Acum exact 20 de ani începea marșul minerilor către București. O bătălie de clasă pierdută.

Cum s-a ajuns la a cincea mineriadă? După alegerile din 1996, cîștigate de monstruoasa coaliție Convenția Democratică, noii guvernanți  (din care făcea parte și partidul lui Petre Roman, PD) aveau o obsesie: să se răzbune pe clasa muncitoare, în special pe  mineri. Un fost coleg, din 1996, de atunci mereu parlamentar,  îmi zicea prin 1998 că minerii din Valea Jiului trebuie risipiți fiindcă sunt periculoși. Indiferent dacă minele sunt rentabile sau  nu. Și, dacă e cazul, putem importa cărbune din Polonia sau Ucraina unde e mai ieftin și  mai bun.

Sigur aceasta era ideea care bîntuia mințile celor ajunși la putere prin prostia românilor în 1996.  În 1998 au făcut un program  de restructurare a mineritului; ministrul era Radu Berceanu (dacă își  mai aduce cineva aminte de el). La sfîrșitul anului individul  a declarat la televiziune că minele de la Dâlja și Bărbăteni vor fi închise.

Minerii au avut un șoc. Ei sperau dimpotrivă, că vor obține sporuri la salarii (să nu uităm că în perioada CD dolarul a crescut de la 7000 lei/USD la 21000/USD https://www.zf.ro/zf-utile/curs-valutar-cursul-de-schimb-al-pietei-valutare-8189477) . Imediat după declarația ticăloasă a lui Berceanu au luat decizia declanșării grevei generale. Lider era Miron Cozma. Au cerut să vină Berceanu în Vale să negocieze cu ei. Dar situația era alta decît pe vremea lui Ceaușescu, opinia publică era deja montată contra lor prin presă și televiziune. Berceanu și primul ministru, Radu Vasile (care tocmai îl înlocuise pe cel mai inept prim ministru din istoria României) nici nu se gîndeau să negocieze; dimpotrivă, se pregăteau de conflict. Minerii au amenințat că vor veni să protesteze la București, ca în 1991. Cel mai inept primar al Bucureștilor , un oarecare Viorel Lis a declarat că el nu va aviza un posibil protest al lor în oraș. Provocarea guvernanților creștea în intensitate: un oarecare Băsescu  (cel mai inept ministru al transporturilor și apoi președinte) refuză ca-te-go-ric să pună la dipoziția minerilor trenuri.

Minerii au declarat că dacă nu se renunță la închiderea celor două mine ei vor veni totuși să protesteze la  București, cumpărînd bilet de tren. Guvernul a oprit atunci circulația trenurilor în gara Petroșani. Nemaiauzit!

Provocarea continua. Minerii : venim și fără tren cu autobuze și mașini. Cel mai inept ministru de interne (un oarecare Dejeu, țărănist) dă ordin să se   blocheze defileu Văii Jiului,  detonînd stînci peste șosea. De astea nu se mai auzise.

Pe 14 ianuarie a început odiseea minerească. Sute de mineri au trecut peste baricada făcută de jandarmi și au amenințat că nu se opresc decît la București. Sindicatul lui Miron Cozma a plusat: dacă închideți minele , atunci să dați la fiecare disponibilizat 10000 de dolari. Pe vremea aceea cu banii aceia puteai să cumperi o casă. M-am uitat în cartea mea de muncă: salariul meu era e 200 de dolari/lună. 10000 de dolari ar fi fost leafa mea pe 4 ani. Berceanu le-a rîs în nas.  Judecătoria Petroșani a declarat greva ilegală pe 15 ianuarie (haha, justiția cea independentă, care deja respinsese șapte încercări de înscriere a unui partid comunist în registrul partidelor, cu motivări suprarealiste) .

Era deja prea mare batjocura. Acum 100  de ani, pe 18 ianuarie 1999 Miron Cozma decidea începerea marșului spre București . Eu eram  entuziasmat . Sub presiunea evenimentelor am scris un articol (https://www.marxist.com/appeals-old/romania3.html) din care spicuiesc

Mass media servilă a înveput o campanie de minciuni împotriva vadă minerilor: că datoria noastră națională (8 miliarde) e din cauza lor; că în fiecare an minerii ne costă 400 milioane de dolari; că în 1990 ei au ucis oameni; că nu au dreptul moral să vorbească. Maimuțoiul anticomunist Dejeu declară că la nevoie se va folosi împotriva lor muniție de război. Părea că forțe scelerate vor să provoace un război civil. Era un bun moment ca românii să  vadă că lupta de clasă există”

Primul baraj de jandrmi era la Bumbești…Minerii nu erau înarmați și nu voiau scandal. Un lider al lor, Romeo Beja, foarte bun vorbitor a tratat cu jandarmii. Au decis să petreacă noaptea lîngă Bumbești, în autobuze. .. Știri rele veneau pentru guvernanți: localnicii se solidarizau cu minerii. Mulți îi așteptau ca pe eliberatori. Jandarmii nu voiau să se bată pentru Dejeu cu oamenii.

A doua zi, 19 ianuarie minerii au plecat spre Bucurdești pe jos, ocolind barajul jandarmilor. Noaptea de 19-20 au petrecut-o la Tîrgu Jiu. Locuitorii îi priveau ca pe o armată de eliberare.Pe unde treceau țăranii îi salutau iar popii îi binecuvîntau! Următoarea zi, 20 ianuarie au mărșăluit de la Tîrgu Jiu la Horezu. Joi 21 ianuarie a fost ziua luptei de la Costești. Prefectul de Vîlcea se umfla în pene: ”Minerii nu vor trece!”. Adusese trupe serioase: 3000 de jandarmi și trupe speciale. Aveau gaze lacrimogene, ba chiar și cîini militari. Protestatatrii deja erau vreo 15000. Pe unde treceau, adunau cu ei și alți nemulțumiți. După o scurtă luptă jandarmii au fugit iar minerii l-au luat ostatec chiar pe fălosul prefect. După masă ajunseseră la Râmnicu Vîlcea. Populația era entuziasmată. Minerii au ocupat prefectura!

Degeaba însă, pentru că s-au lăsat păcăliți la Cozia.  O analiză mai științifică face Alan Woods (https://www.marxist.com/romanian-class-struggle250299.htm)

Puteau să cîștige atunci  minerii? Poate, dacă nu era trădarea minerilor  din Gorj, conduși de Marin Condescu. Și trădarea intelectualoizilor anticomuniști, care nu au găsit altceva mai bun de făcut decît să mărșăluiască prin București contra minerilor.

Acum minerii din Gorj sunt în grevă, dar nu  mai are cine să îi sprijine.  Au rămas puțini și prost plătiți, iar sindicatul lor este mai mult de formă.

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 3537 ,

Un răspuns la Acum 20 de ani. Mineriada. Bătălia de la Costești și pacea de la Cozia.

  • Robin a zis:

    Lupta de clasa e complet pierdută in Romania! Oamenii de rând nu au voce si nu pot protesta pentru cauze sociale, ce se intampla acum e demonstrația. O democrație schimonosita!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook