Misiune grea pentru noul Robin Hood

Politicianul de stânga Alexis Tsipras este considerat un maestru al realpolitik. În particular, e şi un personaj carismatic, prietenos. Ce doreşte, de fapt, Tsipras? După câştigarea alegerilor, Alexis Tsipras a ajuns în cea mai dificilă fază a carierei lui politice. Acest Robin Hood în variantă grecească nu va avea o misiune uşoară, comentează Deutsche Welle.

Alexis Tsipras în mijlocul unei adunări de susținere

Alexis Tsipras în mijlocul unei adunări de susținere

Câştigă şi apără-ţi majoritatea – acesta este motto-ul după care se ghidează Alexis Tsipras. Întreaga sa carieră a avut la bază acelaşi principiu. În 1989, pe atunci purtător de cuvânt al elevilor, Tsipras, a decis să intre în Organizaţia de Tineret a Partidului Comunist (KKE). Formaţiunea, de pe emblema căreia nici acum nu lipsesc secera şi ciocanul, promovează doctrina comunistă.

Alexis Tsipras a cules primele laude în calitate de co-organizator al acţiunii de ocupare a şcolilor din Atena, pe care a apărat-o straşnic într-un interviu acordat unui post de televiziune. Câţiva ani mai târziu, Tsipras se regăsea în „Alianţa Stângii şi a Progresului” – predecesoare a actualului partid de opoziţie Syriza.

Momentul său de glorie a fost, însă, la alegerile locale din 2006: fostul şef al alianţei, Alekos Alavanos, avea nevoie urgent de o figură nouă, proaspătă, în campania electorală. S-a decis pentru tânărul Alexis Tsipras, pe atunci în vârstă de 32 de ani. Astfel, Tsipras a devenit candidatul formaţiunii la funcţia de primar şi o mică senzaţie a scrutinului de la Atena: 10,5% din electorat au votat în favoarea partidului al cărui reprezentant era el – adică de trei ori mai mulţi alegători comparativ cu rezultatele de la alegerile legislative din 2004.

Pe drumul spre Partidul Popular

De atunci încoace, numele Alexis Tsipras a devenit omniprezent în politica elenă. La Congresul Syriza din 2008, preşedintele Alekos Alavanos şi-a anunţat retragerea din motive de sănătate.

În ciuda masivei opoziţii din sânul propriei formaţiuni, Alavanos şi-a instalat la conducere, protejatul. Fostul ministrul al Justiţiei, Fotis Kouverlis, un alt aspirant la funcţia de preşedinte al partidului, a părăsit alianţa de stânga şi şi-a înfiinţat propria grupare.

În pofida sprijinului pe care vechiul comunist Alavanos i l-a acordat ani la rând, Tsipras n-a ezitat nicio clipă să-şi abandoneze mentorul în momentul în care acesta s-a declarat contra noii linii a partidului, impuse de proaspătul preşedinte. Un posibil motiv al fricţiunilor din interiorul formaţiunii ar fi anumiţi membri ai acesteia şi, nu în ultimul rând, viziunile diferite privind statutul Greciei de ţară membră a comunităţii monetare.

Alavanos pledează cu fermitate pentru revenirea la vechea monedă naţională şi şi-a înfiinţat propriul partid, denumit „Planul B”. Despre conflictul cu Tsipras n-a vrut să vorbească niciodată. La rândul său, Tsipras lucrează intens la fondarea unui nou partid popular de stânga, prin fuzionarea mai multor grupări şi curente – numite în jargonul partidului „componentele Syriza”. De amintit printre aceste „componente”: maoiştii, euro-comuniştii, ecologişti socialişti, intelectualii de stânga şi alte grupuri care vor să-şi pună amprenta pe activitatea conducerii de partid. Pentru a-şi menţine unită formaţiunea, Tsipras va trebui sa fie un tactician desăvârşit.

În vestibulul puterii

Dar Tsipras poate fi şi o persoană plăcută. Politicianul trăieşte în centrul vechi al Atenei împreună cu iubita sa din tinereţe şi cei doi fii comuni. Nu se fereşte să se amestece în mulţime şi îi place să conducă motociclete. În viaţa personală e un om drăguţ şi deschis. Mai puţin plăcut devine când vânează „majoritatea”: nu există nicio umbră de îndoială că, după alegerile parlamentare, la nevoie, Tsipras ar face coaliţie chiar şi cu partidul populist de dreapta „Grecii independenţi” dacă nu-şi găseşte alţi parteneri.

Persistă întrebarea dacă, pe scena politică europeană, Tsipras va rămâne fidel convingerilor sale sau, la nevoie, îşi va schimba poziţia. Observatorii au constatat că, în ultimele săptămâni, el şi-a mai îndulcit tonul şi a dat asigurări că nu va acţiona numai de capul lui. Între timp, politicianul Syriza pare să se fi acomodat şi cu ideea reechilibrării bugetare.

„Nu vom provoca o întrerupere a relaţiilor cu partenerii noştri, dar nici nu vom continua politica supunerii necondiţionate”. Astfel şi-a caracterizat planurile politice câştigătorul incontestabil al alegerilor anticipate din Grecia, Alexis Tsipras. Alianța Stângii a reuşit în câţiva ani să atragă foarte mulţi nemulţumiţi, devenind astfel un partid extrem de popular. Tribunul carismatic, complet lipsit de experienţa guvernării, se află acum în cea mai grea fază a carierei sale. Câştigând scrutinul şi întruchipând speranţa majorităţii, el este obligat acum să aplice măsurile anti-austeritate.

Nu va fi uşor pentru acest Robin Hood elen. Grecia depinde încă de infuziile financiare ale mult hulitei Troici, formate din Fondul Monetar Internaţional, Banca Central-Europeană şi Comisia Europeană. Încercarea recentă de refinanţare prin pieţele de capital a eşuat lamentabil. Altfel spus: un guvern Syriza nu poate risca întreruperea relaţiilor cu partenerii internaţionali, fără a atrage urmări fatale pentru ţară. Se va încerca reluarea negocierilor pentru a mai obţine ştergerea unei părţi importante a datoriilor. Altfel, Syriza nu ar putea să-şi respecte promisiunile faţă de electoratul atât de afectat de criză.

Un cincinal anemic

Chiar şi în al cincilea an după falimentul efectiv al Greciei şi în ciuda numeroaselor planuri de salvare, ţara continuă să fie anemică. Succese precum impresionanta creştere economică din anul 2014, plusul bugetar şi turismul înfloritor nu reuşesc să acopere realitatea economică, unde cifrele atestă o scădere de 20 de procente. Şomajul rămâne la cote alarmante, numeroşi greci au ajuns la sapă de lemn în urma unor măsuri de austeritate prost aplicate şi a unor taxe aleatorii. S-ar putea spune că Grecia plăteşte un proces de modernizare întârziat şi nesistematizat cu imense costuri sociale.

Nici Bruxelles-ul nu ar trebui să întrerupă legătura

Guvernul din ultimii ani a fost format din conservatorii de la Nea Dimokratia ai fostului premier Antonis Samaras şi social-democraţii din PASOK. Tocmai partidele responsabile de dezastrul managerial şi corupţia crescândă din ultimele decenii. Electoratul le-a pedepsit. Acum, Syriza promite să rezolve problemele restante: să atace corupţia, să combată evaziunea fiscală şi să refacă din temelii sectorul public. Misiuni devenite deja muncă de Sisif pentru politicienii greci. Noua, neexperimentata putere politică Syriza se va aventura să dezlege nordul gordian. Pentru Grecia, dar şi pentru Europa ar fi de dorit ca parterii de la Bruxelles şi de oriunde altundeva să nu provoace întreruperea relaţiilor cu Atena.

Zikulis Vergula

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 59810 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook