Istoria anticomunistă care se învață în școlile din România spune că Legiunea Arhanghelului Mihail și Partidul Comunist Român, fondat în 1921, reprezintă principalele forțe antidemocratice din România interbelică.
Se încearcă astfel și la nivelul manualelor școlare echivalarea ideologiei comuniste cu fascismul, printr-o sfidare a adevărului istoric și prin abandonarea logicii elementare în analiza unor fenomene social-politice care au marcat secolul XX. Demonizarea comunismului, prin asocierea/identificarea cu fascismul, este preluată din străinătate de către autorii manualelor de istorie de la noi, fără cea mai mică șovăială și fără nici o încercare de a explica această aberantă teorie .
Deși subiectul este amplu să încercăm totuși să marcăm câteva dintre contradicțiile pe care le înglobează.
Legiunea Arhanghelului Mihail a fost un partid antidemocratic – am putea spune fascist – care în scurta lui existență (1927 – 1941) a folosit teroarea și asasinatul ca mijloc de acțiune politică, chiar și înainte de crimele comise împotriva legionarilor de dictatura carlistă ([2],[3]) . Cele mai celebre crime fiind asasinarea prefectului Manciu, a fostului lor camarad Stelescu, a lui I.G. Duca (înainte de asasinarea lui Codreanu) , apoi a lui Armand Călinescu, Nicolae Iorga (din răzbunare), a carliștilor deținuți la Jilava, care așteptau procesul [4], a economistului Virgil Madgearu (încă neexplicată) și a tinerilor comuniști Ocsko Tereza sau Constantin David.
Dar de ce Partidul Comunist Român a fost antidemocratic?
Sa fie antidemocratica acțiunea Partidului Comunist ca a luptat pentru o Românie fără asupriți și asupritori !?
Asupriții din perioada interbelică erau muncitorii din fabrici, muncitorii din industria petrolieră, minerii din mine, țăranii săraci și mijlocași. Asupritorii erau bancherii patronii fabricilor, patronii societăților miniere, patronii societăților petroliere, chiaburii, regele și slugile lor reprezentate de guvernul capitalist, de poliția, jandarmeria și Siguranța Statului.
Profesorul de istorie de la liceu ne-a spus că nu există luptă de clasă. El considera că această idee este falsă. Poate că și majoritatea istoricilor din România capitalistă contemporană consideră că lupta de clasă nu există.
Dar spunea el adevărul sau doar difuza una dintre minciunile vehiculate în școli împotriva adevărului istoric?!
A existat în România lupta de clasă? Răspunsul este un categoric da, deoarece existau asupriți și asupritori. În România interbelică a fost multe greve muncitorești, cauzate de condițiile grele de trai. Cele mai celebre au fost Greva minerilor din Lupeni și Greva de la Atelierele CFR Grivița. În ambele greve autoritățile capitaliste au ucis și au arestat oameni. Aceste greve demonstrează existența luptei de clasă. Agricultura din perioada interbelică era o agricultură înapoiată. Doar moșierii și uneori chiaburii își permiteau utilaje agricole. Țăranii mijlocași și în special țăranii săraci trăiau foarte greu, fiind nevoiți să vândă o mare parte din recolta produsă pentru a supraviețui. Deși fusese o reformă agrară în 1921 [1] ea nu a rezolvat problema țărănimii (80% din populație trăia în mediul rural. Rămăseseră mulți mari proprietari, cu exploatații de 200 – 500 hectare. Bogătașii de la sate cu mult pământ îi exploatau pe țăranii săraci cu puțin pământ.
Am descoperit un exemplu de acest fel într-un articol din Historia:[1] ” Pentru a ușura lucrările la câmp, marii proprietari își permiteau să aducă oameni din alte județe…,aproximativ 2.000 de persoane în două serii. Unii stau de la 20 mai la 31 august și sunt folosiți la prășitul porumbului și la seceratul și treieratul păioaselor, iar alții sunt aduși de la 15 septembrie la 15 octombrie pentru culesul porumbului.. Ziua de muncă se plătea astfel: între 25 și 35 de lei, bărbații, între 20 și 35 de lei, femeile, iar copiii primeau între 15 și 25 de lei. La aceasta se adaugă mâncarea și, eventual, transportul.”
Lipsiți de pământ, împovărați de datorii, țăranii săraci erau nevoiți să lucreze ca angajați ai chiaburului, deoarece aveau nevoie de bani pentru traiul de zi cu zi, devenind slugi.
Cam ca și azi, după restaurația capitalistă – doar că acum ei pot pleca să muncească și în străinătate.
Am aflat personal despre slugi. În orașul meu natal era o familie de țărani săraci, care a fost nevoită să slugărească o familie de chiaburi. Au fost norocoși – neavând copii familia respectivă le-a lăsat lor casa.
Un exemplu simplu care ne dezvăluie o realitate crudă, în mod voit uitată de apologeții societății capitaliste. Societate capitalistă criminală ce a fost distrusă după cel de-al doilea război mondial de Partidul Comunist Român, care a schimbat radical România. Și care a reapărut cu altă pălărie după lovitura de stat din 1989.
Aceasta este istoria adevărată a României interbelice, care nu se predă la școală. Dar ce putem face?
Eu și tovarășii mei dorim ca și această istorie să fie predată la școală. Dorim o istorie – dacă nu obiectivă, știm că e imposibilă – măcar nefalsificată și cât de cât nepărtinitoare.
Pentru cei care doresc să afle mai multe informații despre istoria României și istoria universală, nu doar cele falsificate de manualele actuale din școală, recomand manualele de istorie din Republica Socialistă România, care se pot găsi în acest link:
https://www.pertutti.ro/manual/.
[1] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-se-faceau-bani-din-agricultura-in-perioada-interbelica-si-care-sunt-lectiile-pe-care-ni-le-ofera-istoria
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Legionar%C4%83#Violen%C8%9Be
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Asasinatele_din_29/30_noiembrie_1938
[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Jilava
[5] https://ro.wikipedia.org/wiki/Reforma_agrar%C4%83_din_1921