhari. Mântuitorul a spus-o, nu eu. Amin!

Bani murdari, muncitori prost plătiți, sângele oamenilor exploatați, oameni înrobiți, banii sunt balega diavolului, plăgile capitalismului neînfrânat, toate acestea și încă multe altele le-a spus Sfâtul Părinte Francisc. Aș vrea să am în față toate intervențiile oficiale, orale sau pe suport de hârtie, ale liderilor care se autoproclamă de stânga în care să întâlnesc măcar una din sintagmele utilizate de Papa Francisc. Nu cred să am măcar o șansă, una singură, în întreprinderea mea. Cuvintele care exprimă adevărul sunt crude și de aceea ele fie sunt ocolite, în mod diplomatic, fie sunt cenzurate. Ele nu trebuie să fie folosite ca arme care să ajungă în mâna oropsiților. De aceea, atenție dragii mei tovarăși de partid!, capitaliștii au tot interesul să ne inoculeze ideea că, vezi Doamne!, noi comuniștii suntem atei, oameni fără Dumnezeu adică. Noi trebuie să fim departe de oameni ca Sfântul Părinte Francisc care ne pot inocula sentimente umane mărețe cum ar fi iubirea de aproape, solidaritatea umană, demnitatea umană, dreptatea, adevărul etc. Oropsiților, Biserica, cu învățăturile lui Iisus, este a voastră. Comuniștilor mergeți în Biserica lui Iisus și uniți-vă cu oamenii exploatați, oamenii înrobiți și, împreună, curățați Casa Domnului de capitalismul neînfrânat, făcător de plăgi sociale. Din păcate, Biserica de astăzi, cel puțin în România, a fost ocupată de capitaliști care, folosidu-se de balega diavolului, i-au cumpărat pe preoți și i-au aruncat pe amărâți afară, transformându-i în cerșetori. Aceasta este numai una din plăgile sociale de care vorbea Sfântul Părinte. Este numai una din crimele capitalismului.

         Referitor la al doilea obiectiv al analizei mele, clișeul comuniștii – demolatori de biserici – , am să remarc, de la început, că „treaba” presupune o documentare foarte dificil de făcut dar nu imposibilă. Ca metodă de lucru am acceptat, aici, să mă limitez la a demonta SATANIZAREA LUI CEAUȘESCU, făcută de „răspândacii” capitaliști care se „înfruptă” cu savoare din realizările harnicului și patriotului PREȘEDINTE, pe care-l „desființează” în mod criminal. Mărturisesc că am folosit drept resurse, nu sunt, din păcate, istoric de profesie, scrierile pe care le-am întâlnit pe INTERNET. Ceea ce pot să confirm este faptul că am verificat informația consultând mai mulți autori. Am ținut să fac aceste precizări pentru „liniștea” doritorilor de adevăr curat. Tot ce pot să vă îndemn este ca să vă căutați singuri adevărul. Numai cel găsit de dumneavoastră este cel mai „sigur”. Dar, informațiile furnizate de mine pot costitui „excitația” pentru începerea discuției. Pentru început, să privim un pic peste gard și să vedem ce se mai întâmplă și în ograda altora. Ni se semnalează că în Franța sunt distruse, cu duiumul, biserici vechi de sute de ani care fie se transformă în alte lăcașe de cult, fie sunt orientate către alte destinații, fie sunt demolate. Dar fenomenul nu este localizat numai în Franța. Eu, personal, l-am întâlnit în Turcia, Marea Britanie, Danemarca, Germania ș.a.

         În România, campionul dărâmării de biserici și mânăstiri a fost Regele Carol I. Nici tătarii, nici Cuza și nici Ceaușescu nu l-au întrecut. Înainte de instalarea sa la cârma României, Podul Mogoșoaiei – astăzi Calea Victoriei – era plin de mânăstiri. După ce le-a „curățat” pe toate, ca să facă loc unor construcții moderne și „frumoase”, s-a spus, „politic” vorbind, că Regele a modernizat România. Pentru același lucru despre Ceaușescu s-a spus că a demolat România. După cutremurul din 4 martie 1977, Ceaușescu a cerut arhitecților vremii planuri de sistematizare a Bucureștiului. Planurile primite nu au fost originale ci au fost unele scoase de la arhivă relizate în vremea lui Carol al II-lea, dar care, din cauza evenimentelor istorice, nu au fost puse în operă. Întrebarea firească pe care și-a pus-o cel care a furnizat informația a fost dacă s-ar fi aplicat aceste planuri pe vremea Regelui, acesta ar fi fost privit cum este privit Ceaușescu, astăzi, sau ar fi fost denumit „modernizatorul” României, ca și înaintașul său.

         În perioada lui Ceaușescu au fost dărâmate sau translatate 36 de biserici și au fost construite 76. Pe cei interesați îi sfătuiesc să facă o plimbare prin Bucovina și să vadă câte din mânăstirile locului au fost renovate și când s-a făcut acest lucru? Adaug faptul că România este mult mai mare dacât Bucovina.

         Și, cu acestea zise, eu consider că pot să mă retrag.

                                 05. 12. 2017

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 294 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *